233 matches
-
Shōkaku" a fost și el avariat grav pe 8 mai 1942 de bombardierele în picaj de pe portavionul USS "Yorktown" și de pe "Lexington", care au reușit să îl lovească de trei ori: o dată la provă, spre babord, a doua oară la tribord spre capătul de la pupa al punții de zbor și a treia oară în partea dinspre pupă a suprastructurii centrale. Ca urmare a loviturilor primite, pe "Shōkaku" au izbucnit incendii care au fost însă ținute sub control și apoi stinse. Avariile
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
sunt o serie de componente care furnizează curent electric și participă la montarea și întreținerea stației În afară de modulele presurizate ISS cuprinde o structură lungă, obținută prin integrarea unor segmente aduse separat. Structura cuprinde patru segmente de panouri solare, două la tribord () S3/4 și S5/6 și două la babord () P3/4 și P5/6. Tot pe această structură este un segment de montaj și întreținere care dispune în acest scop de brațul Canadarm 2. Legăturile către contractorii principali ai ISS
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
că el credea că "Endurance" are șanse egale de a fie distrusă și de a scăpa dintre ghețuri. Deși "Endurance" se dovedise capabilă să reziste la presiuni uriașe, situația navei era extrem de gravă, și, la 24 octombrie, când partea de la tribord a fost împinsă într-o banchiză, presiunea gheții din partea laterală a navei a crescut până când aceasta a început să se îndoaie și să crape; apoi, apa de sub gheață a început să curgă în interiorul navei. Când scândurile s-au spart, au
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
altă formație de avioane torpiloare, noua Nakajima B5N „Kate" au sosit și au început atacul. Opt dintre aceste avioane au fost fie doborâte, fie nu au reușit să lovească navele, dar cel de-al nouălea a lovit cu o torpila tribordul portavionului Horneț, care a distrus sistemul electric și a provocat o înclinare de 14 de grade a navei. După ce a fost informat că forțele de suprafață japoneze se apropie și că eforturi suplimentare de remorcare sunt zădarnice, viceamiralul William Halsey
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
cărui experiență includea vagoanele Pullman, nave transoceanice și nave de război ale Marinei Germane. Puntea superioară A era formată dintr-o mică zonă centrală conținând cabine de pasageri, flancată de încaperi publice mari: sala de mese la babord iar la tribord un foaier și o cameră de lectură. Pereții sălii de mese erau pictați și portretizau călătoriile lui Graf Zeppelin din America de Sud iar o hartă stilizată a lumii îmbogățea unul din pereții foaierului. Lungi ferestre înclinate dispuse de-a lungul ambelor
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
200 m cu capitanul Max Pruss la cârmă. În jurul orei 19:25, Hindenburg lansează două linii de ancorare conform procedurilor, urmând a fi prinse de troliuri și tras către sol; personalul de la sol a prins cele două cabluri lansate de la tribordul si babordul dirijabilului dar a apucat să fixeze de troliu doar cablul de la babord când Hindenburg a fost cuprins brusc de flăcări și a căzut la pământ în numai 37 de secunde. Din cei 36 de pasageri și 61 de
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
limita minimă a distanței de tragere pentru artilerie. Câteva nave au deschis focul de pe ambele părți, spontan. Înțelegând că navele sale sunt aproape înconjurate de navele japoneze, Callaghan a emis ordinul care a produs confuzie: "„Navele impare deschid focul la tribord, navele pare, la babord.”" Trebuie notat că niciun ordin anterior bătăliei nu stabilise care sunt navele pare și care sunt cele impare și că dispunerea pentru luptă era deja haotică. Cele mai multe din navele americane au deschis focul, deși câteva au
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
simpatii iacobite, dar din acest punct de vedere a rămas dezamăgit. Cu briza ușoară de Sud-Vest flotele s-au apropiat încet, Russell dinspre Nord-Est, Tourville cu avantajul vântului, dinspre Sud-Vest, pentru a aduce linia sa de bătaie în contact la tribord cu flota lui Russell. Din cauza calmului abia la ora 11am, 5 ore după ce s-au văzut prima oară, cele două flote erau în raza fiecăreia. Linia franceză era condusă de Escadra Albastră și Albă, 14 nave de linie în 3
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
toți membrii comandourilor au fot luați prizonieri. Cinci dintre ei au reușit să ajungă în Spania neutră, de unde s-au reîntors în Anglia. Cele mai multe vedete rapide au fost distruse în timpul intervenției și ardeau pe râu. Prima vedetă din coloana din tribord (dreapta) a fost prima care a fost incendiată. Echipajul său a reușit să o conducă până la vechiul dig. Unele dintre vedetele din tribord au reușit să navigheze până la obiective și să își debarce comandourile. Vedeta din fruntea coloanei din babord
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Cele mai multe vedete rapide au fost distruse în timpul intervenției și ardeau pe râu. Prima vedetă din coloana din tribord (dreapta) a fost prima care a fost incendiată. Echipajul său a reușit să o conducă până la vechiul dig. Unele dintre vedetele din tribord au reușit să navigheze până la obiective și să își debarce comandourile. Vedeta din fruntea coloanei din babord ML 443 a reușit să se apropie la aproape 10 m de dig și, supusă focului puternic inamic, a luat foc. Echipajul a
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
tunelul arborelui elicelor. Iahtul "Nahlin" mai era dotat cu șalupa proprietarului, șalupa echipajului, o șalupă de viteză, două bărci de salvare și două plute de salvare. Două apartamente ale proprietarului erau situate la puntea prova. Amenajarea interioară a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William și Mary. Apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster. În apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sală de gimnastică, foarte bine echipată. Șase camere pentru
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
pereți erau îmbrăcați în gresie. Accesul dinspre camerele oaspeților spre holul de intrare de pe puntea principală se făcea printr-o scară în spirală cu o balustradă din bronz. În spatele holului de intrare, la babord, se afla toaleta doamnelor, iar la tribord, o antecameră care ducea la garderobă, decorată de asemenea în stil Ludovic al XVI-lea. În spatele garderobei se afla o largă punte de promenadă. Sufrageria ocupa partea din față a castelului și era decorată în stilul perioadei William și Mary
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
de șarpe, corpul navei era decorat și vopsit astfel încât să intimideze potențialii inamici. Drakkarele erau corăbii iuți care puteau naviga independent de vânt, având și vâsle, pe lângă velatură. Direcția de navigație era asigurată cu ajutorul unei singure rame mari, amplasată în tribord, la pupă, ce servea drept cârmă. Principala navă militară utilizată în Evul Mediu de către Imperiul Roman de Răsărit era dromonul. Cea mai veche mențiune acestui tip de navă se regăsește într-un document din Ravenna (secolul al V-lea), dar
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
Doctorii și asistentele au fugit imediat la posturile lor. În momentul exploziei, pe puntea vasului se aflau căpitanul Bartlett și ofițerul Hume. Gravitatea situației a devenit în curând evidență. Primele raporturi ale avariilor erau înfricoșătoare. Explozia a avut loc la tribordul navei, între compartimentele de marfă 2 și 3. Dar forță exploziei a afectat și două uși etanșe. Asta însemna că primele patru compartimente ale navei se umpleau rapid cu apă. Pentru a face lucrurile și mai grave, tunelul fochiștilor, care
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
Britannicul se află în aceeași situație în care se află Titanicul la ora de la ciocnirea cu aisbergul. La un sfert de oră de la explozie, hublourile deschise de pe puntea E erau sub apă. Britannicul a început repede să se încline spre tribord (partea dreaptă a unei nave). Spre dreapta să, căpitanul Bartlett a zărit malul insulei Kea, situată la 3 mile (7 km) distanță. A decis să facă un ultim efort disperat de a salva navă, încercând să acosteze. Acest lucru nu
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
Brueys ordonă celor treisprezece nave de linie, să formeze o linie de luptă după marginea de nord-est a bancurilor, în partea de sud a insulei, poziție care permite navelor să debarce proviziile pe partea babord, acoperind debarcarea cu bateriile de la tribord. Ordinele impuneau ca fiecare navă să se atașeze cu cabluri puternice la pupa și la prora de nava vecină, transformând astfel linia într-o barieră practic de neînvins. Brueys poziționează o a doua linie internă formată din patru fregate, la
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
de ordinul de a arunca ancora doar la prora, ceea ce a permis navelor să se balanseze din cauza vântului, lărgind golurile dintre ele. Ceea ce în același timp creează zone neacoperite de flancul navelor. Francezii au pregătit navele doar pentru lupta la tribord, de unde se așteptau să fie atacați, partea dinspre uscat nefiind pregătită de luptă. Partea babord a navelor nu are tunurile pregătite pentru luptă și diverse elemente stocate, blochează accesul la ele. O problemă mai presantă a lui Brueys, este lipsa
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
pavilionul principal ar fi smuls în timpul luptei. La 18.20 "Guerrier" și "Conquérant" deschid focul asupra navelor "Zealous" și "Goliath" ce se apropiau rapid de ele. La zece minute după ce francezii deschid focul, HMS "Goliath", ignorând focul dinspre fort la tribord și dinspre "Guerrier" la babord, din care cea mai mare parte a proiectilelor trec pe deasupra, depășește capul liniei franceze. Căpitanul Thomas Foley observă că este un spațiu între "Guerrier" și bancuri. Din proprie inițiativă, Foley decide să exploateze această eroare
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
dar durează prea mult pentru a o coborî, iar nava sa o depășește pe "Guerrier" în întregime. "Goliath," se oprește în cele din urmă lângă prora lui "Conquérant" și deschide focul asupra noului adversar, aruncând ocazional câteva ghiulele, de pe partea tribord, asupra fregatei "Sérieuse" și asupra vasului bombă "Hercule", ancorate aproape de țărm. Atacul lui Foley este urmat de Hood, la bordul lui HMS "Zelous", care depășește linia franceză și aruncă ancora alături de "Guerrier" în spațiul deschis de Foley și deschide focul
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
celei de-a cincea nave franceze "Peuple Souverain" și asupra navei amiral a lui Blanquet, "Franklin" Următoarele trei nave britanice, cu HMS "Vanguard" în frunte, urmată de HMS "Minotaur" și HMS "Defence", rămân în linie de luptă, ancorate pe linia tribord a liniei franceze, la ora 18.40. Nelson își concentrează tirul navei sale amiral asupra lui "Spartiate", în timp ce căpitanul Thomas Louis de pe HMS "Minotaur" atacă "Aquilon", iar căpitanul John Peyton, de pe HMS "Defence" își concentrează tirul asupra lui "Peuple Souverain
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
vântul suflând dinspre Est-Sud-Est sau Est prin Sud și era foarte slab. Direcția vântului este mai importantă decât de obicei datorită diferenței de opinie dintre aliați dacă să ia marea cu murele la babord, cum au făcut francezii, sau la tribord. Marea majoritate a surselor contemporane relatate de persoane prezente cad de acord asupra direcției vântului ca fiind între Est și Est-Sud-Est. Nu este posibil ca vântul să fi fost dinspre Nord-Est deoarece flota engleză nu ar fi putut lua un
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
să se pună în mișcare și să formeze un fel de linie înainte ca inamicul să între în raza tunurilor. Din nefericire, datorită unor neînțelegeri inexplicabile, francezii înaintau cu vântul la babord iar cele două escadre engleze cu vântul în tribord. Există opinii diferite cu privile la motivele lui D’Estrées de a acționa așa cum a făcut-o și dacă a fost îndreptățit sau nu. Justificarea sa pare a venit din faptul că escadra franceză ar fi trebuit să fie avangarda
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
ar fi trebuit să conducă linia. Un astfel de ordin sugera că francezii urmau să stabilească cursul întregii linii. Cât despre luarea poziției sub vânt, francezii nu ar fi putut să o facă fără să lovească țărmul. Deși cursul cu tribordul în vânt nu era cea mai bună opțiune, alegerea englezilor s-a datorat probabil faptului că valul mareic, asa cum a menționat și Narborough, le-ar fi îndreptat navele cu prova mai mult sau mai puțin spre Nord. Sandwich a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
inversând astfel ordinea naturală a flotei. Flota neerlandeză s-a apropiat dinspre Nord-Est sau Est-Nord-Est în linie transversală cu navele detașate și navele incendiare înaintea corpului principal. Van Ghent a întors în vânt și s-a apropiat cu vântul în tribord asupra Escadrei Albastre; De Ruyter a făcut același lucru ceva mai târziu în fața Escadrei Roșii; dar Banckert a continuat să înainteze cu vântul în babord formând o linie de chilă și s-a apropiat spre Sud în vânt față de francezi
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Van Brackel, care avea poziția în divizia cea mai sudică din escadra lui De Ruyter, l-a atacat pe Sandwich în centrul Escadrei Albastre engleze. Totuși acestă situație este ușor explicată prin faptul că neerlandezii s-au apropiat dinspre prova tribordului englezilor, astfel că navele din linia lor avansată au intrat în acțiune înaintea stațiilor lor proiectate. Escadrele sudice ale lui D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre babord, neerlandezii în vânt, fără să
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]