172 matches
-
la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc, Ea șoptește vorbe arse de al buzelor ei foc: {EminescuOpI 81} {EminescuOpI 82} " O șoptește-mi - zice dânsul - tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
suntem atât de singuri Și atât de fericiți! Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie, Și te află strînsă-n brațe Dulce dragoste bălaie. {EminescuOpI 211} TE DUCI... Te duci și ani de suferință N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zâmbești, de cum te miști. Și nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În față farmecul palorii Și ochi ce scânteie de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trebui să facă toate astea, dar fetița simte că nu este în stare să facă nici o mișcare. Mâinile și picioarele nu vor s-o asculte. Părinții puilor au sosit din nou la cuib. „Ce-ați pățit, de ce sunteți așa de triști?” Dar nu mai e nevoie de nici o explicație. Privesc și ei în jos și-și văd puiul neastâmpărat. Apoi, fără a sta prea mult pe gânduri, încep să zboare, să se agațe. „Ce să facem? Cum să-i ajutăm?” „Fotbaliștii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sunt copii. Când îi auzeam vorbind așa, îmi părea rău, dar nu puteam face nimic. Îi întrebam cum ar fi dacă ei s-ar afla în spital, iar mami și tati n-ar veni să-i viziteze? Nu ați fi triști? Iar ei răspundeau: «Triști». «Dacă nu mergem să o vedem, Shizu o să fie și ea tristă, nu?» Îi făceam să înțeleagă, mai mult sau mai puțin. Oricum, eram și eu destul de confuz. În august Shizuko a fost transferată la spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost părinți. 28 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVIII) Sunt multe Iude printre noi, Fără să-i mustre eul, Trăind când neamul e-n nevoi Doar cu dolari, nu leul. * Unii o gaură în plus Fac în curea. Nu-ncinge burta; Alții triști o fac în minus, Fiindcă li-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
galaxii. Extraterestrul Își terminase Între timp de băut cel de-al doilea sau al treilea păhărel, Îl umplu și pe al treilea sau al patrulea sau al câtelea o fi fost, apoi, ridicându-l până-n dreptul ochilor săi neașteptat de triști, Îi cercetă conținutul. Când dădu cu ochii de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e munca scopul nostru, nu avem compulsie de winneri și de performeri, dar nici cultul fiestei, al bucuriei, nu-l avem. Această dublă castrare, de autoafirmare și de joie de vivre, dau împreună o hoardă de amărâți, adică de nevoiași triști și atât. Mihaela: Traume ascunse Zece ani e o criză de intrare în pubertatea democrației, maestre, cum zicea tovarășul Lenin, e boala copilăriei capitalismului, iar ce spui tu îmi amintește de mine ast-vară la țară, încercând să explic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sau ținea să pară, emoționat, grupurile care până atunci se foiseră între ele încetară mișcarea, înlemniră într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, în realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau în ei bucuria ascunsă a eliberării la care sperau acum mai mult ca oricând. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un adevărat desfrâu de umilință bine jucată - am constatat într-una din oglinzile din hol că fermoarul pantalonilor se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc. Totul e hotărât, totul e acut în vedere. E una din acele nopți când îți faci apariția cu o orhidee și iei un loc la masă pentru spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-au vărsat ani de zile în lume, la radio, prin presă și în cărțîi dovedind prin efectele care au avut Ioc forța teribilă a cuyînțuIuL Rărriîne un miracol că scriitorii nu au apărut cu toții în acest secol ca niște triști dezmoșteniți, așa cum mulți dintre ei au ajuns adevărați martiri, pierind în lagărele de concentrare sau în fața plutoanelor de execuție. Arta lor n-a rămas însă neatinsă. Prestigiul cuvântului s-a clătinat și generațiile actuale au de luptat cu restabilirea acestuia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici, vă așteptăm pe voi toți fericiți. În cele din urmă, nimic din toate acestea nu se dovedi necesar. Este adevărat că suspiciunile privind o implicare directă a maphiei În transportul de bolnavi nu se risipiră, este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îți închei pantofii cu toc înalt, de ce te machiezi, genunchii ei se învârt dintr-o cameră în alta, iar eu, printre ei, încâlcită, încerc să o împiedic, mami, rămâi, mami, totul este atât de trist fără tine, suntem atât de triști, rămâi cu noi, iată mâinile ei pe părul meu, trebuie, nu am de ales, spune ea, va fi bine, va fi mai bine pentru toată lumea, dar nimănui nu i-a fost mai bine, ei sigur nu, și în urechile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dus să stea la el, Într-un șopron și eu m-am dus după ea; nu voiam să-l lase pe Pepone pe drumuri pentru nimic În lume, băiatul ăsta e Încîntător... are niște ochi negri imenși și nespus de triști... N-o să uit niciodată curtea unde era șopronul: oamenii stăteau acolo claie peste grămadă, cărau apă de la un șantier din apropiere. Toate bordeiele alea, dintre care cele mai bune erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi lipit de sufletul dumneavoastră, m-aș fi aruncat direct sub pielea dumneavoastră, m-aș fi înecat în adânc, în sângele dumneavoastră, persuasiv și demonic, v-aș fi făcut să vibrați în fața cuvintelor mele... pentru că noi, da... suntem atât de triști, atât de singuri de la începutul lumii... noi, care suntem începutul însuși, un început pe măsura sfârșitului ei grandios... În sfârșit, cam așa aș fi făcut introducerea, v-aș fi amețit puțin de cap... o aiureală pentru a vă slăbi facultățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet - e minune oare ca pentru el visul era o viață și viața un vis? Era minune că devenea superstițios? Adesa își închipuise el însuși cât de triști, cât de lungi, cât de monotoni vor trece anii vieții lui - o frunză pe apă. Lipsit de iubire - căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de singurătate, în neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spart capul” între doi și trei ani, vei face cum scrie la revistă, exceptând ideea de bun-simț de a chema Salvarea. În schimb „dacă și-a pierdut jucăria”, caz tratat pe două pagini ample în revista Mami, ilustrate cu „bebei” triști, eu aș proceda după exemplul părinților mei: i-aș cumpăra alta. „Fii mai atent cu următorul obiect” recomandă Mami. Exact asta îmi spunea și maică-mea când trăgeam mâța de coadă la propriu, înainte să ajung s-o fac la
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
jocurile de la loterie sunt scumpe și măsluite. Sunt prea bătrân ca să mă duc în străinătate și să mătur pe acolo străzile. Ce fel de societate este aceasta? încotro ne îndreptăm? Aici, în România este iadul pe pământ, oamenii au devenit triști, nu mai au nici o speranță.. Am reprodus exact cele spuse de omul acest,a care cândva, asculta plin de speranțe cele două posturi. Eu le ascultam cu o oarecare reținere și nu din motive partinice, Doamne ferește, fiindcă nici nu eram
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a zecea) devine o litanie generalizatoare: "Iubita mea ce nu exiști / cu ochii mari atât de triști / din locul unde nu exiști / tu mă privești cu ochii triști..." Ca la mulți alții, iubire și moarte formează un duo inseparabil. Reflecția în surdină destramă dar nu exclude fantomele; frumoasa din Nuntă în cer a devenit "babă" iar "multiubitul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la un artist care falsifica uneori data propriilor opere), contemplând gânditoare pictura, Olvido murmurase În italiană acel taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Al vieții tale. Al vechiului bocet. Apoi Îl privise pe Faulques cu ochi nespus de triști și, În lumina romană, albă și fantomatică ce Înviora casa, povestise că Înainte nu era așa, că În salon erau și alte mobile și tablouri vechi, iar sus, În atelier, stătea un soi de automat ori manechin enorm, sinistru, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trecere, un timp neliniștit tradus într-o muzică eminesciană: "Pentru vapoare, pentru catarge,/ Vântul se duce, marea se-ntoarce,/ Pentru copilul care crescu/ Timpul continuă liniștea nu." Toamna apare cu o tristă durere, deși poartă în ea sămânța florilor viitoare: "Triști de moartea frunzelor, care zilnic se petrece/ Ochii mei, ochilor tăi/ Le răsfrâng albastru rece." În contextul acestei lumi, în care timpul macină existențe, este invocată divinitatea, pentru împlinirea destinului: "Doamne, m-ai uitat în cer cu totul/ și mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o tentație, fie ca un obstacol al sinelui, în orice caz ca dublet (natural, complementar) al acestuia, deși nu de puține ori se mimează indiferența relației, ca în Androginica stare a lumii: "Sunt vesel și sunt trist/ sunteți veseli și triști/ peste multă viață vine multă moarte/ peste multă moarte vine iarba/ eu mă îndepărtez / tu te apropii:/ porți ștafeta la jocurile olimpice". Motivația acestui mod de a percepe lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o inundație, decât citind relatarea dramatică a morții a zece pasageri ai unui autocar răsturnat într-o prăpastie. Această situație a fost demonstrată de următorul experiment: Psihologul Elisabeth Dunn le-a cerut unor voluntari să își imagineze cât de triști și de emoționați ar fi dacă ar afla din mass-media că mai multe persoane au fost găsite moarte într-un accident sau că un cutremur s-a soldat cu câteva mii de victime. Voluntarii au spus că ar suferi mult
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
emoțiilor este condiționat și social: ea poate fi oprit: buna-cuviinț ne oprește s râdem sau s plângem zgomotos în 10 societate sau poate fi deviat: nevoia de a simula ne face s ne artm adeseori veseli când suntem în fond triști sau invers. Ralea ajunge totuși la concluzia c reflexul, instinctul și emoția manifest o destul de pronunțat autonomie în raport cu tendința general de amânare care caracterizeaz viața sufleteasc a omului; în cazul lor amânarea, atâta cât exist, se impune din exterior. În
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]