KorAP: Find »[drukola/base=trident & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...10 >

250 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

să faci o mișcare bruscă, locul rănit îți va tăia elanul, și așa îi vei oferi adversarului o șansă neașteptată. Valerius își aminti cum se prăbușise Salix când se afla la un pas de victorie, trădat de mușchii sfâșiați de tridentul lui Skorpius. — Înfășoară strâns fâșiile în jurul genunchilor. Așa vei evita alte răni și, în plus, fașele îți vor apăra genunchii. Valerius se așeză în iarbă și începu să-și bandajeze genunchii. Văzu că unii gladiatori aveau coapsa stângă bandajată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere să continui. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împiedicase să țină o armă în mână și să lupte. Fiecare mișcare de atac sau de apărare era firească. Cele patru siluete care se învârteau în jurul lui într-un dans mortal nu-l mai speriau. Când primi o lovitură de trident în umăr, nu ținu seama de durere și continuă să-și urmărească adversarii. — Și totuși... zise într-o seară Valerius. Stătea pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Începu apoi să înfășoare peste jambieră o bucată groasă de piele, ca o fașă lată. Deasupra puse scurtul ocrea de bronz, care la secutori era mai lat, pornind de sub genunchi și ajungând până la gleznă, fiindcă tibia era ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau protejate de scut, pe care Valerius îl sprijinise de perete. În timp ce-și așeza ocrea, observă că scutul era îmbrăcat în piele roșie, pe care erau reprezentați cu auriu doi clești ai zeului făurar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile. Alunecă totuși și îl văzu pe rețiar la doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se năpustea asupra lui cu viteza luptătorului care își dă seama prea târziu de greșeala adversarului și se grăbește să-l surprindă. Deși nu-și revenise cu totul, Valerius reuși să împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și se grăbește să-l surprindă. Deși nu-și revenise cu totul, Valerius reuși să împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lipise ca prin farmec de trupul său. În urletele mulțimii, Flamma continua să alerge gâfâind; ca să se uite la spada și la picioarele lui Valerius, întorcea capul spre stânga și privea de după galerus-ul metalic, rigid, care-i proteja fața. Ținea tridentul ridicat și îl îndrepta spre adversar; în mâna dreaptă avea plasa, iar în stânga, alături de mânerul tridentului, ținea pumnalul. De fiecare dată când încerca să sară într-o parte și să se poziționeze pentru a-l lovi pe secutor, Valerius îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se uite la spada și la picioarele lui Valerius, întorcea capul spre stânga și privea de după galerus-ul metalic, rigid, care-i proteja fața. Ținea tridentul ridicat și îl îndrepta spre adversar; în mâna dreaptă avea plasa, iar în stânga, alături de mânerul tridentului, ținea pumnalul. De fiecare dată când încerca să sară într-o parte și să se poziționeze pentru a-l lovi pe secutor, Valerius îl ataca, obligându-l să alerge în continuare. Nu te opri, ticălosule, mișcă-te! râse Valerius în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma și o izbi puternic de pământ, cum îl învățase Proculus. Mișcarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma și o izbi puternic de pământ, cum îl învățase Proculus. Mișcarea de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul să zboare din mâna lui Flamma. Acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma și o izbi puternic de pământ, cum îl învățase Proculus. Mișcarea de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul să zboare din mâna lui Flamma. Acesta se dădu înapoi câțiva pași, deposedat de principala sa armă și uimit de abilitatea cu care începătorul reacționase la atacul său. Ignorând strigătele entuziasmate ale publicului, Valerius se hotărî să profite de debusolarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dureroasă. Sângele țâșni. Flamma scoase un strigăt; sângele îi șiroia de-a lungul brațului, prelingându-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un atac la cap. Se mișca repede înainte și înapoi, încercând să ghicească intențiile lui Valerius și, mai ales, să-l facă să reacționeze. Dar Valerius rămânea nemișcat. Urmă o altă fentă. Valerius nu reacționă. Exasperat, Flamma începu să fluture tridentul prin fața lui Valerius, dându-i de înțeles că se gândea unde să-l înfigă. 32 Valerius continua să se uite, parcă hipnotizat, la sângele ce se prelingea pe brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se gândea la ce simțise în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care vindeca - era lama mortală a gladiatorului. Înțelesese care era destinul lui în clipa când folosise pumnalul ca să rănească un om hotărât să ucidă. Valerius nu era în stare să facă nici o mișcare și continua să se uite la vârfurile tridentului, care treceau înainte și înapoi prin fața ochilor săi. „Trebuie să reacționez“, se gândi. „Sunt un gladiator.“ În cele din urmă, păru că se trezește. Își dădu seama că Flamma era foarte aproape și că, dacă ar fi atacat, i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
principalul obstacol dintre el și adversar. Trebuia să se apropie încă puțin, doar doi pași, și să atace rapid, fără să-i lase rețiarului timp să arunce plasa. Dar dacă se apropia prea mult, intra în raza de acțiune a tridentului, care îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt într-o gaură a coifului. Își încordă mușchii spatelui, ca să nu cadă. Făcu un pas în spate, eliberându-se. Încerca să nu se gândească la durerea aceea cumplită. Imediat veni o altă lovitură, tot în cap, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Încerca să nu se gândească la durerea aceea cumplită. Imediat veni o altă lovitură, tot în cap, dar din lateral. Fu atât de puternică, încât trebui să se aplece mult spre dreapta, cu picioarele depărtate, ca să nu cadă. Flamma ridică tridentul și începu să râdă, sigur de victorie. Valerius simți cum îl cuprinde furia. Se năpusti în față, dar imediat rețiarul făcu un salt și ajunse în stânga lui, prefăcându-se că vrea să arunce plasa. Tridentul îl lovi din nou, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ca să nu cadă. Flamma ridică tridentul și începu să râdă, sigur de victorie. Valerius simți cum îl cuprinde furia. Se năpusti în față, dar imediat rețiarul făcu un salt și ajunse în stânga lui, prefăcându-se că vrea să arunce plasa. Tridentul îl lovi din nou, în tibie. Își înăbuși un strigăt de durere; simți că genunchiul cedează și, în cădere, își dădu seama că în clipa următoare Flamma avea să arunce plasa. Se simți pierdut. Reacționă rapid. Se ridică și luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
durere; simți că genunchiul cedează și, în cădere, își dădu seama că în clipa următoare Flamma avea să arunce plasa. Se simți pierdut. Reacționă rapid. Se ridică și luă poziția de apărare, încercând să-și dea seama unde se afla tridentul. Rețiarul făcu un salt spre stânga. Valerius i-o luă înainte și îl atacă. Prin fantele pentru ochi, îl văzu pe Flamma apropiindu-se. Nu reușea să-i vadă tot corpul, ci doar coapsa și gamba stângă, pline de sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]