313 matches
-
capul mirilor. Hirotonirea este singura taină ce se săvârșește în cadrul euharistiei. Hirotonia episcopului se face după trisagiu, a preotului se face înainte de anaforă, a diaconului se face la sfârșitul anaforei. Hirotesia ipodiaconului se face între chemarea Sfântului Duh și binecuvântarea trinitară de la începutul euharistiei. Alte hirotesii se fac independent de euharistie. În ritul bizantin maslul se face cu mai mulți preoți, de preferință șapte, iar uleiul se binecuvintează de șapte ori, chiar dacă sunt preoți mai puțini. Uleiul poate fi de orice
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Părinților Bisericii, dar îi și citează in extenso, fapt care deși evidențiază lipsa-i originalitate, în același timp ne arată cunoașterea sa profundă asupra acestei materii. A introdus în teologie tratarea amplă a problemelor cosmologice, antropologice și clarificarea anumitor noțiuni trinitare, și termeni noi precum: físis (natura), hìpóstasis (persoana) și perikóresis (perihoreza) (*unirea hipostatică în Cristos), anumite considerații despre cultul imaginilor. Doctrina sa spirituală, care a avut o foarte mare influență în secolele următoare, a fost fondată pe ideea că viața
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
înlocuit această declarație a punctelor fundamentale de credință cu altă asemănătoare, dar mai cuprinzătoare, formulată în 28 de paragrafe, grupate sub titlul: „Puncte fundamentale de credință ale adventiștilor de ziua a șaptea”. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea mărturisește credința trinitară și cristologică a primelor Simboluri creștine. Ea acceptă și mărturisește, de asemenea, doctrinele protestante exemplificate în formula „Sola Scriptura, Sola Fide, Sola Gratia” (Numai Scriptura, Numai Credința, Numai Harul). După falimentul profețiilor lui Miller, Biserica n-a mai propus și
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Acest liturghier e folosit ca bază a articolului nostru, precum și liturghierul grecesc de la Atena. În ritul bizantin, liturghia cuvântului este împletită fie cu tipicele, fie cu vecernia. În cazul în care e împletită cu tipicele, conține o pregătire, o formulă trinitară, trei antifoane intercalate cu două sinapte, o procesiune de intrare cu evangheliarul, un isodicon, rugăciunea trisagiului și trisagiul, prochimenul, citirea apostolului, cântarea aleluii, citirea evangheliei, eventual predica, și ectenia stăruitoare. În cazul în care liturghia cuvântului este împletită cu vecernia
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
cele două biserici erau încă unite (fără ca la momentul respectiv adăugirea să reprezinte o problemă) iar pe de altă parte, în acel moment liturghia conținea diferențe locale și regionale însemnate, pe tot cuprinsul Imperiului. Înainte de secolul al V-lea, discuțiile trinitare erau orientate cristologic, problema purcederii Duhului neavând dezoltări speciale decât în măsura în care era presupusă de chestiunea economiei mântuirii, în raport cu care Duhul era dăruit de Fiul. În acest sens, termenul "Filioque" se găsește la autori mai vechi precum Ambrozie, Augustin, Maxim Mărturisitorul
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
dar nu de pe urma citirii directe (l-a cunoscut probabil din lucrările lui Cousin). Două cele mai importante lucrări ale sale sunt "Istoria critică universală" și "Echilibru între antiteze". Heliade Rădulescu propune, împotriva monismelor și dualismelor de toate felurile, o filosofie trinitară. El afirmă că toate conceptele filosofice cad în dualități, ce pot fi clasificate în două categorii: simpatetice (sau paralele) și contradictorii. O dualitate simpatetică este formată din doi termeni „pozitivi”, ce indică o existență: timp / spațiu; spirit / materie; drept / obligație
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
se consideră de la un anumit moment al istoriei sale "poporul ales al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia. În creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său și divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întâlnim la mormoni și la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor triteismul, în timp ce Martorii lui Iehova susțin că Isus Cristos este inferior
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia. În creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său și divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întâlnim la mormoni și la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor triteismul, în timp ce Martorii lui Iehova susțin că Isus Cristos este inferior Dumnezeului Tată Iehova. Cu toate aceste diferențe, toate aceste culte susțin că
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
creștini (eretici) sau de necreștini; printre primele erezii, se află docetismul, care nega întruparea reală, istorică a Fiului lui Dumnezeu și gnosticismul, care nega cunoașterea revelației și tradiția publică; - nevoia de a fundamenta hotărârile Sinoadelor ecumenice cu referire la ereziile trinitare și hristologice: în această privință, un rol important l-au avut Părinții capadocieni: Grigorie de Nyssa (Catehezele), Grigorie de Nazianz (Cuvântările teologice), Vasile cel Mare (Despre Duhul Sfânt); - nevoia de a sistematiza revelația creștină în ansamblul ei; de pildă, Origen
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
martie 274). Îndată după alegerea lui Felix ca succesor al lui Dionisiu, a ajuns la Roma raportul Sinodului din Antiohia ținut în 268, sinod în care a fost depus episcopul locului Paul din Samosata, din cauza învâțăturilor sale eronate cu privire la doctrina Trinitară. Fragmente din această scrisoare trimisă lui Papa Dionisiu, dar ajunsă la Papa Felix I, (fragmente ce pun clar în lumină rea-voința lui Paul din Samosata) s-au păstrat și au fost publicate în colecțiile conciliilor de Mansi, Hefele-Leclerq și de
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
Supremului în trei forme, Brahma, Vishnu și Shiva... Succesul acestei tentative poate fi discutat atâta vreme cât Brahma nu a câștigat niciodată o popularitate comparabilă cu cea a lui Shiva sau Vishnu, iar diferitele denominațiuni adesea au înțeles Trimurti că o manifestare trinitara a propriului zeu venerat pe care il considerau [:en:Brahman| Brahman] sau Absolutul. Exegeții acestui domeniu consideră că rădăcinile Trimurti se pot identifica chiar în Vede. Originile Trimurti pot fi urmărite până în Rig Veda, unde se gaseste prima exprimare a
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
trei forme: în/pe pamant că Agni(Foc); că trăznet luminous Vidyut; și sub formă soarelui că Surya. Mai târziu în versetul 4.5 este consemnat că meditația asupra Unului îl revelează ca fiind întrupat într-o serie de entități trinitare, una din acestea fiind triada zeilor Brahma Rudra și Vishnu. Până la perioada în care au fost compuse marile epopeii hinduse(Mahabharata și Ramayana)(500-100 îen), Shiva și Vishnu își cîstigaseră deja locul în fruntea panteonului hindus. În interiorul epopeilor există tentative
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
Isaia 7:15], dar nu specifică anume acea vârstă. Baptiștii insistă asupra botezului prin scufundare, modalitatea de botez ce a fost folosită de Ioan Botezătorul. Aceasta constă în coborârea candidatului pe spate în apă în timp ce botezătorul (un pastor) invocă formula trinitară din Matei 28:19 sau alte cuvinte legate de o mărturisire de credință. Această modalitate este preferată mai ales pentru imaginea paralelă a morții, îngropării și învierii lui Isus. Recunoașterea botezului prin alte modalități sau în cadrul altor grupări creștine variază
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
roage pentru el. Pe atunci, creștinătatea era sfâșiată de niște curente de gândire care se confruntau violent inclusiv la nivel fizic; arienii erau discipolii unui preot, Arie, care neagă că Hristos ar fi Dumnezeu adevărat, Fiul lui Dumnezeu adevărat, spre deosebire de trinitarii din Biserica Romană; în această epocă arienii sunt foarte influenți pe lângă o autoritate politică aflată în căutarea unei noi credințe dintr-un imperiu decadent ce-și simte sfârșitul aproape. În timp ce Ilarie, un trinitar, victimă a dușmanilor săi politici și religioși
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
străin de credința sa; de altfel această atitudine poate să fie doar o simplă tactică, tatăl încercând să-și apere statutul său social privilegiat. În Iliria, credința dominantă era cea ariană, iar Martin care era un fervent reprezentant al credinței trinitare cu siguranță a trebuit să facă față unor dispute violente cu arienii, căci el este biciuit în public, apoi alungat. Se face nevăzut și se refugiază la Milano, dar acolo, de asemenea, arienii domină și Martin este din nou izgonit
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
își găsește adăpost pe o insulă pustie, Gallinara, nu departe de portul Albenga, unde se hrănește cu rădăcini și ierburi sălbatice. Martin se otrăvește cu spânz și este cât pe ce să moară. În 360, cu canoanele sinodului de la Niceea, trinitarii își recâștigă definitiv influența politică, iar Ilarie se întoarce la episcopia lui. Martin este informat despre eveniment și, la rândul lui, se întoarce la Poitiers. Pe atunci în vârstă de 44 de ani, el se instalează pe un domeniu galo-roman
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
din primele secole creștine. Binecuvântarea divină înscrisă pe Evanghelia pe care leul o poartă reprezintă confirmarea actului de propovăduire evanghelică pe care Sfântul Evanghelist a dus-o la final cu atâta credincioșie. Evidențierea celor trei stele indică perfecțiunea și strălucirea trinitară, cele cinci colțuri ale stelelor reliefând perfecțiunea unitară în ansamblul perfecțiunii trinitare totalizatoare. Prin contrapunerea celor șase munți, este inclus în descriere planul terestru, întreaga imagine reprezentând un dialog al lumii cerești trinitare cu lumea pământească, ce aspiră spre înălțimile
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
o poartă reprezintă confirmarea actului de propovăduire evanghelică pe care Sfântul Evanghelist a dus-o la final cu atâta credincioșie. Evidențierea celor trei stele indică perfecțiunea și strălucirea trinitară, cele cinci colțuri ale stelelor reliefând perfecțiunea unitară în ansamblul perfecțiunii trinitare totalizatoare. Prin contrapunerea celor șase munți, este inclus în descriere planul terestru, întreaga imagine reprezentând un dialog al lumii cerești trinitare cu lumea pământească, ce aspiră spre înălțimile virtuților (simbolul muntelui) și înălțarea prin credință la înțelegerea tainei credinței (simbolul
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
celor trei stele indică perfecțiunea și strălucirea trinitară, cele cinci colțuri ale stelelor reliefând perfecțiunea unitară în ansamblul perfecțiunii trinitare totalizatoare. Prin contrapunerea celor șase munți, este inclus în descriere planul terestru, întreaga imagine reprezentând un dialog al lumii cerești trinitare cu lumea pământească, ce aspiră spre înălțimile virtuților (simbolul muntelui) și înălțarea prin credință la înțelegerea tainei credinței (simbolul stelei). Întreaga descriere grafică se fundamentează pe simbolurile papale clasice, tiara papală cu cele trei coroane (triregnum) și cele două chei
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
mai sigură, chiar în palatul său. După aceea, s-a hotărât să-l ducă la Constantinopol, de unde fuga ar fi fost practic imposibilă. În luna mai a anului 1580, au ajuns în Algeria doi reprezentanți ai ordinului creștin denumit „Părinții trinitari”, care se ocupa cu eliberarea deținuților, uneori acceptând să fie luați ei înșiși deținuți în schimbul eliberării captivilor. Era vorba de călugării Antonio de la Bella și Juan Gil, care dispunea de doar 300 sute de escudos, a încercat să-l elibereze
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
puternică. Somități ca Benjamin Franklin (1706-1790); Thomas Phaine (m. 1809); Thomas Jefferson (m. 1826); James Madison (m. 1836), nu au susținut trinitatea. Biserica Unitariană (din latină „unus”, unul singur) a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credința în Sfânta Treime) s-a născut mișcarea unitariană. De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca anti-trinitarieni. O învățătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepția că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. De fapt
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
a combătut această practică a fost Tertulian. Aceiași teologi au dezbătut, în așa-numita dispută asupra botezului, s-au ocupat și cu problema recunoașterii botezurilor efectuate de episcopii din afara comuniunii euharistice a bisericii. Consensul s-ar realizat prin acceptarea formulei trinitare a botezului, care a constituit baza unei recunoașteri sau respingeri a botezurilor efectuate în afara comuniunii ecleziale. Primirea Sf. Duh, care era, la început, asimilată actului botezului, a început să fie privită în aceeași perioadă - ca reacție la curentele gnostice din
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane - care, în lipsa puterii provocată de căderea imperiului, progresa căpătând o crescută relevanță și civilă - pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În aceste împrejurări, creștinismul a luat în regatele romano-barbare, importanța politică. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Pe fondul prelungitei căderi economice
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
orașului) și al Mariei Gastón. A fost ultimul dintre opt frați și surori. La doisprezece ani, José și-a părăsit satul și s-a dus să studieze în Estadilla, la aproximativ 20 km distanță. A făcut studii umaniste la colegiul Trinitarilor, o școală de limba latină. José era un tânăr studios, responsabil, generos și cu mare dragoste de oameni, care i-a permis să aibă mulți prieteni printre tovarășii de învățătură. Când a împlinit paisprezece ani, José de Calasanz, a luat
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
este posibil săfi derivat din ural-altaicul "Tengri, în unele provincii din Coreea, șamanii fiind denumiți chiar și în zilele noastre "Tangur Tangur-ari."" "Mai târziu, în mit, Dangun devine Sansin ",Zeu al Muntelui”" (al măririi , prosperității) Teologia sinistă conține o idee trinitară despre divinitate în mitul lui Dangun, a treia formă a lui Hwanin Cu Dangun ca și Sansin, trinitatea din religia coreeană este reprezentată de cele trei generații ale lui "Haneullim", Regele Ceresc. "Hwanin" reprezintă sursa transcendentă, cu ""haneul"", ""hwan"" indicând
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]