387 matches
-
a condiției umane. Bibliografia acestei abordări anistorice/ transistorice este vastă și variată, aflându-se într-un permanent dialog cu abordarea complementară și adesea polemică, cea istorică, preocupată de schimbare și eterogenitate, de cauzalități și contexte. Un asemenea dialog urmează, inevitabil, tribulațiile metafizice, ideologice, politice și epistemologice ale științelor sociale din secolele XIX-XXI, de la sociologie și istoria religiilor la filozofia culturii, de la antropologie la studiile culturale și așa mai departe. Nu e cazul și cadrul să intru în amănunte, așa că-mi asum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o tematică sufocată îndeobște de lirism ideologizat. Carențele scriiturii (idealismul melodramatizat, dialogul livresc și infuzia liricoidă, departe de modelul real al subiecților) dispăreau în tratarea cinematografică, în ritmul secvențial și culoarea comportamentală. Proza scurtă, ca și romanele lui Ș. urmăresc tribulațiile erotice ale adolescenței, cu băieți puri, poetici, situați fatalmente în situații de impas familial ori, mai ales, între două iubiri, între ispita carnală și „prototipul angelic”. Protagoniști sunt profesori de filosofie ale căror familii mor la cutremurul din 1977 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
ale lui Dumnezeu se revelează ca o enigmă de neînțeles pentru om, iar dacă Dumnezeu nu-i răspunde lui Iov, e și fiindcă Dumnezeu însuși este răspunsul 3. Suferințele lui Iov sunt uneori considerate o metaforă și o prefigurare a tribulațiilor poporului evreu. Dar Iov este în primul rând simbolul omului care suferă pe nedrept în această lume. Și tocmai pentru a-și exprima vederile teologice asupra problemei suferinței și tragediei umane a scris autorul (sau autorii) Cărții lui Iov. El
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pedepsește pe feciorul care Îi este drag!"l. Se merge până la a se evoca virtuțile înnobilatoare ale suferinței. Dar răspunsul clasic rămâne că suferința este o pedeapsă pentru păcatele săvârșitem. Și pe această teză se sprijină autorii Deuteronomului când evocă tribulațiile națiunii, inclusiv exilul o teză valabilă și pentru indivizi. Acestea fiind spuse, poziția nu este afirmată cu egală constanță. În Biblie, cazul lui Ieremia este o bună ilustrare. Acest om profund atașat de Dumnezeu știe că trebuie să profețească. Este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmat nimicirii regatului lui Iuda, nu sunt numai teologice. Ele sunt și politice. Odată cu dispariția cultului sacrificial și pierderea unității naționale care rezultă din această distrugere, poporul evreu trebuia să-și regândească relația cu Dumnezeu. Înțelegând enormitatea dezastrului și a tribulațiilor pe care acesta le provocase, autorii biblici se tem și de efectul lui coroziv asupra identității colective a poporului evreu și a felului în care acesta privea lumea. Replicile sunt articulate în termeni naționali pentru a asigura un viitor unei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
grupului în fața atacurilor exterioare. Suferința îmbracă cele mai frumoase straie: "Prețioasă este suferința", declară Akibass. În același timp, credincioșii sunt îndemnați să nu se revolte împotriva suferinței, sub pretextul că nu există om care să nu fi păcătuit. Legătura între tribulațiile individului și cele ale comunității devine și mai vizibilă. Dacă suferința îl conduce de acum pe individ către lumea viitoare, cea suportată de comunitate se transformă într-un semn: "Domnul le trimite suferință drepților din lumea aceasta ca ei să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-se din exemplele trecutului, ancorate în practica sa cultuală din prezent și care se deschid spre un orizont mesianic. Liturgizarea ajunge, pe termen lung, să depersonalizeze evenimentul temporar universalizându-l, fără a-l deposeda totuși de încărcătura lui emoțională. Ea amintește tribulațiile traversate de-a lungul secolelor, și asta din generație în generație, într-o epocă în care istoria, în sensul pe care-l dăm astăzi acestui cuvânt, încă nu exista. Ea se erijează în memoria acestor evenimente. Liturgicul și memoria se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Franța între Cruciada din 1096 și epidemia de ciumă din 1349. Pe de altă parte, comunitățile evreiești puteau decreta zile de post în urma unor persecuții locale, zile în care se rosteau rugăciuni de penitență ce aminteau de lunga durată a tribulațiilor îndurate. Astfel s-a întâmplat la comemorarea calomniei de omor ritual de la Blois, caz care s-a încheiat cu execuția a treizeci și opt de evrei care preferaseră moartea botezului. Martiriul de la Blois, din 26 mai 1171, a lăsat o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
creștine, cât și evreiești. Suferința din viața de zi cu zi, cauzată de foamete, ravagiile epidemiilor, condițiile de viață, se întâlnește cu suferința spirituală, care le permite oamenilor s-o suporte. Cronicile produse după Cruciade sunt o scriere a suferinței. Tribulațiile evreilor sefarzi sub Almohazi în secolul al XII-lea, expulzarea din Spania în 1492, masacrele comise de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648, expulzările succesive din diferite locuri din Europa, acuzațiile de omor ritual și diverse alte persecuții suscită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și suferința abătută asupra lor. În multe cazuri, evreii fuseseră constrânși să aleagă între moarte și apostazie. Cartea Tradițieinnn a spaniolului Abraham Ibn Daud, lucrare de tip istoric, scrisă tot după aceste evenimente și încheiată în 1161, evocă, de asemenea, tribulațiile traversate sub jugul almohazilor. În aceeași epocă, familia celebrului filosof Maimonide fuge din Cordoba la Fes, apoi în țara Sfântă și Egipt. În scrierile lui nu găsim totuși nicio apologie a martiriului așa cum am văzut în zona așkenază, în timpul Cruciadelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
îl considerau al lor, conform unui mit care plasa prezența lor în Spania după distrugerea Primului Templu, în 568 î.Hr. Menținându-și obiceiurile și tradițiile pe noul teritoriu de refugiu, ei încearcă să recreeze "paradisul pierdut" și conferă o valoare tribulațiilor. Dacă făcuseră sacrificii ca să rămână evrei, aveau totodată datoria sacră de a transmite mai departe hispanitatea inseparabilă de iudaitatea lor. Problema transmiterii apare în toată intensitatea ei atunci când examinăm existența acestor expulzați de-a lungul mai multor generații. Toate sunt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
timpurie o acoperă cu binecuvântări". Pentru autor, străbaterea "văii plângerii" are o virtute consolatoare. Repetarea catastrofelor abătute asupra evreilor demonstrează continuitatea unei epoci căreia aceștia trebuie să-i aștepte neclintiți sfârșitul. Pentru Ha-Cohen, expresia este o perifrază pentru exil și tribulațiile lui. El se exprimă astfel: Am numit cartea aceasta Valea plângerii, căci este întocmai acestui titlu: oricine o va citi va sta cu sufletul la gură, cu pleoapele șiroindu-i de lacrimi și, cu mâinile puse pe șale, va zice
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
autorul ei reprezentantul arhetipic al viziunii lacrimale asupra istoriei evreiești. În această privință, el a fost influențat de relatările despre Cruciade preluate din alte surse, căci în secolul al XVI-lea originalele încă nu fuseseră publicate 49. Impactul Consolării pentru tribulațiile lui Israelxxx, cartea lui Samuel Usque, un cripto-evreu care se refugiase la Ferrara, în Italia, după expulzare, pară de asemenea să fi fost important în elaborarea Văii plângerii 50. Opera lui Usque, publicată la Ferrara în 1553, se inspirase la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aceasta, atunci când evocă pogromul, se plasează în registrul lamentațiilor tradiționale. Astfel, pentru mult timp, diverse răspunsuri la dezastru vor coabita și se vor întrepătrunde în interiorul iudaismului mondial, inclusiv în Palestina, țară confruntată atât cu noi provocări, cât și cu noi tribulații 82. Dar speranța aproape mesianică pe care părea s-o poarte o Europă care sfârșea, de voie, de nevoie, prin a-i absorbi de evrei, fiecare țară în ritmul ei, a fost curând contrazisă brutal de venirea la putere a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
reconstrucția identitară a evreilor, iar asta într-un mod și mai evident la laici. În această osmoză, Israelul și diaspora se transformă treptat într-o comunitate cu legături neclintite. Totuși, inserarea genocidului într-un cadru teologic ce asigura continuitatea cu tribulațiile anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind, de altfel, cel mai adesea revendicată astăzi de mediile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
militanți palestinieni cer atunci constituirea unui tribunal special care să-i judece pe criminalii de război israelieni. Mai general, revendicând statutul de victime, palestinienii reclamă recunoașterea și repararea suferințelor lor din trecut, implicând plătirea de despăgubiri de către Israel și includerea tribulațiilor lor în memoria națională israeliană. Tinzând a se percepe drept victimele celei mai mari nedreptăți din secolul XX, ei cer totodată să fie admisă, în Nakba, dubla responsabilitate a Israelului și a Occidentului, căruia i se reproșează că a vrut
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
între israelieni și palestinieni, considerând că în Israel coreligionarii lor sunt amenințați cu aceeași soartă. De altfel, același tip de proiecție se constată și în Israel, unde evreii orientali au transformat, în noua lor țară, necazul născut din exilul și tribulațiile lor, ca orientali, în ostilitate față de palestinieni și evrei în general. Comunitarismele evreu și arabo-musulman, devenite active mai ales începând cu a doua Intifadă și care se manifestă sub forma naționalismelor din diasporă, au favorizat în mod evident apariția acestor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
La Mekone, el a provocat separarea definitivă dintre zei și oameni. Apoi, răpind focul, el 1-a scos din fire pe Zeus și a stârnit astfel intervenția Pandorei, adică apariția femeii și, prin urmare, răspândirea a tot felul de griji, tribulații și nenorociri. Pentru Hesiod, mitul lui Prometeu explică irupția "răului" în lume; în fond, "răul" reprezintă răzbunarea lui Zeus19. Dar această viziune pesimistă asupra istoriei umane, a cărei condamnare e decisă în urma șireteniei unui Titan, nu s-a impus de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dacă țineți să păstrăm tăcerea... A.R. Țin, credeți-mă. Bun. Cu Bellow m-am mai întâlnit după aceea clandestin, în casa surorii doamnei Bagdasar. Am scris în repetate rânduri și sunt cunoscute tuturor celor care au citit Iarna decanului tribulațiile, spaimele și deruta din timpul vizitei lui Bellow la București. Și peste toate neplăcerile, venise într-un București devastat de cutremurul din 1977, unde laureatul Premiului Nobel trebuia să-și toarne cu gă leata apa la toaletă și să dârdâie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
vreo doi ani, dacă țin bine minte. Întâmplător sau nu, el rezumă experiențele pe care tocmai le ați descris. Vă cer îngăduință și răbdare, citatul e ceva mai lung. Și sună așa: „Tinerețea mea a coincis cu cele mai odioase tribulații ale secolului al douăzecilea. Rebeliunea legionară, pogromuri, spaime; excluderea rasială din liceu (eu, premianta clasei, tocilară, da, dar orgolioasă premiantă), spaime; războiul antonescian, dați afară din casa noastră, marginalizarea la periferia orașului, stigmatizarea cu steaua galbenă în piept, umbra neagră
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
românesc cu chipeșe aparențe. Cu crăvățica lui papillon totdeauna mutată Într-o parte și cu aerul lui de parcă-ți cere mereu scuze pentru simplul fapt că există, I. Brucăr respiră filozofia așa cum respiră aerul dim prejur; mai ales de când, după tribulații și dezamăgiri, a revenit definitiv la matca Înaltelor speculații fără de nici un profit. I-am ascultat deunăzi la mine, În casă, o mică prelegere numai pentru mine - și nu mai știu despre ce anume. Dar cu ce rară eleganță și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iar un an mai târziu, un volum de versuri intitulat Mirele de Miazănoapte. Confesiunile din Jurnalul unui om inutil rețin atât prin sinceritatea tonului, cât și prin expresia lor, când nonșalantă, când plină de aplomb. Sunt aduse în prim-plan tribulații erotice, cu accent pe reverberația lor lăuntrică, amplu analizată, într-o înlănțuire de reflexii și metafore. De aici o anume tentă filosofică a stilului, dar și un vag fior de senzualitate, cartea amintind pe alocuri de Maitreyi a lui Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
tremolo de Marina. A căzut din nouri, auzind de plecarea ta, ce-i fusese anunțată de un inginer pentru 20 oct[ombrie]. Și acum îți scriu ultimele rânduri, care încheie această lungă misivă de o săptămână. Oricare ar fi fost tribulațiile prin care treci, te rog, cât se mai poate, nu mă lăsa 10 zile fără vești. Eu am aici o viață dură și am nevoie de liniște din partea ta. Vestea de azi, dată de d-na Mavros (?), m’a liniștit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într-o nuvelă de-a lui Mircea Eliade este chiar tema însăși, dacă există Rai și, dacă ar exista, să se reîntâlnească la „umbra unui crin în Paradis“. „Ștefan Viziru este un Ulise modern, iar călătoriile labirintice ale acestuia reiau tribulațiile eroului homeric spre mirifica insulă Ithaca“. Însă problema timpului nu-l preocupa numai pe Ștefan Viziru, ci pe toți protagoniștii romanului. Anisie, omul care trăiește lângă Sighișoara, orașul medieval, a simțit „cum trece timpul“, a reușit să se sustragă Timpului
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Movilă sau Vasile Lupu. Romanul Pași în deșert (I-II, 1991) prezintă lumea avocaților din Brașov în preajma celui de-al doilea război mondial, pe fundalul căruia tânărul personaj principal - și narator - pledează în diverse procese și are parte de numeroase tribulații erotice. Descrierea seacă (Brașovul există doar cu numele), poveștile uneori deocheate care îl privesc pe narator și care nu sunt altceva decât snoave fără poantă din lumea avocățească, o călătorie în Italia relatată în stilul pliantelor turistice ceva mai consistente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]