1,309 matches
-
rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un șmecher fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de aristocrat iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
esteticește în condițiile dogmatismului, prin oscilații derutante de la stânga la dreapta, adoptând sindromul nevrotic al animalului sălbatic în cușca de la grădina zoologică. Agitația e un simptom al dorinței de eliberare. Cronică de familie e rezultatul acestei concepții de realism socialist, triumfător că a scăpat de proletcultism. Se vede că prozatorul încearcă să iasă dintr-o cușcă din care nu are nici o șansă să iasă. Romanul e interesant și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic al unei
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
prezenta evenimentele trecutului erau o creație a comunismului. Etapa formării mele a concis cu ecloziunea național-bolșevismului, cu goana disperată după priorități și întâietăți românești. Din zorii Antichității, până la nașterea la Scornicești a lui Ceaușescu trebuia să avem o istorie permanent triumfătoare, acut expresivă și violent curajoasă, alcătuită din figuri una și una - un fel de sfinți ce nu ezitau să ia în mână spada pentru a apăra brazda strămoșească... Ulterior, am constatat că istoriografia și ideologia comunistă nu inventaseră nimic. Stilul
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
socialist. Petru Dumitriu dă o viziune convenabilă asupra evoluției societății românești, prin prisma genealogiei unei familii, o evoluție verificată de exigențele ideologiei marxiste, adică determinată de condițiile materiale, de lupta de clasă și de rolul maselor populare. E o perspectivă triumfătoare, conform căreia regimul comunist născut în 1948 e rodul întregii istorii naționale. Scris bine pe secvențe, echipat cu numeroase detalii specifice despre viața socială parcursă în toate etapele ei, din 1860 până în octombrie 1954, data ultimei file din jurnalul lui
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
de buzunare și bătăuș, în continuare, redutabil, Mite e un picaro la nivelul glorioșilor și atât de simpaticilor săi predecesori. Nimic nu poate să-l clatine; cu atât mai puțin, să-l frângă. Iată-l într-o ipostază de luptător triumfător, în Sala mizeră din Calea Dudești: "- Joacă, joacă, mai multă joacă, îi sâcâie Dorin neîncetat. Nu mai sta pe loc, fugi de-acolo, mișcare, mai multă mișcare... Ei par să-l ia în seamă. Dar mai degrabă prudența, grija față de
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Lacrimile duceau la vale umilințe dezamăgiri, se spălau rănile uscate, sufletele noastre, amintirile, coșmarul. N-am uitat. Nimic. Nici o secundă. Nici inocența, nici visul, nici speranța că drumul va fi altul. Complet altul. Nici urletul visceral al muncitorilor care anunța triumfător "IMGB face ordine! Noi muncim, noi nu gîndim". Nici bătăile, nici loviturile aplicate cu bestialitate de regulă în cap, ca să ne iasă gărgăunii, nici ecoul înfricoșător de pe Edgar Quinet al lozincilor devastatoare " Moarte studenților! Moarte intelectualilor!". Nici aplauzele peceriste ale
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
agresiv, aparține unei feminități decise să-și impună singularul bagaj imagistic. Pe alocuri, acest du-te vino de grave aserțiuni și descinderi în derizoriu, între conceptul cuprins și pura cădere de zar a rimei obosește / alteori, însă, dă dreptate jocului triumfător, energicei gratuități, procesul se vădește mai complicat decât la prima vedere, cu urcușurile și coborâșurile sale. Un poem precum întâlnire cu fluviul dezvăluie continuitate în viziune, amplitudine, cu cezuri ale necontingentului, probabil premeditate. însă tonul se susține: "Intram ca prin
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
interesele partidului, fie!") e întrecut doar de fandoseala gnoseologică a lui Brânzovenescu (,Dar cel puțin s-o știm și noi."). Trădăm la scenă deschisă, în sunet de fanfare, sub răpăit de gloanțe (ca-n decembrie 1989), trădăm din greu, vital, triumfător, împrăștiat. Trădăm și suntem trădați cu o frenezie multicoloră, ce ține loc și de inteligență, și de patos, și de instinct. Trădăm cum respirăm și nu mai putem respira normal decât aerul fetid al trădării. Și totuși, de ce ne apărăm
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
însuși având obsesiva reprezentare a frumuseții unei asistente, roșcata Ada. Fapt e că firea introvertită, timiditatea agresivă și starea de veșnic provizorat specifice eroului nostru, îi agravează impasul sentimental, mai ales atunci când vede că din camera Adei de la spital iese triumfător medicul de la dializă. Expozeul analitic acreditează adevărul psihologic, fișele de identificare pregătesc reacțiile și confruntarea finală învecinată paroxismului: bătrânul care se tot fudulea cu feciorul său de la oraș, unul din corifeii dreptului, este, în fine, redus la tăcere de un
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
să se ferească de el. Când el o prinse în brațe, fata se lăsă îmbrățișată, cu ochii închiși, de parcă se pregătea să se sinucidă. Privind peste umărul ei, Carosse îl văzu pe Charlot jos în hol. Îi adresă un zâmbet triumfător și-i făcu cu ochiul în semn de complicitate. —Mademoiselle Mangeot, rosti Charlot. Tânăra se desprinse din îmbrățișare și privi în jos spre el uimită și rușinată. Atunci Charlot își dădu seama cât este ea de tânără și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-nțeleg nimic, rosti fata. Își îndepărtă o șuviță umedă de pe frunte. Ce de minciuni! Nici nu mai știu cine minte. De ce mi-ai spus că-l recunoști pe Chavel? Da, da, ia spune-ne de ce ai făcut asta? interveni Carosse triumfător. —Mi-a fost teamă să-ți spun cine sunt, căci știam cât de mult mă urăști. Când a apărut el, mi-am spus că asta este șansa mea de a-mi pierde pentru totdeauna identitatea și de a îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
PAFNUTIE (continuă să joace): Pe mine mă cunoaște. SISOE: Ia să vezi cum mă cunoaște și pe mine! (îl apucă de nas pe cel din dreapta, mișcându-i încet capul într-o parte și în alta. Îi aliniază pe toți trei. Triumfător:) Vezi că n-a dat? (Oftează, ezită, vine către cei doi sfinți) Părinte Pafnutie, împrumută-mi-i și mie măcar pe-un ceas... PAFNUTIE (atent la joc): Ce să-ți împrumut? SISOE: Pe... cei de colo... pe dânșii. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă înșala. Și taică-miu a trebuit să-mi faca alt bici, mai mare, care zace și acum în pod. Până să învăț să-l mânuiesc, am făcut exerciții de unul singur în fundul grădinii și am ieșit după o săptămână triumfător, însoțit de niște sunete incredibile. Io mergeam cu plugul mic. Cu încă vreo trei speriați. Să strângem bani. Cu plugul mare mergeau flăcăii neînsurați, de fapt, cei mai jalnici indivizi ai satului, și doar ei aveau dreptul să dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ca acel astru să se fi aprins pentru Mona, ca un semn al împlinirii nestăvilitei ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul său. În seara aceea Simona intrase triumfătoare într-un rai imaginar; pentru doctorul Teodoru însă aveau să se deschidă larg porțile iadului, unde erau de așteptat cazne imprevizibile, care puteau depăși chiar unele prevestiri biblice. După plecarea doctorului, Simona deschise larg fereastrele. Simți cum întreg parcul năvălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu-i aparține dr. Teodoru? Ce dorești, duduie? Vreau să vorbesc cu dr. Teodoru...! Duduie, caută-l în altă parte; nu i-a mai plăcut aici și și-a mutat biroul... Socotind că a emis o perlă, trecu o privire triumfătoare peste asistență, să vadă ce efect a avut gluma sa. Unii au zâmbit silit, alții au pus capul în pământ, dar el și-a continuat nestingherit logoreea ca pe un discurs electoral. Mona îl sună acasă pe doctor. Nimic. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a luat-o la sine pe femeia sa. Și nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Și i-au pus acestuia numele Iisus.” (Matei 1, 24-25) Ea așteptă să termin de citit și îmi zise triumfător: - E scris alb pe negru, clar și înțeles că nu a cunoscut-o PÂNĂ CE ea L-a născut pe Fiul ei, după ce L-a născut, însă, a cunoscut-o. Cum poate fi considerată Pururea Fecioară? După naștere a fost o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucrărilor de ridicare a unei noi biserici din nimicul ce rămase din fosta biserică, plus dorința, dragostea, ajutorul, aportul financiar și material al fiecăruia din ei. Și Dumnezeu i-a ajutat. Astăzi, pe același loc ca mai înainte, se înalță triumfătoare biserica satului. Rana, care sângerase atâțea ani, acum s-a vindecat. Mare a fost bucuria sătenilor mei, mare a fost și bucuria mea când, peste un timp, întorcându-mă acasă, am aflat în capătul uliței copilăriei mele biserica mai frumoasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
jur, Mițuro...). Sigur, la hotel ar fi fost cel mai potrivit. Nu mai simțeam nici un moment nevoia să-i vorbesc. La naiba, nu doream decât să o... Lola privi galeș, cu un soi de duioșie maternă, după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fac parte din echipă. Bine. Menții legătura cu persoana din fața dumitale. Eu sunt extrem de ocupată. La treabă! Fiecare în direcția sa.Campania electorală s-a consumat într-un timp și o atmosferă de neprevăzut. Finalul a fost, pentru doamna Rița, triumfător. N-a mai predat și nici n-a mai primit nimic. Totul a rămas, în colegiul său, ca înnainte. Doar, că, excesiv a mplificat. Toată lumea se bucura. Sigur, sponsorul, tremura, permanent, ca varga bătută de vânturi și de ploi. Însă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
constatarea unui mesean că „votca e bună, cu ce-i făcută?”, simplu și cinic : „Cu gîndaci!”. Dacă Anton Pavlovici n-ar fi existat, zău că ar fi trebuit inventat!... Ce-mi displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă ei Înșiși le-ar fi făcut! Și la fel de mult Îmi displac artiștii care te privesc cu ură sau dispreț, după ce ți-au văzut o montare care i-a indispus... De ce să confundăm omul, cu opera ? Emițătorul, cu receptorul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la contraofensivă. "Da-i mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a răspuns Gioconda, arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de aceea se gîndi că venise vremea să-i dea un telefon colonelului, deși se aflau, din punct de vedere politic, pe poziții diametral opuse. Sau poate din cu totul alte motive. Vocea Îi era bine dispusă, iar tonul aproape triumfător. — Domnule colonel, Îmi permit să vă anunț că savanții noștri au localizat recent ceea ce savanții dumneavoastră doar au presupus că există. Aflat deja În toiul crizei de hemoroizi, complicată de o constipație de cîteva zile, colonelul mîrÎi sceptic printre dinți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]