414 matches
-
fel anume, un documentar critic. Numai instrumentele diferă. Sunt, din acest punct de vedere, câteva convenții ad hoc pe care Baudoin le instituie. De exemplu, în privința tipului de literă. Pasajele adăugate de desenator sunt redate cu majuscule. Cele provenite din Travesti, în schimb, au parte de font normal. Pentru ca, în cadrul acestora din urmă, să mai existe o categorie, ilustrată cu un scris de mână destul de asemănător celui al lui Mircea Cărtărescu însuși. E vorba despre versurile, ale lui sau ale altora
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
printre cele mai albe. Îl depășește, sub acest aspect, doar o scenă autoreferențială, al cărei protagonist e Baudoin însuși, nedumerit de tranzițiile puse în scenă de Cărtărescu. Peisajele urbane sunt undeva la mijloc. Cenușiul instantaneului fotografic încă e perceptibil. Noul Travesti nu valorifică neapărat povestea lui Victor, adultul, despre Victor, adolescentul. Protagonistul e, de data aceasta, chiar desenatorul. Concurat, îndeaproape, de Mircea Cărtărescu. Victor, Lulu, Savin, Clara, Măgălie sunt numai niște amintiri. Imortalizate, cândva demult, pe hârtie. Amintiți-vă cum începea
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
treizeci și patru. În două zile zbor spre București. Îi voi întreba pe prietenii mei Anamaria și Octav... Și... La întoarcere fac o haltă la Stuttgart, unde este Mircea în rezidență. Dacă îndrăznesc, îi voi vorbi și lui despre asta.” Sunt, în Travesti, destule lucruri mai complicate decât această continuă alunecare de planuri. Numai că acelea sunt legitimate deja literar. Iar respectul unui artist pentru viziunile altuia îl face să nu-și îngăduie decât, cel mult, asemenea incertitudini de ordin tehnic. Aceasta e
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
iubitoare, văduvă, care, deși adoră să afle tot ce mișcă în viața celor din jurul ei, își iubește mai presus decât orice copiii, iar familia reprezintă cel mai important lucru din lume, scrie Gândul. Despre faptul că joacă un rol de travesti, Florin Călinescu, cel care interpretează rolul principal, spune că „atunci când te faci actor, ești pregătit să joci aproape orice” și că această ipostază „e o comedie implicită”. „Tanti Florica este o mamă văduvă care își crește singură copiii, într-o
Florin Călinescu revine la Pro TV () [Corola-journal/Journalistic/66899_a_68224]
-
de al cărui sfîrșit moartea i-a despărțit cu puține zile. Nu cumva, lipsiți de legătura cu paradigmele unei lupte pentru dobîndirea libertății, junii de azi înțeleg a o cultiva în chip deviant? A o parodia prin jeg verbal și travestiuri mizerabiliste? Socotind că libertatea e ceva de la sine înțeles, că totul li se cuvine, se dedau la ritualul unei trivialități lexicale transformate în obsesie, confundînd pesemne permisivitatea democratică cu monotonia, dreptul lor la cuvînt cu plictisul ce se cuvine - nu
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
răsfrîngeri. // Luați-mă, oglinzi, în cuarțul vostru / Încă puțin, căci vreau să plec de-acuma / Spre dulcele Septembre unde rostul / Meu este doar s-ating cu pieptul bruma" (Cîntec). Din același izvor al "eului detestabil" purcede și seria de personaje, travestiuri galante, de-o țesătură barocă, trădînd o năzuință a alterității, mascată de dorlotarea estetă: detectivul Arthur, Julien Ospitalierul, Glycera, Reparata-cea-cu-trei-sîni etc. Iată-l pe Julien Ospitalierul, fascinant în ipostaza sa de monden impecabil, divulgînd poate o rafinat-cinică nostalgie auctorială: "Mi
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
germane). Traducerea, apărută la prestigioasa editură De Bezige Bij din Amsterdam, i se datorează lui Jan Willem Bos care, pe lîngă traduceri din importanți scriitori români precum Norman Manea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, a mai tradus din opera cărtăresciană microromanul Travesti, în 1995, și povestirea Arhitectul, în cadrul culegerii de proză Moderne Roemeense Verhalen, pe care a coordonat-o, apărută în 2008. Autorul interviului din Volkskrant este un alt cunoscător și prieten al culturii române, jurnalistul Olaf Tempelman, autorul cărții Roemeense lente
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
spectacol grandios, la limita realității cu ficțiunea. Ideea de teatru este fundamentală. „Sus cortina. Totul e teatru și totuși realitate". Clovneriile lui Hamlet, costumul cu burtă și dimensiuni rubiconde pe care personajul îl poartă pe sub hainele sale, pînă în momentul travestiului și al devoalării convenției din scena cu actorii, semnul monologului „a fi sau a nu fi", cu care se deschide spectacolul și care se mai repetă încă de două ori, adăugînd cîte un vers nou, o idee nouă, pînă la
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
să apară în pielea goală, cu evidentă satisfacție mitocănească, în fața proaspetei doamne Watson silită să-și mute privirea astfel încât să nu dea cu ochii de genitaliile expuse cu tâmpă ștrengărie de stimabilul domn. În tot acest amalgam de exhibiționisme și travestiuri îți vine mai greu să înțelegi de ce se zbat și dansează protagoniștii, iar faptul că este vorba de perspectiva declanșării unui război mondial devine aproape un fapt trivial al comedioarei, un pretext de agitație și cavalcadă histrionică. Pe unde trece
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
bună. Ioana Mitu, soprană de coloratură cu o voce curată, puțin acidulată, este o prezență promițătoare; ea a construit cu dezinvoltură rolul lejer, vivace al pajului Oscar; o partitură dantelată care nu se lasă ușor stăpânită și un personaj în travesti ceea ce-i adaogă un plus de dificultate, mai ales că regia i-a impus foarte multă mișcare. Un control mai bun asupra intonației i-ar fi de folos. Mezzosoprana Andrada Ioana Roșu, solistă a Operei clujene, în rolul scurt dar
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
publicitate imediată. Cel mai recent roman al lui Dan Lungu va fi un succes în străinătate pentru că autorul a învățat și patentat o rețetă funcțională. Cumva cunoscută. Exotismul livrat cititorului occidental trebuie numaidecât să conțină doze specifice de sociologie implicită, travestiuri livrești, rețete comerciale despre condiția umană, precum și un amestec compozit de misticism, umor și bizar. Nimic nou la prima vedere. Însă avantajul literaturii scrise de Dan Lungu provine din capacitățile lui plurivalente. Sociologul și scriitorul Dan Lungu se reinventează în
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
și precisă, oferind o solidă bază informațională pentru un eventual biograf al scriitorului. Prefața Nicoletei Sălcudeanu, pe de altă parte, aduce puncte de vedere interesante asupra povestitorului și publicistului Bălăiță (pe care îl consideră, pe bună dreptate, un prozator în travesti) și, împreună cu un comprehensiv Dosar de presă, ce adună receptarea volumelor antologate aici, furnizează cititorului un aparat critic complet și exhaustiv. Cum spuneam și cu altă ocazie, asemenea ediții îți oferă bucuria lucrului bine făcut și, totodată, accesul facil la
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
un ludic, uzând și abuzând de jocuri de limbaj”. Autorul Simplerozelor e, indiscutabil, cel mai original poet român de azi, un poet ce și-a configurat un univers liric propriu, insolit, cuprinzător și contradictoriu precum însăși lumea reală, al cărei travesti se amăgește a fi.
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
o cheamă, de fapt, Lulamae Barnes - o convertire cât se poate de străvezie a numelui mamei lui Capote. Asemănările biografice se opresc aici, dar cele comportamentale vor fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote. Din complicata rețea de scrieri imaginar autobiografice, el a decupat doar secvențele în care Capote a interacționat cu cei doi producători ai filmului
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
e nevoie de amplificări discursive pentru a împlini astfel de compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să le bănuiesc, unor atare trimiteri, șanse altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost de răsucirile sarcastic dibace, care pot neferici orice demiurgie
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
urmă, publica, pe blogul revistei Cultura, o proză, Bobiță, Misail al Rugăciunii și premiul Nobel în care aluziile la câțiva scriitori de azi erau cu mult mai transparente.) Exercițiul se poate face, desigur, însă relevanța rezultatelor ar fi minoră. Scopul travestiurilor de aici e acela de a crea, pentru cititorii din branșă, un anume aer de familiaritate pe fondul căreia ficțiunea groasă (de un umor pe cât de molipsitor, pe atât de inofensiv) să evolueze nestingherit. E doar un cod. Cu rol
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
drept singurul ins normal, capabil să transfere nebunia (sau, mă rog, caracterul duplicitar...) asupra întregii populații: „L-am privit, l-am putut vedea de la mică distanță. Casa de Mode a Circului alesese, din cele trei sute șaizeci și cinci de costume ale anului, travestiul potrivit. Salopetă muncitorească, din mătase groasă, de culoarea nisipului. O șapcă șifonată și bleagă, trasă mult peste fruntea îngustă, până la sprâncene. Se mișca potolit. Nu țipa. Părea calm, receptiv. Un mic magazioner. Nota într-un carnet ceea ce i se spunea
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
un monstru de consecvență și temeinicie, în lumea noastră alunecoasă și superficială) câteva zeci de ani la rând. Nu e un stilist, deși are un stil personal lesne recognoscibil. Însă nu urmărește figuri de stil și nu face literatură în travesti. Slavici crede în presă, în rolul ei și în misiunea omului public de a-și lumina semenii. Este, pentru un scriitor, și foarte bine informat: chiar când se află în refugiu la București, știe tot ce mișcă în Ardeal, tot
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
cu melodii de dans de salon într-o frumoasă simbioză, ceea ce îi oferă coregrafului posibilitatea de a-și scrie o partitură foarte originală, plină de pitoresc local, care folosește cu o mare inteligență creatoare toate procedeele comicului de situație: qui-pro-quo, travesti, imbroglio etc. Baletul are stare, atmosferă, culoare locală, pitoresc. Plastica mișcării balerinilor ne-a încântat, întrucât ei trăiesc dimensiunea dansului concomitent cu cea a interpretării actoricești a textului lui Caragiale. Relev talentul lor de a spune textul, ceea ce devine o
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
îl consideră și el nu numai inteligent, ci și „simpatic”. Alți contemporani sunt, însă, de altă părere, Al. Tzigara-Samurcaș calificându-l în Memorii drept „un împăunat și teatral filfizon”. Să fi avut el în vedere aplecarea lui I.Th. Florescu către travestiuri și gesturi spectaculoase? Posibil: deghizarea magistratului în Boris Sarafov nu este o invenție scriitoricească a lui Caragiale, ci și o formă obișnuită de acțiune profesională, după cum aflăm din cartea lui Constantin Bacalbașa Bucureștii de altădată. Iată un fragment edificator: „D.
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
Andreea Răsuceanu Mircea Cărtărescu, Travesti, București, Edit. Humanitas, 2013, 144 p. Travesti-ul cărtărescian conține, in nuce, multe dintre ideile și obsesiile auctoriale dezvoltate ulterior în trilogia Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
Dar nimic exterior nu este cauza acestei repulsii, căci „groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii“. Sub semnul repulsiei și spaimei stă, de altfel, întreaga mică lume de la Budila, unde, cum Victor își întâlnește încarnată - în travestiul hidos al lui Lulu - cea mai cumplită temere personală, la fel ceilalți protagoniști își explorează, într-un fel sau altul, spaima de propria sexualitate, de viitor, de ceilalți, exteriorizată conform cu propria fire: prin evaziune și izolare (Savin și Clara), prin
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
ruinat, cu clădirile lui din piatră galbenă, sfărâmicioasă, supusă unei stranii, eterne eroziuni, spațiu al unei singurătăți absolute, unde se aude „vâjâitul timpului“ - sunt toate obsesii reluate în romanele Orbitorului (și prezente, de altfel, și în pozele scurte). Dar cu Travesti, cititorul are privilegiul de a pătrunde (mai mult ca în oricare dintre cărțile sale) în mintea autorului, de a-i explora întortocherile nesfârșite ale imaginarului personal și de a surprinde substanța pură epică ce va face materialul prozei cărtăresciene ulterioare
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
dus, păcatul capital care va fi spălat prin adoptarea succesivă a unor ipostaze profesionale cît mai îndepărtate de vocația filozofică a începutului. Oficial, toată viața lui ulterioară va fi o preocupare de „a șterge urmele“ și, de aceea, un neîntrerupt travesti profesional. Dragomir va fi rînd pe rînd, vreme de 31 de ani, ucenic sudor, funcționar la serviciul vînzări, corector, stilizator, redactor, merceolog, economist. În primii 13 ani de după război a trebuit să-și schimbe de șapte ori serviciul. La fiecare
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
știu de pildă pe Cristian Teodorescu doar ca acid comentator al vieții politice, va fi o imensă plăcere să-l descopere aici ca extraordinar scriitor: Tainele inimei a apărut în Lettre în 1999, Fundația în 2000 (o tulburătoare poveste despre travestiurile postdecembriste și visele de celebritate ale jurnalistului dintotdeauna), în 2001 Ambiguitățile unui aristocrat din convingere - o poveste de doar două pagini în care o femeie - vampir (politica?) concentrează semnificațiile unui întreg roman. Tot în Lettre a apărut mai întîi un
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]