880 matches
-
Nu cine știe ce, spune domnul Whittier. Doar legenda lui Frankestein. Doamna Clark spune: — Și a lui Dracula... Sora Justițiară coboară scările de la etajul al doilea. Traversând holul, caută pe sub mese, prin spatele scaunelor. — E acolo, spune domnul Whittier, ridicând un deget tremurător înspre ușile duble ale amfiteatrului. Lady Zdreanță aruncă o privire în lateral, înspre ușile amfiteatrului, îndărătul cărora au dispărut Miss America și bila de bowling. — Răposatul meu soț și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sticlă din șemineu, domnul Whittier spune: — Așadar a început deja... — Domnule Whittier? spune doamna Clark. Personajul nostru negativ, stăpânul și demonul nostru, pe care-l iubim și adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură și cască. Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează deasupra trupului lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
părul pisicii. Aici suntem noi împotriva noastră pentru următoarele trei luni. Din capul scărilor, așezat în scaunul său cu rotile, domnul Whittier ne privește. Alături, Contele Calomniei e ocupat cu agenda și stiloul, luând notițe. Arătând scena cu un deget tremurător, domnul Whittier întreabă: — Ai consemnat toate astea? Fără să-și ridice privirea din versiunea sa asupra adevărului, Contele încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice, și, invitându-ne cu un gest tremurat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așteptând să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Toamna adusese cu ea vântul care a risipit frunză cu frunză podoaba argintie a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dădu cu scaunul în fereastră și lovi o dată, de două ori, de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
memorabila. Vergangenheitsbewältigung e titlul unui program școlar privind asumarea trecutului. La noi n-ar trebui să funcționeze, la fel ca-n Germania, un program de acest tip? Poate că spațiul în care trăim n-ar mai fi frunză de plop tremurător. Bătut, zgîlțîit, răsturnat de tot felul de vijelii est-vest, vest-est. Una dintre recentele doxe/noxe e că istoria nu mai contează. A spus-o și Antofiță, la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în mass-media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Doamne, cred în apa primordială, neîncepută, așa cum cred în apa "lină" a lui Blaga, în apa "moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ceva nou în viața mea; am acceptat mai mult din acest motiv, dar și din curiozitate. Cum spuneam, Aspida ne privea de la geam, ea a bălmăjit ceva... mi-a întins mâna ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot aminti cum arată sau cum o cheamă; fără să fiu atent la ce-mi explica prietena mea. Un singur lucru înțelegeam: că ea există. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
diez coțofană și scrise cu degetele în aer: ZIUĂ. Și se-auzea ZIUA. Era Madrigalul naturii sau Misa Încoronării în Do Major de Mozart dintre pagini? Tulburarea se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ioan Crăciun Petrișan își trimite personajul în diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita lui, Silvana: „Silvana (Ana Pădurii) intră în bășag [colibă, n.n.] cu pași tremurători: Carador o însoțea tragic și transpus, ca un dac, în blana mițoasă oferită de un păcurar în schimbul a două pâini, o sticlă de Diana, de un sfert de litru și a două săptămâni de lucru la strunga din Rupșor; aburcaseră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trăirile: „mâini care se închid / muzica primului sărut / marea - purtătoarea urmelor noastre“; „uită-te la mine, iubește-mă / nu sunt o statuie / pot coborî în mâinile tale“; „să rămânem tăcuți, să ne atingem, / mâinile noastre vor construi / umbra sufletelor / tremurătoare tremurătoare“ etc. Merită toată simpatia aceste jocuri ale dragostei. Dar ele n-au o semnificație literară. Sunt emoționante doar pentru Amelia Stănescu însăși, care, probabil, le-a trăit și, în timp ce scrie, le retrăiește. Oricum, autoarea merită felicitată pentru că nu este așa cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bătu pe spate, ca pe un prieten mai tânăr al său. E-hei, ia să-i mai zicem noi ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care... Ca într-o filmare cu încetinitorul, mica suită s-a oprit și oamenii în halate albe și-au întors chipurile spre Dora. Chipul profesorului este ca o mască rigidă, lamele ochilor albaștri parcurg în grabă hârtia întinsă de mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit până atunci, debitează : Adică dumneavoastră credeți că pentru pacienții care nu ne informează despre astfel de decizii spitalul nostru este o măcelărie ! Vă imaginați poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o fâlfâire asemănătoare cu cea a aripilor unei păsări de noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii cotropite de alb, cu arbori înfloriți care se frâng în lumină și cascade tremurătoare veghind liste întregi de ingrediente "sezoniere". Bucătăria japoneză este bucătăria anotimpului și nu înțeleg prin aceasta faptul că "acum, este sezonul spanacului, deci să gătim mâncare de spanac". Nu. Bucătăria japoneză își propune nici mai mult nici mai puțin decât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu tulbura, printr-o ah, cât de firească aducere în atenția tuturor a unei mici probleme: pentru Dumnezeu, mai avem nevoie de un scaun, pentru a nu tulbura deci armonia tăcută a grupului, acel wa fabulos care, asemenea unei meduze tremurătoare cu mii de tentacule, inspirând și respirând în unison cu timpul eternității, concentrează în sine energia vitală a corpului unic japonez, a oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi el, femeia alesese un absurd joc de mimă. Își cumpărase
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dostoievski. Între om și bani se interpune ceva infernal : o crimă, o sinucidere, o nebunie. Aici, În această lume, banii sînt cel mai adesea un instrument de demențializare. Raskolnikov Îi rîvnește pentru a‑și demonstra că nu este o „făptură tremurătore“ și alege calea crimei. Aleksei Ivanovici alege calea ruletei, deci a Întîmplării, a norocului. Ceva ce ține de sfera entropiei este chemat să facă ordine. Jocul nu este unul comercial, ci unul pe viață și pe moarte. „Eram parcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
văd ele în piață. Restul e o prostie. O altă categorie a celor care se urcă din piață sunt vârstnicii. Se mișcă greu, cărând pungi de plastic cu câteva cumpărături. În general, ei îi încurcă pe toți. De-abia pășesc, tremurător, se împiedică, se sprijină neîndemânatic de brațele din jur, și privesc spre nicăieri, rupți de lume. De altfel, nimeni nu îi bagă în seamă. Spre capătul liniei urcă șmecherii. Le place că autobuzul e aproape gol. Vorbesc și râd zgomotos
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
de cai, de la gară, stîrnită de copilărești ambiții de întîietate. Ici-colo, discuții grave, drame prefirate în vacanța fără nici un cusur. Îngropate acolo unde stau secretele, se acoperă cu cîte o frază care spune totul și nimic: "...Sânziene, murmură Monica silabele tremurătoare de soare ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-adevăr, ca a bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și cu mirosuri din cuhniile lui Pillat, umplu casa Deleanu. Șiruri
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
nu se bucură de mai mare atenție, decât în clubul mic al literaturii, pentru că aici, el este stăpânul verdictelor mari. Cum am spus, deschide ușa de stejar, păzită de doi gripsori de alamă, și din toate părțile îl luminează ochii tremurători ai scriitorimii. Cititorul face pași mici, își mișcă elegant brațele care par sculptate în catifeaua sacoului, uneori salută cu falsă timiditate, dar de cele mai multe ori dă drumul cuvintelor lungi și atât de gumate că ajung chiar și în fundul sălii, unde
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
cu potopul de temeri și angoase abătut peste modernitate: "Dar cu o voce arsă de emoții i-am spus/ sunt poet/ ca și cum mi-aș fi spus numai mie/ și pe obraz, sub flacăra lunii,/ genele grele umbreau/ o descrescândă orgă, tremurătoare." (p. 9). Un personaj care, aflăm cîteva pagini mai încolo - poemul are stofă de poveste, chiar sărind rîndurile - e Robinson Crusoe. Izolatul, izvoditorul de lume în pustiu. Cel liber să respire. Femeia lui e făcută și iubită cu aceeași libertate
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
alb (Alnus incana) - Mojdrean (Fraxinus ornus) - Frasin comun (Fraxinus excelsior) - Frasin cu frunză îngustă (Fraxinus angustifolia) - Frasin pufos (Fraxinus pallisiae) - Mălin american (Prunus padus) - Pin ponderosa (Pinus ponderosa) - Pin strob (Pinus strobus) - Platan (Platanus orientalis) - Plop alb (Populus canescens) - Plop tremurător (Populus tremula) - Plopi euramericani (Populus euramericana) - Sofora (Sophora saponica) - Stejar de baltă (Quercus palustris) - Stejar roșu (Quercus rubra) - Tuia (Thuja sp.) - Velniș (Ulmus laevis) - Salcie albă (Salix alba) - Salcie căprească (Salix caprea) - Salcie plesnitoare (Salix fragilis) - Salcâm (Robinia pseudoacacia) - Glădiță
ORDIN nr. 68 din 22 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253202]