949 matches
-
sau celebritate, Bacovia îi apare exegetului ca având o dublă identitate: scriitor și cititor al propriei sale opere, poetul nu scrie pentru ceilalți, ci doar pentru sine - cititorul de mai târziu. Opera bacoviană contopește astfel în vers funcțiile reflexivă și tranzitivă ale limbajului, proces în cadrul căruia cititorul (receptorul) impune scriitorului (emitentului) nu doar un simplu cod de comunicare, ci o paradigmă estetică. Aceasta este, afirmă cu justețe criticul, una dintre sursele fundamentale ale estetismului bacovian, ale „artificialității” sale, observată de multă
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
Între 1973 și 1990 C. a fost profesor la diferite școli generale, după aceea a devenit lector de teoria literaturii la Universitatea din Brașov și redactor șef-adjunct al revistei „Interval”. A obținut în 2000 titlul de doctor cu teza Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România. A debutat în 1970, în revista „Argeș” cu ciclul de poeme Legi de mișcare, iar în volum, cu romanul Acte originale / Copii legalizate (1982; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor). Îi urmează Compunere
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
VR, 1991, 9, 10; Negoițescu, Ist. lit., I, 267-270; Cezar Baltag, Eseuri, București, 1992, 78-81; Alexandru Mușina, Arcadia bacoviană: o contrautopie, RL, 1993, 6; Alexandru Buican, Posteritatea lui Bacovia și „Istoria” lui... G. Călinescu, București, 1994; Gh. Crăciun, Bacovia - principiul tranzitiv al „Stanțelor”, RL, 1994, 34; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică și afirmarea spiritului modern, Cluj-Napoca, 1994; Micu, Scurtă ist., I, 367-369; Gh. Crăciun, Simbolismul bacovian de la conformism la erezie, ST, 1995, 3; Agatha Grigorescu-Bacovia, George Bacovia. Posteritatea poetului
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
o relație de ordine de tipul: dacă A>B atunci B<A, deci AB dar fără a se putea preciza de câte ori este mai mică sau mai mare una în raport cu cealaltă. Categoriile sunt acum asimetrice, respectiv A>B>C>D și tranzitive, adică dacă A>B și B>C, atunci A>C. Măsurarea la nivel ordinal are următoarele caracteristici: A=B => m(A)=m(B) A dif B => m(A) dif m(B) În plus A>B => m(A)>m(B) Pe
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ce nivel al măsurării se înscrie o anumită serie ordinală, trebuie să răspundem următoarelor întrebări: a) Dacă relația de ordine este respectată adică dacă este îndeplinită condiția ca dacă A>B, atunci B<A; b) Dacă relația de ordine este tranzitivă, adică dacă este îndeplinită condiția ca atunci când A>B iar B>C, A>C; c) Dacă între relația de ordine dintre mărimile măsurate și relația de ordine dintre numerele ce exprimă aceste mărimi există un raport de identitate izomorfă sau
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
versetul 16, 36, unde verbul ba‘aÖa are altă semnificație: wa laqad ba‘aÖn" f kulli ’ummatin rasól - „Noi am trimis la fiece adunare un trimis” (GG). Comentatorii relevă însă mai multe contexte unde același verb are semnificația „a învia” (tranzitiv). Iată două dintre ele: s...ț wa ’anna All"h yab‘aÖu mân f al-qubór (22, 7): „Dumnezeu îi va scula pe cei din morminte.” (GG) Öumma ba‘aÖn"kum min ba‘di mawtikum (2, 56): „Apoi din moarte v-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
convențional numite de orientaliști formă a IV-a (8), forma a II-a (1), a V-a (1), a VI-a (1) și a VIII-a (1). Acestea, când sunt derivate de la verbe de tip fă‘ăla și fă‘ila tranzitive, se folosesc adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și nu se va mai ascunde Cel ce te învață și ochii tăi îl vor vedea pe Învățătorul tău.” (t.n.) Există foarte multe locuri în Vechiul Testament unde verbul y"r"h la nipe‘al, cu sensul de „a învăța (tranzitiv)”, îl are ca subiect pe Dumnezeu. Dar nu este numit „învățător” (participiul prezent al verbului) decât în aceste două pasaje. Traducătorii Septuagintei au avut probabil aici un text diferit. Participiul prezent al verbului, la forma pi‘el, limma: - melamme: este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acțiune; un fel anume de a se proceda. Adică - o metodă,Înțeleasă ca purtătoare a acțiunii, explicată procedural, drept ceva care intervine În selecția cunoștințelor, În organizarea și implementarea pedagogică a acestora etc. Cum procesul de Învățământ are un caracter tranzitiv, conținutul noțiunii de metodă include, În sine, patru indicatori care-i definesc traiectoria: 1) punctulde plecare (obiectivele de atins sau rezultatele așteptate); 2) punctul de sosire sau la care urmează să se ajungă (obiectivele atinse sau rezultatele realmente obținute, În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unor priceperi și deprinderi de aplicare a teoriei În practică. Spre deosebire de lucrările de laborator - cu caracter experimental - care tind, În esență, să apropie activitatea elevilor de specificul actului de cercetare experimentală, de descoperire a adevărului, lucrările practice au un caracter tranzitiv, sunt orientate spre aplicarea cunoștințelor ori spre transformarea, Într-un fel oarecare, a realității, a stării de existență a lucrurilor și fenomenelor, În scopuri utile omului și colectivității. Lucrările practice se integrează În ansamblul metodologic al pregătirii teoretice și practice
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cadrul relației inițiale, pentru a suscita, în forme mai complexe de acțiune organizată, „o dependență reciprocă și dezechilibrată a actorilor” (Friedberg, 1993, p. 116). Atunci când asimetria se înscrie în timp și în spațiu, ea devine sursa unei puteri substanțialiste, adică tranzitive: o putere ce se poate transmite de la un eșalon la altul al unui aparat administrativ sau de la un punct la altul al unui teritoriu. Elitele, definite prin putere, apar mai întâi ca niște grupuri capabile să exercite cu succes o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
spulberă vântul semințe, /foi de geografie; peronul pârjolește noaptea. / Vibrează cablul de dincolo de linii / pulberea câmpului trece orbită / izbindu-se de izolaj, cutremurându-se / în megafoane.” Încadrarea și ordonarea materialului liric sunt realizate dintr-o perspectivă apatică față de imediat și tranzitiv, incluzând pe traseu deformări ce țin de falsa fluentizare a unor surse eterogene. Altfel, poezia lui I. profită prin prelucrare cerebrală de micile detalii, de banalele flash-uri vizuale care animă preț de câteva momente o memorie obosită: „De-o
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul contingent este totuși altceva la R.: un real mai curând simbolic
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
literară”, „Seine et Danube” ș.a. Identitatea literaturii critice semnate de S. se instituie în primul rând la nivelul expresiei. Autoarea vine din școala calofilă, personalizată stilistic și ironică, a lui Cornel Regman sau Al. Cistelecan. Textele ei violează precauțiile stilului tranzitiv, autonomizându-se narcisist ca literatură până acolo încât comentarea unei cărți devine uneori un simplu pretext. În Graffiti veriga slabă a selecției autorilor împinge aceste date către autosubminare. Autorii prinși în sumar sunt în bună parte de raftul al doilea. Ca
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
idus”74); văduviță „văduvioară”; vaduvișcă „la fel”; văduvesc (văduiesc) „care aparține unei văduve”; văducă, văduncă și văduiță, forme utilizate mai ales în bocete. Sigur că forma de feminin și-a avut participarea sa la apariția verbelor - vădăni (conjugarea a IVa, tranzitiv și intranzitiv); văduvi (este atestată și varianta, categoric mai veche vădui); apoi a postverbelor vădănie, văduvire, văduie, văduire, văduvesc; a participiilor (văduvit, văduvărit) și a substantivelor văduvie, văduvime. NOTE 1. Michelle Perrot (în conferința intitulată L’histoire saisie par le
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care noua supă cyber-umană nu mai amintește decât precar, cu distorsiuni, de vechea identitate a umanității: Ploi târzii, Soare sub flanșe, Din nou acasă. Aceasta e și structura care susține romanul Așteptând în Ghermana (1993), cu observația că e mai tranzitiv, mai direct, mai puțin modular și reflexiv decât povestirile: narațiunea e susținută la persoana întâi de polițistul Yablonsky, un dur dintr-o specie postchandleriană, care însă nu lezează calitățile stilului lui U. SCRIERI: Marilyn Monroe pe o curbă închisă, București
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
esteticianul întâlnindu-se astfel - în chiar momentul de apogeu al avangardei - cu Ion Barbu, partizan al creației trudnice. În alt context, într-un eseu concentrat (Dubla intenție a limbajului și problema stilului), Eminescu devine argument pentru ilustrarea diferențelor dintre funcția tranzitivă și cea reflexivă a cuvântului, despre care poieticienii de mai târziu vor teoretiza insistent. Despre impresionismul muzical al poeziei lui Eminescu făcuse observații ingenioase, la timpul său, G. Ibrăileanu. V. le adâncește și le sistematizează, remarcând, de pildă, că spațiul
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
devine un gen mixt, un compus în care intră digresiuni eseistice, paranteze, ocoluri, derapaje specifice poeziei în rețeaua unor jocuri de cuvinte. Metoda este a improvizației, într-un sens apropiat de cel din jazz. Romanul cu expunerea cel mai canonic tranzitivă este Trei dinți din față, devenit pentru o vreme un fel de carte-cult pentru publicul tânăr, ca variantă de Cei trei mușchetari localizată la sfârșitul deceniului al șaselea. În Viziunea vizuinii, creat pe suportul ludic al melanjului între datele fabulei
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
datele prin nimic absurde de realism nedilematic. Nesimțitul (1997) a atras mai acut atenția criticii asupra calităților de prozator ale lui P. Romanul valorifică, în termenii unui realism dur, abilitatea autorului „de a alterna ... registrele, de la cel de tip proces-verbal, tranzitiv, neutru, la cel inspirat-metaforic, aproape liric” (Daniel Cristea-Enache). Anecdotica e asigurată de tribulațiile unui tânăr cu succes social și erotic care, în urma unui accident de mașină, rămâne impotent. Trama este aceea clasică a unei metamorfoze, infirmitatea modificând violent și brusc
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
alta dintre vocile narative). Convenția acestui „realism” este laxă, în sensul deplasării accentului dinspre artificial către o intonare „naturală”. La aceasta contribuie și diversitatea suporturilor pe care autorul le acoperă cu semnele poeticului. Poemele se insinuează în cutele celor mai tranzitive tipuri de mesaje: anunțuri pentru ziare, necroloage, texte din Cartea recordurilor, mica publicitate, scenarii etc. Titlul Arta Popescu este cât se poate de semnificativ. Dincolo de posibila filiație ironică - trimiterea la numele sopranei Arta Florescu -, explicitată de altfel în câteva rânduri
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
utilitate dacă, pentru toate perechile de opțiuni - pentru orice a și orice b - a este preferat lui b (în mod formal, aRb), b este preferat lui a (bRa), sau sunt determinate ca fiind egale (a=b). Un aranjament ordonat este „tranzitiv” când, dacă aRb și bRc, atunci aRc. De exemplu, dacă prefer Coca-Cola față de Sprite, și prefer Sprite față de vodcă, atunci prefer Coca-Cola față de vodcă. Într-o lume în care există cunoașterea perfectă, ar fi cunoscute și toate consecințele tuturor deciziilor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Funeriu, 1995, p. 19). Iată comentariul lui G. Călinescu: Scena e Însă de mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos În continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeala prefacerii lui cresc În verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice „basmelor copite cresc” (apud Funeriu, 1995, p. 19). Multe erori de transcriere se datorează punctuației. Uneori, se impune ca aceasta să fie modernizată, fiindcă au fost introduse reguli ulterioare redactării
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fi utilizate următoarele grupe de mișcări: intranzitive (fără obiecte) elementare - mișcări izolate ale segmentelor, în speță ale degetelor; expresive - de ordin emoțional, mimicogestic; descriptive - se fac fără obiecte (spre exemplu, a suna clopoțelul, a prinde o muscă etc.); simbolice, convenționale; tranzitive - cu o mână, cu ambele mâini. Apraxia trunchiului: bolnavii știu ce trebuie să facă pentru a se culca în pat, descriu toți timpii, dar nu pot executa; se asociază obligatoriu cu apraxia membrelor. Apraxia mersului: se caracterizează prin pierderea inițiativei
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
un tovarăș ministru chiar punea frigul crâncen din case pe seama presiunii slabe la gazele ce ni le livrau rușii, pe când încă n-aveam Tratatul cu ei. Acum avem Tratatul, dar temperatura crește tot unilateral, în lumea mea interioară, care devine tranzitivă pe măsură ce scriu. Am început fără să mă mai așez pe scaun, uitând că el nu era lângă mine de partea asta a mesei, la un moment dat chiar m-am așezat, de la înălțimea dosului meu, drept pe podeaua rece, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sportiv presupune o mulțime de oameni adunată vremelnic, influențată de competiția din arenă întretăindu-se și metamorfozându-se în funcție de personalitate omogenă sau eterogenă a publicului. Autoritatea spectatorilor are valoare doar într-un singur domeniu, al competiției este asimetrică și este tranzitivă. Luarea deciziilor există în orice grup de sportivi, datorită căpitanului de echipă numit de antrenor, lider formal, sau ales de echipă, lider informal care poate dezvolta abilități: -de liniștire/socio-emoțional, -de susținere morală/moral, -de acțiune/om de acțiune, -de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]