307 matches
-
din coloana creației Lui. reînvăț mișcarea gândului de fiecare dată. este alta, și alta, și alta, sau înnebunesc privindu-i arcuirile, sinuozitățile prin întreaga mea ființă? cuvintele mă împresoară, ard. mai târziu, cuminți, se aștern. hălăduiește sufletul între somn și trezie. poetul, care tot mai așteaptă ca El să împartă darurile, rămâne ascuns după firimitura din tâmpla stângă a Uriașului de iarbă. el devine pâine în cuvânt, lăsând așteptării dreptul la vers, la curgere, la încercare, la tăcerea lumilor lui, între
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
braț antenele melcului plictisit adesea să-și mai poarte cochilia prin întuneric fără ca el, piticul, să aprindă candela în timp ce se roagă Domnului pentru un verb ”a fi” mai clar. Anne Marie Bejliu, 24 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: între somn și trezie - sufletul - căutări călătorii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
LA MULȚI ANI, cu SĂNĂTATE, cu BUCURIE și frumoase ÎMPLINIRI! URARE ANULUI 2014! E fine de an calendaristic. O zi, precum toate celelalte. Nimic nu o deosebește de predecesoarele. Doar trezia ei sau trevzia noastră. Da, pentru că 31 din calendar (o zi de marți) înspre Anul cel Nou (o zi de miercuri) ne-mbie, astfel încât Ochiul de aici să privească spre Ochiul de dincolo, pregătiți și conștienți fiind (ne-o spune
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92841_a_94133]
-
te înșelai, pentru că, mai înainte, avuseseși o experiență. L., pe care o frecventai de câteva săptămâni, ți-a zărit, într-o dimineață, aparatul de ras pe etajera din baie. După ce făcuserăți amor. Amorul acela dinspre ziuă, bâjbâit, între somn și trezie, cel mai instinctual. Nu a mai avut răbdare să-și termine dușul. A intrat în dormitor șiroind de apă, părul îi cădea în ochi. Ai simțit că ți se trezesc pofte noi. Ți-a făcut semn să o urmezi. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și îl auziră escaladând salteaua. în colțul lor câțiva copii adormiseră iar alții nu prea. Nu ne rămâne decât să dormim! - șopti Barzovie-Vodă de lângă perete. — Ușor de zis - răspunse tot în șoaptă spătarul Vulture. Nu știu ce se-ntâmplă, dar am o trezie în mine... ceva de speriat. Tu stai bine, Cosette? Nu mă pot plânge - șopti țigăncușa. Am dormit în condiții și mai proaste. Dă, Doamne, să mă ia somnul - se rugă spătarul - că dacă mă ia la timp, mă leg să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
somn sănătos, adânc, și fără măcar să fi fost pregătit într-un fel sau altul, căpitanul Tresoro începu brusc și cu mare spaimă să viseze sute de femei. Era total nepregătit. Visul îl luă, cum se zice, ca din oală. La trezie, în viața de zi cu zi, nu acordase niciodată prea multă însemnătate siluetelor în fuste, socotind femeia un lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i răspundă nimic fiului, mai ales despre speranțele pe care și le-a pus în el. E vorba ca Benedetto să ajungă mai sus în viață decât a putut el să ajungă. În timp ce Beppo se lasă legănat între somn și trezie, se aud pe scară tocurile înalte ale lui Edith. Imediat parcă toată tipografia se umple de parfumul ei. Beppo se ridică îngreunat în capul oaselor, luând în mâini corecturile abandonate și prefăcându-se că lucrează. Dar Edith e prost dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să-și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de vis. Și de n-ar fi fost trandafirul din inima sa, de n-ar fi fost dulcele nume al Priskăi, dacă amintirea ei nu i-ar fi fost pecetluită În trup, În piele, În pîntecele-i secătuit, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piele, În pîntecele-i secătuit, probabil că nu s-ar mai fi trezit. 4. Pentru că ea nu mai era Priska de dinainte, Priska din somnul său de altădată, cea pe care o aflase la poarta visului său de altădată, În miezul treziei lui de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cea pe care o aflase la poarta visului său de altădată, În miezul treziei lui de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea fi același vis despre aceeași femeie, nu putea fi Priska lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chemînd numele Domnului, ca apoi iar să se stîrnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul unui lunatic, un vis În vis, mai aievea decît visul visat, și asta pentru că n-ai cum să-l asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într-un glas, cu buzele uscate, șoptindu-și rugăciuni, fiindcă mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i-o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încît putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormînt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar, Între prezent, trecut și viitor? Oare cine, Doamne, va despărți bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
romantică și călca pe pernițele de aer care acoperă asfaltul când ai paisprezece ani. După ce intra În pat, auzea totdeauna voci - nedefinite, șterse, ademenitoare - chiar dincolo de fereastră, iar Înainte de a adormi visa unul dintre visele lui favorite din starea de trezie, pe cel În care devenea un mijlocaș grozav sau pe cel cu invazia japoneză, când, ca răsplată pentru actele sale de bravură, era avansat cel mai tânăr general din lume. Întotdeauna visa la devenire, niciodată la stare. Acest lucru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să folosesc forța fizică! Nu, Contesa nu voia ca el să folosească forța fizică. - Vă rog să mă iertați! Mărgăritare de lacrimi începură să-i curgă pe obrajii palizi. După întâlnirea nepregătită de data trecută, Contesa își petrecuse clipele de trezie din ultimele cinci luni visând la următoarea întâlnire cu Popa. Ea va purta rochia albă cu perle. Domnul Popa se va târî în genunchi, căutând să-i sărute picioarele desculțe, cu unghii sidefii. Ea se va retrage demn și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
visez, poate c-ar trebui să mă-ndoiesc doar de realitatea acestor fapte, ori de exactitatea lor în acest moment, ca de niște oase care mă strîng pe dinăuntru. Și toate pentru că travellingul, la fel ca și logica din timpul treziei, marmorează sticla cu trucuri de prestidigitator. Referință Bibliografică: Uscatul gol al oaselor / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
carte, ci din destăinuirea pământului, a tradiției și a graiului Moților. Chipurile lor au călătorit și prin alte țări. Sub ele lămuririle sunt date în limba germană. În munții cu aur și fier în adâncuri, cu brazi pe creste, se trezia din când în când energia celor care trăiseră atâtea veacuri pe aci. Dintre aceștia au fost Horia și Cloșca. Sunt 150 de ani. Au fost uciși pe roata, pentru că voiau o mână de pământ liber. Îl știau al lor. Muncit
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
din elita mondială și intelectuală, printre cei peste cinci sute de milioane de europeni din UE, ca să ne citească cartea, la început online, apoi să ne tipărească “Agonia Uniunii Europene” în macar o sută de mii de exemplare, ca să putem trezii și alte conștiințe europene? Aștept răspuns verbal și în scris de la domniile voastre - și online - din raiul inimii în raiul nimănui și retur din iadul smereniei în iadul deznădejdii. Semnat, CMS, 26 Gerar, 2014, Provincia Raiului - Groapa Hiperboreeanului, via Văgăuna Dianei-Luna-Hecate
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
acolo, e viu și toți porii ți-i simți pierduți prin catifeaua pielii, apoi să te liniștești și să adormi la loc. E ființa de liniște, deși tu știi că trezindu-se, poate deveni conștientă de comportamentul și reacțiile când trezia e aceeași tandrețe, și simți cum te încalzești și soarele e în palmele amandorora. El a luat din strălucirea bucuriei de a-l vedea pe celălălt, ca o mulțumire că ești, și nu ești singur, ești în el; trăiești și
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]