431 matches
-
în tine, în trupul tău, puterea de a uita și ierta tot ce te-a rănit. Doar atunci vei reuși să zbori și să iubești din nou. Se trezi brusc din visare, deoarece cineva bătu în ușă. Spuse cu glas tremurat să intre dar rămase surprinsă când îl văzu pe Stefan venind spre ea radiind de fericire. Acesta îi sărută mâna și îi spuse vesel: -Am venit să vă mulțumesc personal. M-a sunat prietenul meu, acest primar grozav și mi-
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
și Octavian Sava, „Nota zero la purtare”, alături de Adrian Enache și Aurelian Temișan). Au venit atunci mulți dintre foștii săi colegi de la „Școala vedetelor”, în frunte cu regretatul creator al acestui fenomen, Titus Munteanu, iar Doina a cîntat, cu glas tremurat, una din melodiile preferate ale Mălinei, din banda sonoră a unei telenovele... Pentru Doina Spătaru credeți că a repornit impulsul speranței, a regăsit alinarea și forța de a continua? Numai o femeie puternică putea rezista unor asemenea lovituri ale sorții
DOINA SPĂTARU. FRUMOASA VERIŞOARĂ , CREIONĂRI AFECTIVE CU PREZENTATORUL OCTAVIAN URSULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349517_a_350846]
-
diafană, plină de tandrețe, de suferință, de bucurie a clipei, e un strigăt către clipa care vine peste poetul ce-și descrie apusul, în care va intra singur, doar el, despărțindu-se de sine... ... Și iată, acum, câteva linii, neclare, tremurate, scrise de Shaul Carmel, cu pixul, în loc de autograf pentru mine, pe prima pagină a acestei cărți teribile! Câteva linii ca de seismograf, care poate anunță un cutremur. Mă urc pe scara lui Richter și strig, ridicol: - Huo ! -------------------------------- * Titlul articolului se
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
există. Vei rosti remarci cinice. O vei părăsi pe Penelope Cruz a cartierului. Merde. Nu mai pot continua astfel. Cred că mă voi arunca în fața metroului. Un gest previzibil, egoist, nici măcar inteligent. O semnătură falsă în cartea istoriei, un autograf tremurat. Va opri, însă, pentru totdeauna, iluzia. Acel sentiment complet cretin că lucrurile ar fi altceva decât ceea ce sunt. Gata, m-am hotărât. Să-mi iau totuși pelerina de ploaie, ca să nu alunec involuntar sub vreo mașină. Să fie un gest
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
frumos numiți Junii Brașovului. În locul unde ne aflam era înghesuială mare. Printre mulțime am văzut o femeie dând din coate să-și facă loc și ajungând la noi, a prins mâna lui Lanu, i-a sărutat-o, apoi cu glasul tremurat i-a spus: - N-am știut, domnule doctor, unde să vă găsim ca să vă mulțumim că l-ați făcut bine pe bărbatul meu. Îmi pare rău că nu e și el aici ca să vă mulțumească cu gura lui. A rămas
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
țipă la fel de veselă Manuela. Uitați-vă! Totul în jur e pârjolit, doar aici, în grădină, pământul e umed ... S-au adunat să bea apă!... Emoționată până la lacrimi, cu privirile ațintite pe tabloul incredibil desfășurat înaintea lor, Lea rostește cu glas tremurat: - Aici este ... raiul nostru personal ... E raiul ... tuturor vietăților ... Aici, la noi, e-atâta frumusețe! E locul unde ... suntem fericiți! ... E locul incredibil... unde ... vin să se adape fluturii ... ” ( Unde se adapă fluturii). Cartea se încheie cu povestirea Acasă, în
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
stabilopozii trecerii. te văd trecând puntea. mă văd trecând puntea din sens opus colțurile buzelor mi se ridică în sus zâmbesc înduioșându-mă de picioarele-ți goale în sandale și sacou plus tricou te așezi pe scaunul mesei bucătăriei sacadat tremurat spui m-am uitat am văzut acel faust a lui gounod nu este tot una cu fala lui goethe întinsă pe șaizeci de ani ba este băiete diferențele stau în librete și libretiști. carre scrise tot după titanul cu scaunul
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
care vine păpădia care zboară aerul care o poartă în jurul ochilor mei mă desprinde de iluzia gândului că aș fi etern și îngenuchez umil în corola sa de parfumuri păpădia albă este femeia goală lipită de propria mea carne cu tremurată liniște devenind prin atingere noi absolut Referință Bibliografică: Păpădia care aleargă / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 773, Anul III, 11 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351765_a_353094]
-
proteguitoare, prin crearea condițiilor și șanselor egale tuturora, indiferent de culoarea pielii, sex, apartenență religioasă, nivel de cultură, instrucție și educație, adaptarea la standarde, etc. “Platforma de la care se pleacă, ține să precizeze pastoral Keith, cu modestie și voce puțin tremurată, fără să dea impresia unei “provocări” aruncate religiei ortodoxe căreia îi apațineam eu, trebuie să fie cuvântul lui Dumnezeu, el trebuie să fundamenteze și să călăuzească conștiința, morala și acțiunea omului. “Sper că nu faceți vreo referire la spațiul orodox
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
furiile după refuzul mireanului (cineva i-a spus că jocul la două capete nu este agreat nici de Prea Înaltul și Milostivul, iar „întâistătorul” de la palat avea el însuși astfel de apucături !) adoptase „smerenia” printr-o „iluminare” silită, nefirească și tremurată, făcea la repezeală „semnul Crucii” la orice trecere prin fața așezămintelor ecleziastice - de orice cult ar fi fost, inclusiv troițe, cruci, cimitire ... Adesea, din prea multă zeloșenie - și din goana limuzinei - le confunda pe acestea cu ... bornele de la marginea drumului, de-
BI(ZI)GOTUL POLITIC... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351345_a_352674]
-
sa puternică. - Cu cine vorbeai, mă rog, urecheatule? - Cu ariciul, Măria Ta! Era în trecere pe aici și a făcut un popas să se odihnească. - Ce-a vrut? - Era curios să știe cine locuiește aici, îi mărturisi, cu glasul ușor tremurat, supusul păzitor. - Și i-ai spus? întrebă, curios, ursul. - Cum să nu! Ba chiar răspunsul său mi s-a părut nițel obraznic! prinse curaj mititelul. Ursul se arăta din ce în ce mai interesat: - Cum așa? - Vajnicul țepos se pare că nu se teme
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
faptă gravă. Era îmbrăcat în blugi, cu un pulover pe gât. Simula, sau poate chiar trăia o mare emoție. Ochii și-i ținea închiși și mima, din când în când, că și-i ștergea. A cuvântat cu un glas slab, tremurat. Vorbele-i erau prelungite, ca pentru efect, dar nu gratuit, fiindcă se știa, era un mare poet! Nu întâmplător, volumul 500 era Epica Magna, a lui Nichita Stănescu. Tot atunci, în prezența unui public numeros, s-au lansat plachetele de
SIMPLE NOTE DESPRE UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345712_a_347041]
-
faptă gravă. Era îmbrăcat în blugi, cu un pulover pe gât. Simula, sau poate chiar trăia o mare emoție. Ochii și-i ținea închiși și mima, din când în când, că și-i ștergea. A cuvântat cu un glas slab, tremurat. Vorbele-i erau prelungite, ca pentru efect, dar nu gratuit, fiindcă se știa, era un mare poet! Nu întâmplător, volumul 500 era Epica Magna, a lui Nichita Stănescu. Tot atunci, în prezența unui public numeros, s-au lansat plachetele de
UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345714_a_347043]
-
care vine păpădia care zboară aerul care o poartă în jurul ochilor mei mă desprinde de iluzia gândului că aș fi etern și îngenuchez umil în corola sa de parfumuri păpădia albă este femeia goală lipită de propria mea carne cu tremurată liniște devenind prin atingere noi absolut ... Citește mai mult imaginea păpădiei care aleargărotindu-și faldurile de mireasăîn inima aeruluimă urmăreșteîn pielea goală dansându-mi sufletulcând o vedenu este mai mult decât o biserică viecare pluteștede la o religie incandescentăla altă religie
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
călători, după ce mă vei fi întărit cu încurajări și unde abia de puteai să-ți mai ascunzi suferințele atroce (pe acel sărăcăcios par de spital), privegheată de Domnul și de stele, la nici doi ani de când mâna ta firavă și tremurată înmuia tocul în călimara mea de școlar cu marginile răsfrânte, pentru a nu vărsa lichidul stânjeniu fremătător de atâtea emoții în ghiozdanul de fotă pe care mi-l croiseși și, așternea rostuindu-mă, cu apelațiunea unică și inconfundabilă pe care
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
nărav, De mere ( perele-s cu cântec Și de le guști, rămâi bolnav.) I-adevărat că-n vârf de pom, Sau undeva, de cer aproape, Sunt mere rumene, zemoase Care surâd bătând din pleoape, Dar stau așa și vegetează În tremurată așteptare Să vină, sus, culegătorii Și să le dea o sărutare. Dar unele sunt sus de tot Nici scară nu-i să faci urcare Și-atunci rămân și se zbârcesc Se stafidesc cu ochi-n soare. Iar jos, la rădăcini
CUGETAREA LUI...TRĂISTAN de LEONID IACOB în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346167_a_347496]
-
lentă a uitării, Mai am de trăit viața mereu egală cu sine dincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit, de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retorică a zborului frînt sub stelele fixe, de încălzit mîinile la flacăra tremurată a sîngelui chiar dacă vîntul e potrivnic, Mai am de colindat liniștea oglinzilor c-o valiză plină de flori multe zile la rînd , și de pregătit ceaiul cu care te presimt printre sufocantele repetări zilnice, de sublim dragostea. Referință Bibliografică: La
LA SFÎRȘIT DE PRIMĂVARĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369051_a_370380]
-
gândesc adesea ca, pierzând povara, Roibul meu ce are coama dusă-n vânt, Să îl leg în ceruri de o stea anume Dragă vieții mele, pusă-ntr-un cuvânt. GÂND TREMURAT Un șuier de vânt răzbate prin poduri, Un gând tremurat apare-ntre uși. Pe fire de viață preapline de noduri Aleargă un EU mereu bătăuș Și fuge și fuge prin văi și pe dealuri, Pe ape, pe munți, pe vaste câmpii, Ducând spre-nplinire mai vechi idealuri Născute din vise sau
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
lentă a uitării, Mai am de trăit viața mereu egală cu sine dincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit, de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retorică a zborului frînt sub stelele fixe, de încălzit mîinile la flacăra tremurată a sîngelui chiar dacă vîntul e potrivnic, Mai am de colindat liniștea oglinzilor c-o valiză plină de flori multe zile la rînd , și de pregătit ceaiul cu care te presimt printre sufocantele repetări zilnice, de sublim dragostea. Citește mai mult
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
prea lentă a uitării,Mai am de trăit viața mereu egală cu sinedincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit,de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retoricăa zborului frînt sub stelele fixe,de încălzit mîinile la flacăra tremurată a sîngeluichiar dacă vîntul e potrivnic,Mai am de colindat liniștea oglinzilor c-o valiză plină deflori multe zile la rînd ,și de pregătit ceaiul cu care te presimtprintre sufocantele repetări zilnice,de sublim dragostea.... III. IUBIREA CARE TACE, de
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
seara târziu, iar când s-a dus la culcare i-au cântat, în schimbul doi, privighetorile? Nu mai știu... Că și eu am adormit în trilurile suave ale privighetorilor. Dacă vreți să știți cum s-a terminat nunta, întrebați Zefirul, boarea tremurată a nopților de Primăvară, care se transformă în trubadur la „ceasul liniștii depline”. Sigur vă va spune el povestea mai frumos decât mine. SFÂRȘIT P.S.-Mulțumesc cititorilor care au citit toate episoadele romanului „Mărțișor” publicate până acum. Năstase MARIN, Referință
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
de la atelier. După aceea, lucrurile aveau să se rezolve cumva. Aproape că uitasem de această întâmplare, când într-o zi, deschizând cutia de scrisori, am descoperit printre pliante, reclame și fluturași cu anunțuri, un plic pe care, cu o caligrafie tremurată, cineva scrisese numele și adresa mea. La expeditor, nu apărea nimic. Am deschis plicul și nedumerită, am parcurs mesajul: „Vino să îți iei sandalele. Diseară, 7.05, la ceasul de la Universitate. F.”. Năucă, am citit și am recitit cele câteva
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
ici’șa! . . . Omul s-a așezat pe scaun cu palmele împreunate în poală, apoi a oftat adânc și și-a fixat privirile în pământ. A tăcut, așa, nemișcat, câteva clipe, după care a început să vorbească gâtuit și cu voce tremurată: - Fă, Oară, tu știi de ce-am ven’t eu la tine? - De, nea Dine, oi ști eu ceva, da’ te las măi bine pă tale să-m’ zâci! - Fă, Oară, eu am să-ț’ dau țâie niște bani . - Dă
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
desfășoară-n spațiu, Se împreună vise cu geamăt și nesațiu, Întrevăzute glorii uitate în unghere, Spre altă lume caut, sosește o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din umbre crește cercul, ne înconjoară strâns, Același țărm așteaptă, același râs și plâns, Iar fulgerele toate se-adună la final, Îmbrățișați rămânem în gerul sideral. Fiecare are o boală, O coală, o oală
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]