154 matches
-
tânăr. Se cam saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri, ieșise slab. Acolea, câte o maimuță și vreo patru ghiuluri, nimica toată. Gaborii tot pe capul lor ședeau. În primăvară, ce-i veni Stăpînului? Nu, că el o ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se pomenească. Vorbeau ăilalți: - Să știți că-i în anul morții. I-a sucit de tot mințile gagica... A aflat și Paraschiv. Parcă 1-a împuns cineva cu un cui în inimă. N-o uitase. -La chemat pe Gheorghe: - Treanță, acasă la ea să mi te duci... - Mă omoară Bozoncea. - Gura, gâlmă, că te lovesc! Te faci luntre și punte să-i vezi ochii. Spune-i că dacă ține nuntă cu Bozoncea, vin de-o fur! Altfel, să te urmeze
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Paraschiv. Până să-l apuce bine, 1-a spintecat pungașul râzând. Când i-a văzut sângele curgând în noroi, a chiuit o dată la ceilalți. Venea lumea puhoi. Nu mai era timp de pierdut. A strigat la Gheorghe: - Ia-o, Treanță, pe mireasă, că eu am o răfuială cu Stăpînul! Și s-a urcat pe scara trăsurii. Nevasta lui Praporgicu s-a băgat între ei. Dintr-un pumn, pungașul a pus-o jos. Starostele s-a ferit într-o parte. Din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la poarta Didinei o treanță neagră, pe care-o bătea vântul primăverii. Până seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc sigur, plătind șoferilor, oamenii lor. Gheorghe a făcut un foc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omor dacă te mai prind! îți miroase a bărbat? - Cățea! Semeni cu mă-ta! Nu scăpa una nebătută. Aveau mână grea meșterii. Loveau cum așezau cu mistria. Spre primăvară, toată mahalaua era un țipăt. S-aprindea jarul în fete. Lepădau trențele groase de iarnă și le jucau țâțele în bluzele de atică. Se ridicau mereu altele. Creșteau lungi în picioare ca berzele, cu mijlocul subțirel, firave de le bătea vântul, cu ochii aprinși de poftă. Când venea vreuna cu burta mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât un pat și un dulap. Dacă se mai găseau două, trei scaune alături și o masă. La o săptămână, perceptorii se întoarseră. După ei, abia se târa un camion tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
terminat Paraschiv și pe Rică, căruțașul de-l băgase la pârnaie cu Gheorghe. Îl găsise în câmpul Herăstrăului cu căruța lui. Cărase niște cireșe. Avea alți cai, numai vână. Cum a dat cu ochii de el, și-a adus aminte: - Treanță, n-o fi ăsta Rică? - El e, da lasă-l! - Ce să-l las, că din pricina lui am stat eu la mititică... Și-a băgat brișca-n burta lui. Îl căutase din ochi și pe celălalt, pe Sulă, dar acesta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ce pângărești tu toate lucrurile? - Gura, hodorogule, ce, ți s-a urât cu binele? Să nu-mi umbli cu șahăr-mahăr... Fac ce-mi place, m-auzi? Și scuipase cu scârbă. Pe urmă spusese mai înbunat: Lumea asta-i o hazna, Treanță! Mie omu mi-e dușman. Să nu-l văd... Ochii lui se împăienjeniseră de ură. Gheorghe lihoti de groază. - Râzi, bă, rîzi! Bătrânul necheza: - Hî, hî, hî... Dădu în plâns. Didina așeză palma ei ușoară pe pieptul celui tânăr, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asta... i-o uit sasului, care ne-a vândut ca Iuda pe Domnu Hristos? Am trimis iscoadă pe Niță - a Floarei, care știe a vorbi ca țiganii. El s-a uns cu funingine pe față și s-a îmbrăcat în trențe - așa va trece pe la moară să vadă acolo-s încă, or nu-s acolo. Dacă n-or fi, apoi pe desară ne-om duce pe la cumătru-meu sasul, ca să bem cu el câte - o fele de vin în sănătatea dumilor-sale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân... Toate ce făcea i se păreau firești și totuși dacă s-ar fi întrebat de ce le face nu și-ar fi putut da socoteală... Avea instinctul neconștiu a unui animal, care face tot ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe colo în bucăți rupte și negre, răriți și desfăcuți pe alte locuri în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vară se cearcă lut pe lut (se cearcă blidele de-s tari) și Dumnezeu rîde de toți. Dacă plouă în ziua de Moși de vară, are să fie anul bun. Mucenici La Mucenici să te afumi, să dai ocol casei cu treanță aprinsă, că e bună de mușcătură de șarpe. în ziua de Mucenici se fac niște colăcei cu nucă, numiți „mucenici“, și e bine ca în acea zi fiecare să bea patruzeci de pahare de vin, pentru fiecare din cei patruzeci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
on voit bien à nouveau le personnage perdre leș dents et retrouver son âge du départ. La transformation physique du personnage n'est pas très spectaculaire à l'écran: îl retrouve des articulations et des muscles d'un homme de trențe à quarante ans; quand on lui rase la barbe, îl pârâit un peu plus jeune, mais le spectateur pouvait s'attendre à une métamorphose plus radicale peut-être ici, est-ce dû à la volonté d'une plus grande cohérence. Inversement , par
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
est părți pour un autre village et là mon père était charpentier, et moi je l'aidais à faire des tables, des chaises et des armoires. Mais le soir j'apprenais à jouer de la trompette. Et quand j'ai eu trențe ans j'ai dit à mon père et à mă mère que j'allais jouer pour que ceux qui n'ont pas d'argent puissent quand même danser le soir. DILA: C'est à ce moment-là que țes amis se
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
femme de vingt-huit ans" [Maupassant, Notre cœur, p.51,52] și asta deoarece Parizienele de mici își au toate trăsăturile bine conturate "Mlle Laurine, jolie, mince, frêle, blonde et hardie, avait, à douze ans, l'assurance d'une femme de trențe. C'était une de ces petites Parisiennes précoces qui semblent nées avec toute la science de la vie, avec toutes leș ruses de la femme, avec toutes leș audaces de pensée, avec cette profonde astuce et cette souplesse d'esprit" [Maupassant, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Renée din La Curée va fi o altă victimă a gusturilor sale pretențioase, care se va ruină plătind cheltuielile 404: "Ensuite éclataient leș gros règlements, au milieu de ce gâchis de l'argent de poche: vingt mille francs chez le modiste, trențe mille chez la lingère, douze mille chez le bottier; son écurie lui en mangeait cinquante mille; en six mois, elle eut chez son couturier une note de cent vingt mille francs" [Zola, Nana, p.408]. În Aux Bonheur des Dames
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dans une loge d'avant-scène, Arnoux près d'une femme. Etait-ce elle? L'écran de taffetas vert, tiré au bord de la loge, masquait son visage. Enfin la toile se levă; l'écran s'abattit. C'était une longue personne, de trențe ans environ, fanée, et dont leș grosses lèvres découvraient, en riant, des dents splendides. Elle causait familièrement avec Arnoux et lui donnait des coups d'éventail sur leș doigts" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.60]. 248 "Et elle cruț entendre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
le volume présente leș modalités dans lesquelles le poète sicilien a connu l'œuvre de Leopardi, avec la médiation des milieux littéraires où îl s'est formé et où șont apparues șes premières poésies et volumes des années vingt et trențe: à Messine, à Rome, à Florence. Le jeune créateur de vers a eu l'occasion d'assimiler la leçon de son maître pendant șes études, en lisant des revues littéraires qui avaient publié des articles sur Leopardi et leș créations
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
umbra el e slab. Din stînce năruite, din pietre și din bulgări Făcu cărări spre fundul al templului arab. Acolo prigonit stă de visuri și de gânduri. Ce vrea nici el nu știe, se chinuie-nzădar, Doarme pe-un pat de trențe ce-i pus pe două scânduri, Nu bea apă d-isvoare, ci valul mărei-amar. Astfel el vrea viața s-o sfarme, s-o scurteze. De ce? și pentru cine el singur n-a știut. Astfel se chinuește în rugăciuni ascese În cîte-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fusese în lume-odinioară Dar gândul lui puternic viața-i apăsa. Acest cap trist și palid coroana vrea să poarte Și azi pe el se vede un negru comanac. Acești umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el se vede un negru comanac. Acești umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât ce are atâta bucurie Când ar vede că arde o casă, piere-un om, Ce milă îl pătrunse, de stă-n nedumerire Și clatină în vânturi cumplitul lui fantom. Nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luat de mână și m-a tras către scara care ducea în dormitorul părinților, după știința mea. Casa nu era prea mare. Avea un vestibul din care dădeai într-un hol cândva foarte generos, acum umplut cu tot felul de trențe inutile, în stânga era bucătăria și lângă ea o ușă care dădea în sufrageria de la stradă în care servisem noi o dată dulceața cu sifon sau șerbet întărit pe lingurița înecată în paharul cu apă rece, pe vremea când, avansat la gradul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]