15,306 matches
-
spune la un moment dat: "M-am înstrăinat de realitate. N-o mai percep decât printr-o transparență mișcătoare; este imaginea unei boli amânate [...] mi-am cam terminat cuvintele"(p.77). Sunt câteva momente în roman de o încremenire melancolică tristă care te duc cu gândul la atmosfera apăsătoare a tăcerilor din Moderato Cantabile a Marqueritei Duras. Interesant, căci, în fond, scrisul Iolandei Malamen poate fi un nouveau - nouveau roman, o experiență scripturală mai umanistă, dar care se naște tot din
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
al puterii. O nebunie în doi, sau, cum spunea Ionescu, "un delir în doi." Nu este greu de citit în acest sens, pentru că eu am dovada ecoului experienței istorice trăită de românul care sunt, sub regimul "macbettian" al Ceaușeștilor de tristă amintire. Fac parte dintre acei artiști care nu pot să disocieze viața de artă." Protagonist în spectacole antologice ca Hamlet, Leonce și Lena, Iulius Caesar, Răceala, Vicarul, erou pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
e vicleană și vorace, provocatoare de dezechilibruri: "știu că de mult marginile mă așteaptă flămînde/ și fac obositoare și complicate calcule/ pentru fărîmitura de echilibru" (o durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). O purtătoare de vești funeste: "tot mai triste vești/ de la marginile imperiului/ tot mai tîrziu și tot mai triste/ vești de la marginea imperiului" (o spaimă născută în somnul bătrînilor barbari). O formă a demenței obștești: "un mare azil/ prin care trece tremurînd cu o margine/ sub braț nebunul
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
marginile mă așteaptă flămînde/ și fac obositoare și complicate calcule/ pentru fărîmitura de echilibru" (o durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). O purtătoare de vești funeste: "tot mai triste vești/ de la marginile imperiului/ tot mai tîrziu și tot mai triste/ vești de la marginea imperiului" (o spaimă născută în somnul bătrînilor barbari). O formă a demenței obștești: "un mare azil/ prin care trece tremurînd cu o margine/ sub braț nebunul imperiului" (trece tremurînd cu o margine sub braț). Supusă unor margini
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
putea să nu devină neapărat stăpânii valeților noștri Cu o condiție: să nu ne fi transformat între timp cu toții în umile umbre a ceea ce păream cândva a fi. Acesta e marele pericol ce stă în fața societății românești. Restul e o tristă poveste cu îngeri întrupați din materialul grosolan al rigipsului
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
ne fericește un ex-milițian alintat "Corleone", e clar ce fel de model mental domină jocul românesc cu balonul rotund. Cu diferența că filmele lui Coppola erau populate cu actori de geniu, pe când "documentarul" livrat de soccerul național mustește de clowni triști și hahalere sinistre - ultimi dinozauri ai unui coșmar burdușit cu milioane de dolari.
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Nicolae Manolescu Un trist paradox a făcut ca în primele zile ale războiului din Irak să moară mai puțini militari și civili decît printre manifestanții pacifiști în luptă cu autoritățile de pe toate continentele. Ceea ce nu vrea numaidecît să spună că războiul este mai îngăduitor
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
mele culcată, în plină zi, cu o batistă pe ochi, mi-a rămas în memorie până astăzi. Am întrebat-o mai târziu ce este cu amintirea aceea și mi-a explicat că scena se petrecea a doua zi după aflarea tristei vești și că ea ceruse guvernantei să ne aducă pe noi, copiii, în odaia ei, ca să ne-o spună și nouă. - Alte amintiri de atunci? - Mai am și alte amintiri din vremea aceea; de pildă, țin minte cum am plecat
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Cu figura lui de tânăr antropoid, mai ales din cauza sprâncenelor stufoase și a protuberanțelor arcadelor". Șirul de profesori, la Facultatea de Litere: "Catedra de marxism îl avea ca șef pe faimosul Leonte Răutu. Printre conferențiari, activiști de notorietate și de tristă memorie ca Sorin Toma, Silviu Brucan, Paul Niculescu-Mizil". Acolo, prelegerile erau de un stalinism feroce, I. Vitner îl înlocuise pe G. Călinescu, iar pe lângă profesori bine pregătiți, Paul Cornea și Ov. S. Crohmălniceanu, se găsea un "inocent" ca Mitu Grosu
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
dimensiuinile lui reale, îl învățam, din păcate, chiar de la marii noștri profesori, de la G. Călinescu și T. Vianu, de la Al. Rosetti și Iorgu Iordan, aliniați, în grade diferite, noului regim și încercând efortul de a deveni, chipurile, marxist-leniniști. O epocă tristă care a umbrit, în bună măsură, ultimele opere ale maeștrilor mei, iar mie și generației mele ne-a schilodit sufletele, obligându-ne la o fioroasă existență duplicitară." Dar Școala de literatură, din toamna anului 1950? Ea nu era decât o
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
și nebunii aievea - toți vânzolindu-se laolaltă în "lumea-lume" a lui Caragiale. Cât privește demersul critic al autorului, acesta este unul "în evantai", cu tendințe comparatiste. Și acest lucru se vede cel mai bine într-un subcapitol precum Veselă sau tristă duminică. Pentru cei ce nu știau de când datează duminicile noastre libere în mod oficial, iată explicația autorului: "O realitate nouă apare în urma repetatelor mișcări de emancipare socio-politică întreprinse în secolul al XIX-lea: cea a repaosului duminical. În martie 1897
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
că cei doi frați se considerau paznicii exclusivi ai fetiței bolnave, fiind responsabili cu tot ce se întîmpla în grădină și în vilă. - Bine. Dar să ai grijă, băiete - m-a prevenit Finito. Dacă vezi că obosește sau devine brusc tristă, ca și cum ar fi cu capul în nori gîndindu-se la Dumnezeu știe ce, trebuie s-o ștergi imediat. Scoase din buzunar vreo șase agrafe de păr și zise: Dă-i astea din partea mea. Și almanahul ăsta cu Rip Kirby, care pare
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
în mînă. Era dintr-un sat din Almerita, al cărui nume l-am auzit rostit pentru prima oară de căpitanul Blay: "Cuevas de Almanzora. Ținea ușa deschisă și în ochii ei frumoși și albaștri ca cerul i-am zărit privirea tristă și oarecum pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai albaștri ochi pe care îi văzusem vreodată. Fața-i obosită, pleoapele grele și buzele nerujate răspîndeau
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai albaștri ochi pe care îi văzusem vreodată. Fața-i obosită, pleoapele grele și buzele nerujate răspîndeau o blîndețe tristă și neajutorată. - Vin din partea căpitanului Blay - am zis. Pentru desen... Mă privi o clipă de parcă nu înțelegea. Apoi zîmbi: - A, da. Intră. Dar mi se pare că Susana nu s-a hotărît încă. Fata asta a mea e puțin cam
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
de vită, unii se duceau, scormoneau osemintele și culegeau ca să le sugă "seva"! Categoria "rromi" era tare bine reprezentată și acolo. Aveam, desigur, cu toții dreptul la un "pachet" pe lună. Dar dacă nu le făceam norma (care a rămas de tristă amintire și mai târziu) pierdeam pachetul - ceea ce mi s-a și întâmplat o dată. Am suferit cumplit. Era singura bucurie și venea de-acasă și cuprindea "marmeladă în bloc", slană, biscuiți ș.a. - Cât era norma? - Cine mai știe... - Bine că ați
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
livrescului e, de altfel, cheia volumului: „aud cum cineva rătăcește pe stradă / merge lipsit de grabă - pașii au / un ecou scăzut, complotitor / ca întotdeauna mă salvez prin imaginație / îmi spun că e Kafka - caligraful suferinței - / într-o promenadă prin Chișinău / trist și singur Kafka rătăcind / într-o lume care și-a umilit de mult existența."(caligraful suferinței) Pavese, Camus, Montale dar, mai ales, Proust și Borges oferă nuanțele ce capitonează suportabil existența omului deteriorat de perversiunile istoriei, umilit să trăiască într-
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
acasă în toate zilele pentru multele mele neamuri, tot așa nu voi fi acasă zilnic nici pentru ale dumitale. Mai mult: chiar dacă ai deveni într-o zi, pentru mine, acel gingaș stîlp sufletesc (...) pe care-l aștept de Crăciun, cu tristă duioșie, și încă, nici pentru dumneata nu voi fi acasă chiar în toate zilele, căci eu am zile cînd nu vreau să fiu privit în față nici de proprii mei ochi... Nu e ușor de trăit cu mine. Dar, cel
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
pentru care jurnalul a devenit un adevărat mod de existență, chiar ascuns sub inofensiva titulatură de roman (Clopotul scufundat), un alter-ego al persoanei sale private și un pandant al celei publice. După ce cartea sa anterioară, De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001), îl lăsa pe autor proaspăt transbordat la București (se dovedește în în jurnalul de acum a fi închiderea unui cerc familial - tatăl încercase la rîndu-i o mutare în Capitală, neîmplinită din refuzul soaței de a-și abandona casa
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
vitejie care proslăveau setea noastră de libertate, independența și suveranitatea unei țări mici, dar de neînvins, așa cum era scris și În cărțile de istorie.„Evropa căta cu admirație și multă mirare la noi”, scriau unii În limba vechilor cronici. Erau triști doar cei din micul trafic de frontieră care speraseră la o liberalizare masivă a comerțului cu șuruburi, bormașini, mixere, dopuri și baloane. Dar cine să-i bage În seamă, tocmai acum, când pe sub arcul de triumf defilau victorioase trupele noastre
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
continuator de nădejde al politicii de cadre ceaușeștian-iliesciene. Restaurația de după 2000 - o restaurație care n-a prea avut ce schimba, de vreme ce efectivul securistic era tot la post, doar că ceva mai în umbră - a readus în prim-plan personaje de tristă faimă. Iată, într-o țară din nordul Africii ne reprezintă tot omul cu mitraliera, Voican-Voiculescu. Si tot așa, capitală de capitală - cu fericitele excepții numite Sorin Ducaru sau Theodor Baconski, inexplicabile accidente dintr-un parcurs gândit parcă dinadins să ne
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Domnul se teme foarte mult de parfumul prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul miros de bună mireasmă spirituală pe care, învăluit în fumigațiile din peștera lui, și-l îngăduia pustnicul?...". Evident, speculația
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
un soi de detașare. Nu știu dacă față de fenomen sau față de viață. Tîrziu, în toamna anului trecut, am stat împreună zece zile la Brașov, fiind membri în juriul Festivalului de dramaturgie contemporană. Sînt ultimele imagini, ultimele amintiri. Și vesele, și triste. Cum e-n teatru, cum e-n viață. Pentru că avea ceva probleme cu un picior, i se punea la dispoziție o mașină. Într-o seară, după o zi lungă și plină de spectacole "grele", Dumitru Solomon s-a trezit că
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
am un ritual. Recitesc Ovidiu. Am un exemplar îngălbenit, pe hîrtie poroasă, apărut în 1957 la Editura pentru Literatură și Artă. Traducerea e a lui Teodor Naum. Știu latină cam de nota șapte, deci nu intru în detalii filologice, citesc Tristele și Ponticele cumva nepăsător, nu ca un literat. Și de fiecare dată efectul e același, incredibilă comunicarea, extraordinară relația pe care o simt de fiecare dată extrem de apropiată față de acest bărbat care s-a născut acum exact 2045 de ani
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
și Ponticele cumva nepăsător, nu ca un literat. Și de fiecare dată efectul e același, incredibilă comunicarea, extraordinară relația pe care o simt de fiecare dată extrem de apropiată față de acest bărbat care s-a născut acum exact 2045 de ani. Tristele și Ponticele sînt adunate în acest volum sub titlul Scrisori din exil, adică așa cum se numește o altă carte recent contemporană a Sandei Stolojan. Chiar în prima scrisoare din Tristele găsesc un îndemn care ar putea sintetiza o întreagă direcție
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]