894 matches
-
văzuse la Londra. Hunter mă mințise În față și, mai rău, dăduse vina pe cineva nevinovat, pe creierul rarefiat al unei femei Însărcinate. Îmi tremurau mâinile. „Poate că mă Îmbolnăvesc de scleroză multiplă“, m-am speriat eu, privindu-mi degetele tremurânde. Poate că soțul meu mă făcuse să mă Îmbolnăvesc de scleroză multiplă prin activitățile sale de distracție la hotel, atât de lipsite de considerație la adresa mea. Asta era groaznic. Ce să fac? Să-l sun pe Hunter acum și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa de control, o bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-o fac acum, la 39 de ani, am să mor fără să știu cum este acolo, pe masa pe care femeile trăiesc momentul astral al vieții lor, cînd numai la o clipă de la țipetele lor de durere, întind mîinile tremurînde, cu infinită dragoste, spre cel care țipă întîia oară... Aș vrea să ți-o pot spune, pentru că tu ești crescut la țară, porți în tine credința în Dumnezeu, acea credință taincă, din sufletul oricărui țăran ortodox, și te-aș pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conotația sau importanța unei aventuri extraconjugale sau a unui avort.) Pe de altă parte, sau, mai bine spus, pe cealaltă parte, viermișorul acela era acolo. Exista ca atare. Și, în momentul în care, pe jumătate dezbrăcată, îl cuprinse cu degetele tremurânde și îl măsură cu o riglă, își aminti fără să vrea de fratele ei Steven, pe care îl surprinsese făcând exact același lucru cu cocoșelul lui, cu cincisprezece ani înainte. Asta nu era o chestie pe care să o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
După ce plecară, am deblocat portiera șoferului și, cu efort, am deschis-o. M-am strecurat pe scaunul prăfuit de vinilin, înclinat pe spate din pricina podelei îndoite. Coloana de direcție înaintase cu cincisprezece centimetri spre pieptul meu. Mi-am ridicat picioarele tremurânde în mașină și le-am așezat pe manșoanele cauciucate ale pedalelor, care fuseseră împinse afară din compartimentul motorului, așa încât genunchii îmi stăteau lipiți de piept. În fața mea, tabloul de bord fusese curbat înăuntru, crăpând cadranul kilometrajului și al vitezometrului. Șezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu. Unde se trezi brusc, neelucidat, față în față cu Mâzgâlici. - Ești ca și mort, zise Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
maestre. Semnează aici cum că nu mai sunt membru al acestei luminoase organizații și ne putem despărți în relații cordiale. Nu semnezi, ți-am zis: Baronu’, frații Daniel Ciucă... Între picioarele maestrului se formă un lac de pișat. Cu mâna tremurândă și lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s‑o văd și pe‑asta“, zise Petru cu vocea tremurândă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet până la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gândul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dând din cap. Petru ridică o mână tremurândă, iar groparii traseră de frânghia care susținea coșciugul, coborându‑l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărâna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într‑o tobă uriașă. Curând, pe locul unde fusese adâncitura de la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În lumea morților, ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M‑am apucat, cu mâinile tremurânde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai cumplite disperări. Nu avu curajul să se uite în oglindă. Își strânse părul, cu mâini tremurânde. Nu-și dorea decât să se prăbușească și să moară, să scape de rușinea de-a ieși de-acolo, de-a se întoarce la viață. El o aștepta așezat pe marginea patului. Nu-și putea înfrâna gândul că ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
există nici măcar o amintire a ei, atunci clipa morții, vreau să spun a trecerii, ar trebui să conțină măcar speranța ivirii ei dincolo. Praznicul sentimentelor (Epilog) Praznicul sentimentelor (Epilog) Stau la masă cu sentimentele mele la un Bruderschaft. Subțiate, livide, tremurânde, ridică pe rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură, ciozvârte din buturi de porc, tone de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate puțin, frânte de mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcu preț de o secundă veleatul prin gură, după care își urmă plictisit traseul prin trahee spre lobii pulmonari, pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Victor spărgea câte două-trei alune culese din copăceii care mărgineau drumul pădurii, alimentându-și, duios, copilul cu aceste fructe crude, ce aveau coajă albă, miez maroniu și frunzulițe Încă verzi. Din alte locuri cunoscute, tatăl culegea „zdrele” curate, răcoroase și tremurânde, cu care Își Îndemna puiul spunându-i: Mânâncă, mânâncă! Sânt bune-bune! După aspect și consistență, copilul le-ar fi refuzat dar nuși putea supăra părintele, eroul său de zi cu zi. Oare simțea, așa cum numai sufletul pur de copil poate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care și el și Ilenuța lui Își cântau unul altuia cu trupurile și sufletele Înlănțuite de iubire și când dintr-o cauză greu de definit, dar ușor de bănuit ( vinul, fosta iubire!), o lacrimă se opri pe colțul mustății sale tremurânde, Îngălbenite de tutun și Încărunțite spuse drăgăstos: Să trăiești fata mea, ămâia mătii, Ilenuță, fa, că dragă mi-ai fost, da și eu ți-am fost! Așa-i? Așai, Ghiță-Ghiorghi! Ț-am plăcut și eu, și Lisandra și mai ales
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sau numai din cauza celor „câteva sute” a executat o mișcare de rotație, timp În care săruta fiecare parte a corpului agitat, Va a făcut la fel și când au ajuns acolo el s-a oprit și a explorat cu degete tremurânde minunea fără seamăn și a simțit că Ildiko, ajunsă deasupra sa, execută În zonă o anumită mișcare ritmică, pe cât de necunoscută lui pe atât de „normală”, așa cum a i-a șoptit ea Într-un mic răstimp. Va a descoperit că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mari dificultăți să găsească adresa mamei, într-un cartier de calici, cu niște case mai mult bordeie, cu străzi ca la țară, cu bălți în care se tologeau porcii și rațele. La căsuța mamei sale a sunat timid, cu degetele tremurînde. Mama, a sunat cineva, strigă niște puradei cu puțucile goale. Ce vrei? Nu dau de pomană, strigă apăsat gospodina. Eu sînt Bogdan, de la Iași. Cine? Bogdan, fiul matale. Ia mai du-te dracului, vagabondul naibii! Femeia avea încă 4 copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei a fost Însă urnit la drum spre Germania. Weisz a rămas În ghetou În mîinile tremurînde ale unor funcționari mărunți, care nu știau ce să-i spună, după cum nu știau nici ce-i de făcut cu el. Îi tulburau judecata cu tot felul de scenarii, că evreii vor ajuta la refacerea stricăciunilor provocate marelui aliat de către
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos, la ușa de la intrare. Iorgu i le întinse cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții, peste care funcționarul cel negricios, pufăind de zor din țigară, petrecu de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cunoștință și acceptare a riscurilor chirurgicale legate de intervenția...", când vocea profesorului rupe deja tăcerea : Sunteți de acord și vă însușiți prin semnătură această declarație ? Sunt de acord, nu am motive să amân, răspunde pe loc Dora, în timp ce mâna tremurândă depune semnătura cerută. Suita oamenilor în alb se îndreaptă spre ieșire, când Dora își amintește de "Informarea că autorizează corpul medical să acționeze în consecință dacă..." Își adună tot curajul pentru a chema imperativ : Domnule profesor ! Ce se întâmplă ? V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]