5,174 matches
-
privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I pur de copilaș, O mângâie și vru s-o rupă Cu brațu-I fin și drăgălaș. Surprinsă, tresări răsura, Dintro dată se-ntristă; Citește mai mult După Goetheîntr-o zi de primăvară,Stingheră, pe arătură,Zări băiatul o minune:O floare roz: o răsură.Ce bucurie pe-amândoiCând prima oară se văzură!Alergând într-o suflare,Se-apropie sfios
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Grăi, în timp ce o privea.-Răsurică, răsurea,Sălbatic roz trandafiraș,Vino în grădina meași câmpia ta s-o lași!Se apleacă și-o sărutăCu gându-I pur de copilaș,O mângâie și vru s-o rupăCu brațu-I fin și drăgălaș.Surprinsă, tresări răsura,Dintro dată se-ntristă;... VI. ȘI URMEAZĂ-L PE IISUS CU CREDINȚĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Poartă-ți crucea, cu tărie, pân`la capăt, în tăcere, De Demiurg, în mărinimia
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ars farurile/ pornite spre tine prin lumină” (Pornit înspre tine). Pare a fi o tresărire spre rostire într-o altă valorizare a destinului uman într-un loc profund-fecund. Se poate face un întreg Luvru și un deopotrivă Versailléss, cu imaginile tresărite din spațiul cuvintelor aranjate ca la un început ori chiar priveghi al sentimentelor trezite. Majoritatea poemelor reprezintă fapte inspirate din istoria timpului, gândului, somnului și visului: ”nu știu cum ai făcut somnul/ doar eu n-am dormit deloc/ privind răul/ am fost
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Citește mai mult Prin timp ce mai am pășescdihotomic,În umbră-mi rămâneatâta nimic.Fatidic un gânds-agață de pământCând inima-și sapă în urmămormânt.La orizont, plutesc visede-o clipă,Torță aprinsă pe neagră aripă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sănătatea, gratis, la medicul de familie. -Uraaaa!, țipă prietenul Haralampy. Hei! Ce faci, mamă-soacră? Hallo!... N-auzi ce zâce dom' ministru? Stai în fața televizorului și dormi? Scuză-mă. Da' zău că n-ai nici un pic de respect... -Ha? Cu cât?, tresare ea dintr-un ațipit. Doamne, tomna visam că mi se majorează pensia... -Tot e ceva!, o încurajează prietenul. Da, are dreptate, domnu' ministru: intrând în lumea civilizată, avem datoria să fim sănătoși, cu toate analizele la zi, alfabetizați, fără cozi
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
ar fi lipsit din emisiunile de știri ale televiziunilor. Venim dintr-o lungă tradiție a șpăgii și bacșișului, din civilizația "cadoului" și a "atenției". Așa am fost construți de când ne știm. Mă gândesc cu groază la amintirile din școală și tresar oripilat la gândul că, dac-ar fi trăit în România ultimei sute de metri a tranziției spre capitalism, alături de lucrătorii de la vama Otopeni s-ar fi putut afla și dascălii din străvechimea vieții mele de elev: doamna Urmă, blânda mea
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
fără pulberi, drum de lumină, curgi spre vecie - curgi mai departe și Îi dau lumii această carte... George Filip 13 august 2009 la Montreal (continuare) - Știi ce? De astăzi, n-am să Îți mai zic „pui mic!” - Dar cum? - a tresărit Elena. - Uite, fâță mică! Păi, nu? - Hai, mă! ... Cum, , fâță?'” ...Că sunt prea mică? - Ești și nu prea! Cum Dumnezeu să-ți spun... Și totuși, ești! - m-am bâlbâit și mi-am aruncat din nou privirea pe fereastră. Urcam cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Dar n-a fost să fie Termopile, dezastrul celor 300, în cap cu eroul, cu leonida - a fost Salamina!..., biruința istorică, nebunia lui Xerxes, înfrânt, bătând cu vergile marea, Helespontul, că-i înecase corăbiile... Victoria, decapitată, de la Luvru, o fi tresărit, pe moment, recăpătându-și capul și țipătul teribil, probabil, în cinstea uriașei probe sportive, agitându-și aripile viguroase, ca să scuture poate de pe ele praful parizian al muzeului... * O echipă de fotbal, așa dar,... (e drept, antrenată de un neamț, pe
Pe moment by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10559_a_11884]
-
le deprinde. Mai aducea însă și cuie, si lame de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
universale. Și tocmai de aceea nimeni, în secolul XX, nu a contribuit mai mult la răspîndirea ei în lume ca solitarul retras la cabana din Todtnauberg. Creîndu-și un jargon obscur, dificil și adesea intraductibil, un jargon în fața căruia spiritele analitice tresar oripilate iar cele metafizice vibrează la unison, Heidegger a dat limbii sale aura inițiatică a unui dialect sibilinic. Și, de aceea, nici un alt filozof nu este citit astăzi cu o conștiință mai clară a misterului pe care cuvintele lui promit
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
pe care colegii de la Observatorul cultural trebuie să și-l asume în cunoștință de cauză. Iată, de pildă, titlul articolului lui Alexandru Matei din numărul din 18-24 mai 2006: "Casa Lovinescu dă de gîndit". Orice cititor, parcurgînd acest titlu, va tresări speriat la gîndul că în Casa Lovinescu se petrec lucruri a căror natură reprobabilă a început să dea de gîndit. În realitate, citind articolul, se vede prea bine că autorul nu are decît lucruri bune de spus despre atmoasfera de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
le deprinde. Mai aducea însă și cuie, si lame de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Arhanghelul Gavriil o numește pe Fecioara Maria binecuvântată între femei, întrucât în pântecele ei se va zămisli Fiul lui Dumnezeu. După buna vestire adusă de înger, Fecioara Maria merge la Elisabeta, soția lui Zaharia. În momentul salutării, pruncul Elisabetei a tresărit în pântecele ei, fiindcă L-a recunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos în sânul Fecioarei, iar mama Sfântului Ioan a simțit că s-a umplut de Duh Sfânt (Luca 1, 39-41). Tradiția liturgică ne oferă cea mai clară mărturie cu privire la faptul
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
dă viață gâfâitor. Uneori, parcă îl citești pe Sfântul Augustin dezbătând relația cu Dumnezeu. Alteori, parcă citești o revoltă de generație. Peste tot, firescul, naturalul și spontanul sunt și tonul scrierii, și adevărata valoare umană recomandată de autor. Mărturisesc, am tresărit de plăcere pentru că pe pagina 54 sunt citat și eu, într-o listă ,pozitivă" de artiști și intelectuali. Dar și înainte de a-mi găsi numele, am citit încântat, recunoscând de multe ori încercările de salvare intelectuală pe care le practicam
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
fiorii prozei lui Gala Galaction din perioada interbelică: Femeia ațipi pe malul lacului. Era iarăși copil și vroia să vadă strigoii. Un strigăt disperat, lovindu-se de dealuri, se rostogoli peste corpul său neputincios. De departe, izbea glasul mamei îngrozite. Tresări din amorțeală. Nicicând nu-i ascultase sfatul să nu vină la Lacul Bisericii. Pentru ea, erau simple povești. N-a ocolit acest loc, nici când s-a măritat. Pe aici i-a fost drumul. S-a dus cu el, ferindu
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
Cu Gheorghiță am fost, într-o mohorâtă duminică de octombrie, să văd casa memorială „Tata Oancea” de la Bocșa-Vasiova și să-l cunosc pe ultimul dintre descendenții lui Petru E. Oance(a). „Aceasta este casa”, mi-a spus amicul meu. Am tresărit. O casă pe colț, încă impunătoare, însă într-o stare avansată de paragină. Tencuială căzută, gard dărăpănat, nici un semn că acolo mai locuiește cineva. „- Domnu' Titus!... domnu' Titus! ” Dinăuntru, un răspuns aproape imperceptibil. „- Cheia este între zid și poartă”, strigă
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
furtunii“. Am participat la majoritatea covârșitoare a aniversărilor Revoluției, la simpozioanele, mesele rotunde, dezbaterile dedicate discernerii adevărului despre acele zile. Am împărtășit disperarea, frustrarea că vinovații de represiune scapă judecății noastre, am plâns alături de văduve și orfani și mi-a tresărit inima de mândrie când eroii au fost distinși cu medalii. Ce se mai poate spune, 15 ani după Victorie? Încă destule. Am avut bucuria și privilegiul să cercetez arhiva prof. univ. dr. Ivan Evseev, unul dintre eminenții oameni de știință
Agenda2004-51-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283166_a_284495]
-
clipă, doar, Până adoarme iubita mea ! 8. M I R E A S A M E A Iubirea mea îți desăvârșește trupul. ți-l simt învăluit în miros de fraged, De muguri ai primăverii. Fragilitatea mărgăritarului tău Mă face să tresar, Ești atât de castă. îți fluturi vălurile ca pentru apărare, Dar iată, ai uitat de ele... Acum ai plecat cu inima mea. Genele tale au chemat-o... Ea s-a supus ascultătoare; Acum atârnă ca un ceas în bucla părului
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
deveneai o parte din adâncul ființei lui și nu-ți mai puteai controla emoțiile, te simțeai atras către un spațiu necunoscut, ca și cum te-ar fi coborât într-o peșteră adâncă, dar fascinantă. Amicul Horia, care ne adusese cu mașina, a tresărit simțind același lucru, iar dom nul George zâmbea de înțepenirea noastră. Omul acesta nu părea un pământean obișnuit, era o creație a universului care-și pusese amprentele pe prezența lui fizică, părea o iluzie, ca o flacără, care atunci când arde
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
oraș). Tata era șofer, mama casnică. Întotdeauna am vrut să plec de acolo, simțeam că pot mai mult, vroiam să realizez ceva. Am plecat la 14 ani. Am făcut-o pentru a fi eu însumi. Am plecat să mă găsesc”. Tresar și mă opresc din scris privindu-l. Mi-e greu să cred că exprimarea - veți recunoaște, superbă - vine de la un om care nu a făcut nici măcar o clasă de liceu. A plecat, în- tr-adevăr, pentru a se găsi pe sine
Agenda2005-05-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283343_a_284672]
-
pustie fără ea“. Direct la sufletul gazdelor a mers și afirmația artistului că se simte extraordinar în orașul de pe Bega și că are un respect aparte pentru bănățeni. Cântărețul a fost cel care a mai extras două plicuri, făcând să tresară inimile a mii de participanți, dar aducând bucurie în sufletul a doi, și anume: Andrei Gavril Peteanu și Valentin Teodorescu, amândoi din Timișoara - oraș care a bătut recordul pentru numărul de câștigători, față de edițiile precedente, în care majoritari erau premianți
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
tocmai apăruse într-un text o asemenea greșeală gravă: Este indispensabil să învățăm din operele generalissimului I.V.Stalin". - Eu protestez și cer sancționarea celui vinovat: cum să pui numele scump al tovarășului Stalin alături de cuvîntul "indispensabil"? Cei de față au tresărit, s-au îmbujorat, nici n-au rîs, nici n-au surîs, articolul (a nu se uită: pentru copii pînă la 9 ani!) era opera redactorului-sef, o femeie isteața și versatila, gravidă - la data aceea - si căreia, tocmai, în ședință
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
nevăzuta a lucrurilor/ vînat de cuvinte triste/ el cu dărîmăturile lui cu evadări/ vesele orbiri// surîsul lui/ o rană între ochi și incestul oglinzii/ în spatele perdelei de carne/ punînd diezi la urechile lucrurilor/ primind înserarea lanțurilor// căutînd clipă cînd cuvintele tresar în somn/ vinovate de ceva de dincolo" (cosind răni pe fata nevăzuta a lucrurilor). Ce-a mai rămas, prin urmare, din dispoziția matematicianului? Nimic atlceva decît postura tehnică ce convine poeziei moderne, adică strictețea și densitatea formulării, în sensul în
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
în primii ani de după război, au aderat la comunism, l-au slujit cu fervoare iar mai tarziu au renunțat, revizuindu-se în tăcere. S-ar putea spune despre ei că au "uitat" opțiunea de la început. Dacă cineva le-o amintește tresar mirați. Altfel a acționat Dan Desliu. Pe cât de zgomotoasă i-a fost aderarea, în anii când trecea drept copilul teribil al "revoluției", tot pe atât de zgomotoasă i-a fost și renunțarea, debarasarea de convingerile "revoluționare". Cam de pe la sfârșitul anilor
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
înspre colina/ Armuri și toamnă auzi cum cad/ Tu crede că ții locul unui strigat/ Că mult deajuns îți este acel văd" (Cîntecul acesta). Temperatura este scăzută în sufletul acestui elegiac septentrional: "Fumega iarnă pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]