378 matches
-
că mulțimea mingilor roșii are tot atâtea elemente ca mulțimea mingilor galbene, și mulțimea mingilor galbene are tot atâtea elemente ca mulțimea mingilor albastre. Deci, nu mai este nevoie să se verifice mulțimea mingilor roșii și cea a mingilor albastre (tranzitivitatea relației de echivalență). Până în momentul când copilul devine conștient și acceptă această tranzitivitate, trebuie să se procedeze astfel: se iau mâinile copilului în mâinile educatoarei, apoi i se plimbă câte un deget de la fiecare mână pe obiectele primei mulțimi și
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
mulțimea mingilor galbene are tot atâtea elemente ca mulțimea mingilor albastre. Deci, nu mai este nevoie să se verifice mulțimea mingilor roșii și cea a mingilor albastre (tranzitivitatea relației de echivalență). Până în momentul când copilul devine conștient și acceptă această tranzitivitate, trebuie să se procedeze astfel: se iau mâinile copilului în mâinile educatoarei, apoi i se plimbă câte un deget de la fiecare mână pe obiectele primei mulțimi și pe ale celei de a treia, scoțând în evidență punerea în perechi, astfel
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
deget de la fiecare mână pe obiectele primei mulțimi și pe ale celei de a treia, scoțând în evidență punerea în perechi, astfel ca el singur să observe că și mulțimea mingilor roșii formează perechi cu mulțimea mingilor albastre. Pentru înțelegerea tranzitivității, trebuie făcute foarte multe exerciții deoarece, prin acestea, se formează algoritmii de recunoaștere și de lucru. Prin activități cu tema: Formează perechi între obiectele din grupele date, cu diferență de un element”, se învăță copiii (prin punere în perechi), că
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
așeze în ordine, mulțimea cu mai puține elemente prima (în stânga) și apoi spre dreapta mulțimile următoare, cu un element în plus, în șir crescător. La un moment dat, copiii vor observa că modul de lucru este asemănător cu cel al tranzitivității relației de echivalență. Iată, deci, cum și prin acestă modalitate se urmărește, de fapt, formarea la copii a algoritmilor de lucru și de recunoaștere. Pentru a le veni mai ușor copiilor, se va cere să formeze mulțimile respective pe masă
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
apariția de noi opțiuni. Regula lui Borda relevă dificultatea de a găsi o procedură de alegere colectivă care să respecte următoarele două condiții: mai întîi, să nu țină seama decît de clasamentele individuale și apoi să permită verificarea proprietăților de tranzitivitate a preferințelor colective. Arrow (1951) susține imposibilitatea realizării simultane a celor două condiții. Concluzia sa e destul de pesimistă, deoarece rezultă imposibilitatea găsirii unei proceduri de alegere colectivă nondictatorială, atunci cînd utilitățile sunt ordinale și noncomparabile. Aceasta este o teoremă importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
i cunoaștem mai curînd anatomia și fiziologia internă modul de funcționare al organelor vitale. Din acest punct de vedere, acela al unei investigații profunde, un haiku autentic are trei paliere: textual, imagistic și simbolic. Caracteristica principală a haiku-ului fiind tranzitivitatea: Înlesnirea trecerii de la un strat, nivel, orizont al triadei de mai sus la un altul. Evocarea Textul haiku-ului este prin definiție evocator. El trimite la imagini (care se presupune că au fost văzute sau măcar vizate de autor) și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi considerate fenomene de procesare, nu de limbă standard. Ar trebui ca, pe baza unui set mai mare de exemple, să vedem ce factori determină realizarea acordului în construcția a trebui + formă verbală nepersonală. Unul ar putea fi gradul de tranzitivitate al verbului nepersonal. În construcția căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în construcția a trebui + formă verbală nepersonală. Unul ar putea fi gradul de tranzitivitate al verbului nepersonal. În construcția căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
putea fi gradul de tranzitivitate al verbului nepersonal. În construcția căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici dublarea (cf. Pană Dindelegan, 2003: 106). Verbele care nu admit pasivizarea se încadrează în clasa mai largă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
avute de Ion (- Ion are cărți), *Grija este avută de noi (- Noi avem grijă). Prin urmare, posibilitatea de a folosi în construcția cu operator modal forma verbală nepersonală avut neacordată poate fi legată de faptul că acest verb, cu o tranzitivitate slabă, nu acceptă pasivizarea. În același timp, este posibilă și construcția cu acord (trebuie avută grijă), prin analogie cu celelalte verbe tranzitive, cele cu tranzitivitate forte, care se acordă în această construcție. Verbele cu o tranzitivitate forte, care acceptă pasivizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
forma verbală nepersonală avut neacordată poate fi legată de faptul că acest verb, cu o tranzitivitate slabă, nu acceptă pasivizarea. În același timp, este posibilă și construcția cu acord (trebuie avută grijă), prin analogie cu celelalte verbe tranzitive, cele cu tranzitivitate forte, care se acordă în această construcție. Verbele cu o tranzitivitate forte, care acceptă pasivizarea, nu acceptă construcția fără acord - vezi (141)a și (141)b. În registrul oral se pot întâlni exemple fără acord (vezi (141)c și (141
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acest verb, cu o tranzitivitate slabă, nu acceptă pasivizarea. În același timp, este posibilă și construcția cu acord (trebuie avută grijă), prin analogie cu celelalte verbe tranzitive, cele cu tranzitivitate forte, care se acordă în această construcție. Verbele cu o tranzitivitate forte, care acceptă pasivizarea, nu acceptă construcția fără acord - vezi (141)a și (141)b. În registrul oral se pot întâlni exemple fără acord (vezi (141)c și (141) d), dar lipsa acordului se poate datora postpunerii nominalului și neanticipării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
5; P. Newmark, 1988: 48). În domeniul logicii, echivalența este un conector, "o relație logică între două enunțuri care sunt sau adevărate sau false [...] echivalența fiind implicație reciprocă" (Dicționar de Filozofie, 1978: 216). Trei sunt proprietățile echivalenței: reflexivitatea, simetria, și tranzitivitatea. Exemplele de relații reflexive în știință sunt numeroase: egalitatea numerelor, incluziunea mulțimilor, implicația logică etc. Simetria absolută poate fi întâlnită numai în organizarea structurilor logice, matematice, geometrice. Proprietatea unor relații logice sau matematice este "de a se transmite prin termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
geometrice. Proprietatea unor relații logice sau matematice este "de a se transmite prin termeni intermediari, între primul și ultimul termen al unui șir de termeni ordonat pe baza acestor relații" (Dicționar de Filozofie, 1978: 747). Într-o accepțiune mai generală, tranzitivitatea este un tip de relație de exteriorizare a fenomenelor, de "transfer cauzal" - de natură energetică, informațională, substanțială. Analogia este un concept care desemnează "identitatea de raporturi dintre lucruri diferite și asemănarea sau similitudinea a două sau mai multe obiecte, concepte
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
obiecte. Cercetarea metaforei conceptuale/ terminologice din sfera științei se realizează în cadrul general al unor relații logice de echivalență, de implicație reciprocă a modelului preconceptual (ca domeniu-sursă) și a lexicului specializat (ca domeniu-țintă). Proprietatea pe care echivalența o conferă terminologiei este tranzitivitatea. Situată pe fundamententele generale ale relației de echivalență, metafora specializată se dezvoltă, în particular, pe raționamente/ judecăți analogice, ce permit procesul de abstractizare conceptuală, la nivel științific. Metafora specializată nu este doar o problemă de natură conceptuală sau de natură
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
între clasa unităților- referenți, sensuri- și un hiperonim, adică, "între termenul supraordonat sau al cărui sens este inclus în sensul unuia sau mai multor termeni, numiți hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală inferioară; 3) fosetă mezenterico-parietală Waldeyer; 4) fosetă intermezenterică Brösike; 5) fosetă paraduodenală Landzert; 5) fosete peritoneale etc. Dacă 1 este hiponim al lui 2., iar 2. este hiponim al
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
4. este hiponim al lui 5., iar 5 este hiponim al lui 6, atunci 4 este hiponim al lui 6. Relația dintre toate cele șase sintagme luate în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
résection, lat. resectio, -onis): "[...] în celiotomia mediană se poate rezecta apendicele"; a se face, utilizat cu sensul de a inciza: "celiotomia ...se face"; a secționa (din fr. sectionner); a inciza (din fr. inciser), prin locuțiuni, expresii care moștenesc aceeași caracteristică - tranzitivitatea - de la hiperonimul matricial la sensurile hiponimelor. Omul de știință cultivă serii de hiponime în discurs, hiponime pe care le consideră necesare/ utile în procesul cunoașterii, este interesat într-o mare măsură de înțelegerea obiectului de studiu a ramurii chirurgicale, de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
face predicții cu privire la nevoile lor și la capacitățile lor tehnologice. Tot ce putem invoca este doar presupusa asemănare dintre generațiile viitoare și generația actuală. Dar oricât de mare ar fi această distanță și chiar dacă distanțarea capătă și un conținut moral, tranzitivitatea inter-generațională a iubirii devine vectorul care garantează luarea unor decizii care sunt conceptibile în principiu drept cele mai bune. Cred că, în cele din urmă, anonimatul generațiilor viitoare reprezintă o limitare care nu poate fi depășită, însă putem identifica diverse
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
1. angajații fac alegeri între rezultate care nu sunt în mod necesar comparabile între ele; teoria implică comparabilitatea rezultatelor deoarece angajații aleg un rezultat în defavoarea altuia; 2. preferința și indiferența față de anumite rezultate sunt de multe ori dimensiuni intranzitive, dar tranzitivitatea acestora este o cerință implicită a teoriei; 3. alegerile făcute de angajați nu sunt întemeiate pe evaluări probabilistice complexe așa cum postulează teoria; deciziile angajaților sunt influențate de rezultate nerelevante, contrar postulatelor modelului; 4. teoria nu face diferența între alegerile realizate
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
o iau ca model este Halliday (1994), introduceri la ea găsindu-se în Bloor&Bloor (1995), Butt, Fahey et al. (1995), Eggins (1994), Thomson (1996). În cele ce urmează rezum acea parte din gramatica lui Halliday, în special opțiunile în ceea ce privește tranzitivitatea propozițiilor, care par mai relevante pentru analiza personajului și mediului înconjurător. În gramatica sistemică construită de Halliday, tranzitivitatea are de-a face cu mult mai mult decît cu întrebările pur sintactice despre cum un verb anume cere sau nu cere
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
et al. (1995), Eggins (1994), Thomson (1996). În cele ce urmează rezum acea parte din gramatica lui Halliday, în special opțiunile în ceea ce privește tranzitivitatea propozițiilor, care par mai relevante pentru analiza personajului și mediului înconjurător. În gramatica sistemică construită de Halliday, tranzitivitatea are de-a face cu mult mai mult decît cu întrebările pur sintactice despre cum un verb anume cere sau nu cere un complement direct (cf. a zîmbi vs. a îmbrățișa). Teoria presupune că procedeele semantice și participanții exprimați prin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți. Astfel, în propoziția Ursul a desenat pentru motan, cu creionul lui năzdrăvan, o oală cu mîncare va fi aplicată
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
participanți: un mediu-efect care este creat, un agent responsabil de proces și alți doi participanți, beneficiarul și instrumentul care nu a trebuit să fie menționat gramatical (Ursul a desenat o oală de mîncare) dar a fost. Acestea, conform analizei de tranzitivitate de mai sus, sînt componentele semantice esențiale ale propoziției date și, acționînd în același mod, pentru a analiza toate propozițiile din text pot fi identificate componentele semantice esențiale ale unui text întreg. Voi introduce și voi explica pe scurt aceste
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]