346 matches
-
M., comentată extrem de aspru de E. Lovinescu și de G. Călinescu, care îi reproșează „truda de a îngrămădi «grozăvii» pentru a produce o obsesie, lipsă de discreție, de delicateță [...], beția de cuvinte, platitudinea de expresie ziaristică [...] și nepilduita masă de trivialitate ce se pune de-a curmezișul scriitorului în drumul spre literatură” (E. Lovinescu) ori „o atmosferă adesea dezgustătoare, de vulgaritate, priapism și halucinație” (G. Călinescu), rezistă, totuși, prin capacitatea de analiză psihologică, chiar dacă aceasta se exercită mai curând asupra unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
erosul are aspectul unui delir permanent. Odată eliberate de complexele culturale, personajele devin „animale sănătoase”, de o indescriptibilă vulgaritate. Unele pagini din romanele lui B. sunt în drum către pornografia în stare pură, iar scenele de dragoste au, câteodată, o trivialitate penibilă. Echilibrate și lipsite de asperități sunt povestirile din Răfuieli boierești. A suta necredință (1932), anecdote trase către studiul de moravuri și pitorescul obiceiurilor. SCRIERI: Reacțiune, București, 1918; Originele democrației române, București, 1922; Cărvunarii, București, 1928; Neamul Coțofănesc, București, 1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
că va face candidatul este furnizat de personalitatea și caracterul acestuia"27. De asemenea, candidații aflați în funcție sunt avantajați, prin urmare numai o campanie negativă îi poate zdruncina. Până la urmă, problema este legată de nivelul până la care pot ajunge trivialitățile și violență limbajului, neghiobiile. În campania negativă a PSD singurele limite admise au fost limitele impuse de eficiență unui atac. În rest, totul a fost permis. A fost una extrem de dură, daca acceptăm că există limite compatibile cu normele morale
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
nu mai era membru al Junimii, X. nu i-a contestat unele principii literare, pe care a căutat să le răspândească. Pe plan politic însă a fost un adversar neîmpăcat al junimiștilor, împotriva cărora a scris numeroase pamflete, pline de trivialități. Între 1885 și 1888 a fost șef de cabinet al lui I. C. Brătianu, iar din 1895 deputat, senator și, scurt timp, ministru (1912-1913). A condus în 1904-1916 revista „Le Mouvement économique”, iar în 1911-1912 „Țara nouă”, ajutat de A. D. Xenopol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid și ghiduș, fie, alteori, afectat impudic, salvat de la trivialitate de ironia și candoarea de fond: „De ce nu vrei să-nnebunești, la ora cinci / După-amiază, când e atât de bine, / Și în sufrageriile adânci / Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine” ; „Ți-e trupul scos din muzici / De flaute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
după cum declara marele compozitor. Piesa lui Victor Hugo era considerată lèse majesté și interzisă de a fi reprezentată. Cenzorul austriac De Gorzkowski sublinia într-o scrisoare din 1850 că subiectul piesei lui Hugo era ʺun exemplu respungător de imoralitate și trivialitate“. Pe bună dreptate Verdi se temea că ar fi putut să apară dificultăți cu cenzură, dar Piave - după ce a sondat terenul la Veneția - l-a asigurat că nu vor fi probleme, astfel că munca de creație a început sub titlul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la dispoziție ca să înceapă să lucreze cu adevărat la Rigoletto și probabil nici nu a început să compună partitura înainte de sfârșitul lui Noiembrie. Oricum, puțin după aceasta, cenzură politică din Veneția a intervenit atrăgând atenția asupra “dezgustătoarei imoralități și a trivialității obscene“ a libretului și a impus o interdicție absolută a reprezentării operei la Veneția. Verdi s-a înfuriat și i-a reproșat vehement situația lui Piave, refuzând să scrie o nouă opera și oferind în schimb Teatrului La Fenice opera
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ca și prin sancțiunile eternului „însoțitor” Rânzei, care cenzurează orice încercare de autoiluzionare a personajului. Spre deosebire de Căderea în lume, asemenea trucuri lasă însă acum impresia de autopastișă. De aceea, mai importantă este dimensiunea erotică: deși marcată adesea de artificiozitate și trivialitate, aceasta se desăvârșește în scena dezvirginării tânărului Cezar, considerată, datorită amestecului rar de sexualitate, tandrețe și umor, „o capodoperă a genului” (Alex. Ștefănescu). Privite în ansamblu, numeroasele cărți de publicistică ale lui Ț. au caracter memorialistic, moralist și livresc, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
unul pentru altul ca să vă curățiți” fiind act viu de ascultare, fiecare străduindu-se, ajutat de ceilalți, la depășirea slăbiciunilor și greșelilor. Aparent măruntele greșeli copilărești, putând naște mai târziu balauri otrăvitori - copiatul la teze, fumatul, râsul necontrolat, glumele proaste, trivialitățile, înjurăturile și expresiile gratuite, desconsiderările reciproce, bănuielile, pizmele, certurile, abaterile și manifestările necontrolate, chiar ale mersului, ale ținutei în general, - intrau sub incidența educației creștin-legionare. * Tinerilor care vor citi aceste însemnări le dau un scurt paragraf de învățătură, așa cum îl
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în rândul animalelor lipsite de rațiune, de conștiința responsabilității actelor în fața lui Dumnezeu, de conștiința valorii lui ca existență eternă. Lipsa de răspundere în fața lui Dumnezeu aduce consecințe îngrozitoare: aplecarea ființei mutilate spre lumea instinctelor și plăcerilor carnale pentru sine, trivialitate în vorbire, desconsiderare și ură față de ceilalți oameni și crimă pentru marea masă. Cât privește conducătorii societății îndobitocite până și de grija pântecului, plăcerea dominației asupra celor socotiți slugi și vite de muncă, bunul plac în aplicarea legii, se reduce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se află marile modele, universitarul din orașul lui Bacovia se lamentează cu deplină îndreptățire: "Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba. Ne declasăm voluntar, cuprinși de o ciudată voluptate a degradării. Coborâm! Mentalitatea contemporană e dominată de trivialitate. Aceasta începe de la a crede că totul e accesibil și totul e permis. Jinduim mult și la prea multe pentru a rezista să nu fim și grosolani". Cu uimire, dar și cu elegantă delicatețe, sunt așezate într-un elocvent vizavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
candida la nu știu ce premiu literar pentru că așa și pe dincolo... În primul rând, cuvintele te cheamă pentru că totul e scris într-o dulce și curată limbă română, cu citate convingătoare că se poate scrie fără a recurge la vulgarități și trivialități... Cartea poate fi socotită, după părerea mea, abecedarul dar și ghidul de muncă al oricărui pedagog, indiferent de locul unde predă și de elevii cu care lucrează. Conținutul narațiunii este de un fel special. „Lumina din bezna satului de odinioară
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
admirau și ascultau; fiindcă conu Alecu cânta fiecare zar, avea rime triviale și „bon mouri“ cum le numea el. O farsă făcută conului Alecu a rămas celebră și a înveselit cafeneaua ani de zile. Cum am spus, conul Alecu iubea trivialitatea, deși se îngâmfa grozav ca fecior de boier. Unul din obiceiurile lui era să răspundă celui care îl întreba pe ce miză vrea să joace: „Jucăm pe un c...“. Într-o zi i se face o farsă. Șeful cofetar, domnul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și, mai ales, cu V. Alecsandri, contestați îndeosebi pentru neglijențe formale. Polemicile cu Titu Maiorescu vădesc un critic familiarizat cu estetica germană, dar lipsit de aptitudini speculative. Expunerea este lipsită de stil. Tonul familiar sau, dimpotrivă, pedant degenerează repede în trivialități sau injurii. Perspectiva deformată asupra scriitorilor reprezentativi domină și Istoria limbei și literaturei române (1885), care rămâne prima lucrare serioasă, informată, de acest gen, în cultura română. Ca și într-o altă încercare memorabilă de sinteză, anterioară (Regenerarea literaturei române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
punea fără ezitare un diagnostic de pragmatică a receptării: "Articolele care prind cel mai mult; care nu se cer, poate, dar care se gustă sînt cele care lovesc. Nu cu necesitate cele polemice; nu neapărat cele încărcate de fulgere și trivialități; dar cu siguranță cele care indică și acuză" (subl. ns., I. D.). Observațiile lui Noica erau adresate înainte de toate tinerilor, nu puțini, care făceau pe atunci gazetărie, o îndeletnicire în care libertatea de exprimare trebuia să fie într-un acord
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se constată efectele faptelor și conduitelor morale. Este foarte dificil să se prevină anumite comportamente individuale și colective ale tinerilor proveniți din familii lipsite de moralitate. Conduite și atitudini profund dăunătoare climatului sănătos de muncă sunt: vagabondajul, huliganismul, parazitismul social, trivialitatea, consumul de alcool, de plante etnobotanice și droguri. Educația morală în familie presupune interacțiunea tuturor factorilor educaționali, care asigură formarea și dezvoltarea conștiinței și comportamentului moral al copiilor în concordanță cu principiile și normele moralei societății actuale. Pentru rătăcirile unor
Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
țipau și amenințau. Mergem la București, hoții dracului! O să înfundați pușcăria. Pămîntul nostru... Dar n-aveți acte, rostește un funcționar dintr-un fel de prezidiu peste care trona primarul. Polițistul îi scoate afară, în timp ce petiționarii aruncă șuvoaie de înjurături și trivialități. Se așterne liniștea. Puțin obosit, mă adresez doctorului: Dumneavoastră? Poftiți mai aproape și luați loc pe scaun. Bătrînul se așeză pe scaun și simte că din creier s-a șters totul. Vă rog, cum vă numiți și care este problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inutile, prin demodare, și comportamentele legate de o primăvară normală. Vara aceasta, brutală, generează și moravuri, speciale, începând cu indiscrețiile vestimentare și cu limbajul violent al unor personaje supraîncălzite și "stresate". (Ce bun termen este acest "stres" care scuză atâtea trivialități puse, subsidiar, pe seama "stresului".) Un anunț discret, pe o ușă discretă și ea, îmbie cu aforismul "orice stres dispare prin sex", un local pentru "relaxare", alt cuvânt cu itinerar modern. Vara m-a surprins în București, unde canicula este neiertătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am o mare și intactă facultate de-a admira și de-a mă entuziasma. Cred că această capacitate de entuziasmare, precum și curiozitatea pentru tot ce se-ntâmplă în jur - mă refer la curiozitatea pentru prefa ce rile majore, nu pentru trivialitățile mahalagești - constituie unul dintre motoarele vitalității. Mă entu ziasmez, vibrez de admirație și în fața unei magnolii înflorite, ca și în fața sonatelor lui Beethoven cântate la pian de Daniel Barenboim. Admir din toată inima o carte bună, un film bun, o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea părții realiste dominată de Pirgu nu face numai un contrast izbitor cu cealaltă, a visului romantic, alcătuind cu ea o alternanță duală, ci îi împrumută acesteia ceva din propria ei rezistență. Realismul ei nu e totuși lipsit de o anumită
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autenticism”, nu numai o formă exacerbată a naturalismului, dar și o simplificare a omului social contemporan. Cu un plus de „culoare”, accept, și de expresivitate, care nu rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se vede turnul lui Ștefan renovat și transformat În muzeu”. În unele „retușuri” se poate observa extrem de clar lipsa de apetit politic al oamenilor acelor timpuri, grija lor cea mai mare și serioasă fiind asigurarea celor necesare traiului, or, asemenea „trivialități” nu puteau să apară În presa comunistă „serioasă”, așa cum și-o Închipuiau ștabii din conducerea partidului comunist și a statului totalitar. Iată de ce se supărase Radu Costache: „În pagina a II-a a ziarului Rulmentul nr.144 din 15 noiembrie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute o dată pe săptămână la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere înălțat deasupra trivialităților reale. Și așa de intensiv și așa de puternic lucra această atmosferă asupra celor ce o respirau, încât forma ea însăși o legătură între ei și-i armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]