616 matches
-
Adâncurile ființei și cele mai de jos, Simți zbaterile tale în trup cum se alină Și gândurile toate se umplu de miros; Când te privește-un înger cu ochi dumnezeiești Auzi cum îți pătrunde fiorul sfânt în soartă Și inima tresaltă din pruncul care ești, Un prunc de care nimeni nu poate s-o despartă! Când te privește-un înger și el te cercetează, Uiți toată-amărăciunea rămasă de sub vremi, Vederea lui ne fie în suflet pururi trează, Când te privește-un
CÂND TE PRIVEȘTE-UN ÎNGER... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384095_a_385424]
-
și laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă, haine și încălțări iau cale întoarsă către scrin, sertare, dressing și rafturi. În plăcută nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă retrag. În grabă mă salt pe gard și-mi sprijin ascensiunea
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
când inima deodată râzând a-nmugurit. O tandră adiere în suflet mi-a pătruns și tristele-i unghere cu chiot i-au răspuns. Ce binecuvântare a-ncins ființa mea că dintr-o dată-îmi pare că m-am născut abia. Destinul meu tresaltă, surâde încântat că în sfârșit de-o altă lumină-s sărutat. Au înflorit în mine speranțele târzii, iar sufletul meu plin e de splendide-armonii. Și nici că îmi mai pasă de-al morții râs hain, când viața e frumoasă și
S-A-NSENINAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382914_a_384243]
-
și mai crud, privindu-mi zvârcolirea cu-atâta răutate și cu-atâta ură lăsându-mi pe obraz sărutul otrăvit lăsându-mă să mor acolo-n asfințit în iarba ce mă cheamă să-i fiu izvor, să-i fiu doar hrană tresalt și-ascult cum stau de veghe viermii cum se roagă să mă grăbesc, să vin, că nu e timp să iert, să uit sau... să iubesc că-n carne-mi curge fiere și-mi dau suflarea celui ce-a mințit
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
directorului m-a înfricoșat, mai ales când a pomenit și de primul-secretar. Am înlemnit și l-am privit năucă: acu’, o să mă dea afară, sau muncitoare pe la un depozit. Inima îmi bătea să-mi sară din piept, făcând să-mi tresalte și sânii mari, sugrumați de sutienul ăla nenorocit. În ziua aceea îmbrăcasem o bluză puțin mai transparentă, care dădea la iveală zbuciumul sânilor mei speriați. Însă, de data asta, privirea tovului se poticnise în sutienul meu și nu mai reușea
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
PRIMĂVARA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Citește mai mult Când Primăvara vineDesculță, peste câmpuri,Râzând ca o copilăCu pletele în vânt;Suavă, visătoare,Purtând în brațe, fireDe galbene narciseși palizi ghiocei.Tresaltă-ntreaga viață!Din lut răsare iarba,Iar mugurii pe ramurițâșnesc triumfători!Renaștem dimineată,Din neguri și durere!Din pulbere și moartePornim biruitori, Spre zări memărginitePictate cu albastru;Spre bobul de sămânțăBogat și roditor.Ne naștem bucurie,Din clipe de-ntristare
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
timpul și-l petrecea umblând razna, încercând să găsească o casă unde cineva ținea porumbei. În sfârșit, a găsit. Era la margine de oraș, l-au condus încolo stolurile pe care, la un moment dat, le văzuse zburând. I-a tresăltat inima, ca împunsă de ac, văzându-le. Casa era izolată, cu grădină mare în spate. Ca a lor de aici, a arătat el spre luciul apei cu unde negre de pe fostul Teritoriu. Leită, nu altceva! Toate i se păreau cunoscute
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
siguranță a mâinii nedeprinse să stăpânească o asemenea namilă de nervi și mușchi. I se părea că s-ar fi dovedit cu totul neputincios la cea mai mică intenție de nesupunere din partea lui. Atingerea involuntară, cu umărul, a pieptului acestuia, tresăltând sub respirația profundă, îi provocase fiori. La comanda plecării, spre surprinderea sa, calul îl urmase docil, cu pași mărunți, smucind ușor frâul, parcă să-i dea de înțeles că el era făcut să înghită distanțele, nu să bată aproape pasul
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
insuflată de Duh Sfânt, Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți mă copleșesc, Tresalt sub mila și-ndurarea ce de la Tatăl le primesc. Cu forțe noi, șterg fața plânsă și ochii-n noapte-mi strălucesc, Exclam cu glas șoptit: "Rabuni! Atât de mult eu Te iubesc!" Și simt cum se coboară pacea și pleoapele
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
frumos. Sigur că aduce noroc. Mai întâi au legat lebedele de căruț, apoi s-au mai întors o dată în chip de rămas-bun, ca să mă privească și să le aduc și mai mult noroc. M-oi fi mișcat. Sau mi-a tresăltat inima. S-o sperii pe mă-ta, nu pe mine! a urlat omul și m-a lovit peste față de am căzut pe jos, printre manechinele împușcate. Sângele mi-a țâșnit din nas peste ele. Ca recompensă pentru cele luate, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ființei mele cât colo, izbind-o de Nadir. Însă cu toate aceste avertismente ale pietrei filosofale pe care o țin ascunsă în interiorul meu, cu toate aceste semnale disperate pe care le primesc de la mine însumi și care mă fac să tresalt și să mă zvârcolesc precum un dement, de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te spun! Te spun! Te spun la mama și ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de plastic. Odată cu ultimul văl va cădea capul ei - și numai al ei. Mariana murea încet și nu știau asta decât ea și Mișu. Își ridică încet bluzița. Abdomenul ei plat se unduia, intuind o maternitate dinainte pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Clipa se frânge în zbateri de fluturi, În pasul grăbit și-n cerul prea-nalt, În zile dorite să-ți fie menite, Când tu îmi zâmbești, eu tresalt. Cuvântul ți-e armă-n războiul tăcerii, Iubirea își caută drum din străfund, Contraste se pierd în griu-nserării. Când tu mă privești, eu m-ascund. Dorul de tine mă-nghite vorace, Trăiește în mine suflarea de vânt, Dansul iubirii în
CÂND TU de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364347_a_365676]
-
Spunându-mi cuvinte dulci, de miere, Reintru pentru clipe în farmec și în reverie Iar gândul mai aproape mi te cere. Te văd întruchipată în tot ce e frumos, În fulgi de nea, în mari poeme, Iar sângele în vene tresaltă furtunos, Când oare gândul va înceta ca să te cheme? Nimic nu se va pierde din tot ce-a fost, Doar tu ai fi putut să schimbi ceva. Dar nu văd vreun oarecare rost Și nici motive pentru a te îndepărta
O SPUN DESCHIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364466_a_365795]
-
21 august 2011 Toate Articolele Autorului dansând cu tine A înflorit tangoul pictat pe-un colț de lună și în costum de gală ies suflete la dans, cu tine-n ringul serii mă țin acum de mână și rochia-ți tresaltă de-al inimii balans. Simt sunetele lumii cum vin înmiresmate din clipele lucinde ce-abia ne-ating în zbor și magic trec prin mine scântei înaripate din stelele ce-n suflet le-am tot păstrat cu dor. Ce bine-i
DANSÂND CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361545_a_362874]
-
o stupină. Era absorbită de această muzică și visa. Era cu gândul departe, detașată de tot ce se întâmpla în clasă. Privirile sale erau cucerite de buzele care se mișcau parcă sărutându-i tot corpul, iar fiorii o făceau să tresalte. Simțea cum picături de rouă i se prelingeau pe pulpele tinere și dornice de frământarea unor mâini pricepute de bărbat puternic. Simțea cum buzele lui le căută pe ale sale, iar cu vârful limbii îi penetrează gura inundând-o cu
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
oricând, oricine vrea, Dar duhul din cuvinte îi rog să-l lase-n pace. Nu a cerșit vreodată răbdare și nici milă Și nimenea nu-l știe nicicând de unde vine, Atunci când se pogoară pe fiecare filă Îl simt cum el tresaltă ca un izbuc în mine. Nici bucuria asta de-a scrie n-o înțeleg, Oricum nu-i omenească divina ei scânteie, E ca și când risipa din toamnă mi-o culeg Și tu mă rogi zadarnic să ți-o traduc, femeie! Nici
DECLARAŢIE DE PRINCIPII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363800_a_365129]
-
Ipostaze > ASCULTARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ascult muzica așa cum ascult picătura de apă căzând pe piatra gândului piatră de râu înspumat credincios vadului său până la ploaia care-i tresaltă și îi saltă umbrele în inima văzduhului ascult muzica. este o rană liberă când cicatrizarea se apropie de final și ecoul întâmplărilor nașterii ei se pierde încet aerul își cântă geometriile în piatra de sub saltul picăturii de apă mergi mergi
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
prea des pe balta de la Limanu. Își asigurase deja porția de saramură. Taică-său a deschis a doua cutie de bere și și-a aprins a nu știu câta țigară. Nu renunțase să mai spere că s-ar putea să tresalte și bambina lui și să prindă și el câte ceva în cârligul lansetei. Marian se ocupa de grătar și împreună cu fiică-mea întorceau fripturile de zor. Din când în când, umplea păhăruțele de unică folosință cu țuică de mere, făcută de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
tristă a fetiței o obsedase continuu, toată seara și a două zi până a ajuns acasă... Când Emanuela intră în satul părinților ei, în satul ei natal, parcă i se luă un văl de pe frunte, o greutate de pe umeri, sufletul tresăltându-i plin de o bucurie imensă... Avu senzația că dintr-o dată grijile îi dispăruseră. Era ușoară, fericită și nerăbdătoare. Nici nu mai auzea zgomotul motorului și nu i se mai păru că microbuzul se deplasează cu încetineală... De altfel, de câte ori
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
sporovăind în timp ce parcurgeau drumul către casă, bucuroși... Mama Emanuelei nu mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde trebuia să-i vină fiica. Când i-a văzut apropiindu-se, inima i-a tresăltat de bucurie. Le-a ieșit în întâmpinare, la poartă, lăcrimând și frământându-și mâinile de emoție... - Sărut-mâna, mămică! - Draga mamii...! Îmbrățișarea lor nu avea nevoie de cuvinte. Era trăită cu aceeași intensitate ca de fiecare dată. Pentru Emanuela, părinții reprezentau
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]