1,177 matches
-
Troiei. N-ar fi existat Calul Troian și nici odiseea pe mare a lui Ulises, pretext pentru a doua epopee a lui Homer. Caul Troian? Oare ar mai fi existat? Da, dar sub altă înfățișare. Oare n-am văzut Cal Troian funcționând și mai bine pe timp de pace? E ca și cum nici Războiul Troian n-ar fi trebuit să dureze zece ani. Ca și cum n-ar fi durat niciun minut. Adică, dacă în acel timp, Elada ar fi făcut demersuri susținute ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că are 99 de ani, în loc de 79 și că frecventase Școala Superioară de Război în aceeași promoție cu mareșalul Antonescu, că luptase pe frontul de est, în Prima Bătaie, în calitate de general în oastea lui Ulise și că a văzut Caul Troian la Sevastopol, de-adevăratelea. Toate acestea o mâhneau pe Karin, ea însăși suferind de coxartroză la amândouă picioarele și de un riniche atrofiat, dar ceea ce-o aducea rapid pe buza prăpastiei era disperarea că soțul ei își va pierde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ascuțeau auzul, dar afară de urletul vântului nu se mai distingea nici un al zvon. „În această nebunie nu ne mai poate ajuta decât norocul... Și totuși nu putea să dispară așa fără urmă” - gândea Mitruță în timp ce înfigea codiriștea biciului într-un troian... „Parcă-i ceva sub mormanul ista”. A lăsat biciul și s-a apucat să scormonească cu mâinile... I s-a părut chiar că aude un geamăt... Ioaneee! Aleculeee! Veniți! Veniți! L-am găsit! Îi aici sub troianul ista! - a început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
biciului într-un troian... „Parcă-i ceva sub mormanul ista”. A lăsat biciul și s-a apucat să scormonească cu mâinile... I s-a părut chiar că aude un geamăt... Ioaneee! Aleculeee! Veniți! Veniți! L-am găsit! Îi aici sub troianul ista! - a început să strige Mitruță în neștire, continuând să răscolească din ce în ce mai repede în morman.... Sub lumina slabă a felinarului, a apărut trupul chircit al lui Hliboceanu... Căciula era căzută alături. Mitruță i-a băgat mâna sub cap, cu gând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe mine tot felul de bulendre și o cușmă, de a tatei, care îmi venea până peste ochi și dau buzna afară...Până să mă dumiresc despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat într-un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la urmă, am reușit să mă prind de cel mai apropiat dereg și să salt pe prispă. Am privit în jur și am băgat de seamă că în ușa grajdului se mișcă ceva...Era mama, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mișcă ceva...Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu-i felul, am intrat în joc și ascultam în tăcere: Da’ cine o mai auzit de babă frumoasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
armăsar ca toți armăsarii, Hlibocene! Numai că era de o cumințenie nemaipomenită. Acum însă, simțindu-se liber și văzând atâta omăt în jur, a pornit și el să zburde, dar după acea rostogolire se zbătea amarnic să se ridice din troiene. S-a ridicat cu greu... Apoi s-a întors spre mine... Ceea ce mi-au văzut ochii m-a zguduit ca o lovitură în moalele capului...M-am frecat la ochi, cu gândul că era o nălucire... Armăsarul sforăia cumplit clătinându
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rostogolit undeva, împins - poate - și de vânt. În loc s-a ivit o lumină ca cea care se vede printr-un geam înghețat. Atunci singura mea dorință era să pot ajunge la ea! Bântuit de acest gând, am început lupta cu troienele care mă țineau ca într-un clește...Cu amândouă mâinile trăgeam zăpada sub picioare și o călcam. După o vreme am simțit că vântul începe să-mi sufle în față...Acest lucru însă îmi zădărnicea mereu munca, aducând alt omăt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a făcut simțit în cele din urmă în toată puterea lui... „Sunt salvat!” - m-a fulgerat gândul. Când am văzut soarele, m-am târât cât am putut de repede spre un loc unde se mai zăreau câteva tufe, semn că troianul nu era atât de înalt. Acolo, răsturnat cu fața în sus, am stat să judec ce am de făcut... „Să merg înainte, nu era altă cale decât prin locul de unde abia am ieșit. Și dacă nu știu prin ce minune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se înserează! Cred că trebuie s-o iau înapoi către casă, câtă vreme încă nu s-a înnoptat”. Cu aceste gânduri am luat bidonul și am pornit la drum...În graba mea n-am pus la socoteală însă că pe lângă troiene voi avea de furcă și cu vântul care îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în cale?...Cum scap de ei? Mă mănâncă și gata!!! Dar dacă în dreptul iazului de la Găinării îmi iese înainte știma apelor?...Mai este și dealul din fața acestui iaz... Îi drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un troian? Până în iaz nu am oprire!” Simțeam un sloi de gheață pe șira spinării. Cu aceste gânduri în cârcă, drumul mi se părea din ce în ce mai greu. Ochii și obrajii mă usturau de atâta zăpadă adusă de vântul care nu se înmuia deloc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nuuu! Nu mi s-o părut deloc, ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva decât mogâldeața care se zbate să ajungă la mine! Nici nu mai pot răsufla de frică. Un tremur grozav mi-a cuprins tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce crezi, că un câine ca namila din fața mea îi un lucru de nimic? Dacă a ajuns la tine nu mai ai scăpare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajuns așa târziu...I-am povestit toată pățania mea, dar la întrebarea unde-i bidonul n-am putut să-i răspund...Știam doar că l-am purtat tot drumul... Poate că la întâlnirea cu câinele l-oi fi lăsat în troiene de bucurie că eram salvat... Dacă ar fi fost o butelcă cu rachiu n-o lăsai tu din mână nici mort - l-a luat peste picior moș Dumitru, stârnind râsul celorlalți, care până atunci nici n-au clipit de atâta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
frică să-l las pe altul, că cine știe? Îl apucă somnul și poți să-i cânți aleluia! Atunci așa facem - s-a arătat de acord Mitruță. Numai că va trebui să te ajute pe rând și ceilalți la rupt troienele, că de unul singur nu se poate. Cam așa trebuie să facem ca să ajungem cu bine la Crâșma din drum pe potopul ista - a încheiat Hliboceanu vorba. Au pornit la drum în noua formație. Pentru cei din coada șirului, felinarul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gluma. De nins o cam uitat Dumnezeu măsura. Iar cât despre vânt, o scăpat Belzebut din cușcă și uite ce face! - s-a arătat de acord Mitruță. Noul conducător al convoiului se dovedea mai iscusit... Ocolea cu mai multă dibăcie troienele cele mari și a agățat felinarul la vedere pentru cei din spate... Cu pleoapele abia întredeschise, Hliboceanu urmărea scânteia felinarului ce pâlpâia prin perdeaua viscoalei neostoite. În același timp nu-i scăpa din vedere pe cei din fața lui: „Iordache! Ține
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
urmă, Cotman s-a oprit. Uite ce cred că îi bine să facem: nu mai mergem toți pe aceeași cărare, ci mai răsfirați. Poate a căzut alături de drum... Cine știe? Fiecare aveți biciul la îndemână. Căutați cu codiriștea în orice troian. Dacă îi căzut undeva îi acoperit de nămeți deja. Și urechea la pândă ca copoiul de vânătoare... Poate se aude un geamăt măcar... Cu felinarul în mână, Cotman a cercetat lovitura de la cap. A fost lovit din spate cu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu se hodinea în brațele lui Cotman ca în poala mamei. Din când în când, se auzea câte un geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii tremurau... Eu cred că trebuie să frecăm boii pe spate cu șomoioage de fân, că au rebegit de tot, săracii - a propus Mitruță. Au trecut cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rebegit de tot, săracii - a propus Mitruță. Au trecut cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile: -De aici înainte greul va fi și mai greu. Pe lângă faptul că trebuie să ne rânduim la despicat troienele în față, va trebui să stăm și la căpătâiul lui Hliboceanu, că cine știe, s-a trezi și a spune sau a cere ceva... Până să plecăm, mai aduceți câteva țoluri și înveliți-l, că îi sloi de gheață! Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stăm și la căpătâiul lui Hliboceanu, că cine știe, s-a trezi și a spune sau a cere ceva... Până să plecăm, mai aduceți câteva țoluri și înveliți-l, că îi sloi de gheață! Când mergi și te lupți cu troienele te încălzești, dar când stai îi altă treabă. Și unde mai pui sângele pierdut până l-am găsit noi? Dar dacă nu-l găseam? Până dimineață îngheța, sărmanul - a vorbit cu tremur în glas Mitruță. Aista o fost norocul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După scurtă vreme, a apărut Puicuță: Direcția magaziaaa, înainteee marș! - a strigat Puicuță de departe. Aizic le-a ieșit în poartă cu vorbăria lui: Bine ați venit, oameni buni! Să știți că vă așteptam și nu vă așteptam. Pe niște troiene ca astea... Până la urmă m-am gândit: „Aiștia-s urmașii lui moș Dumitru și ai lui Pâcu. Așa că îi mai bine să curăț eu drumul până la magazie, că acușica îi vezi la poartă. Și ce te faci tu, Aizic?” Și uite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
animal cu patru picioare. Mamifer. Equus În latină. — Poate că erai cel mai bun la școală, Sascha, dar de data asta ai dat-o-n bară. Stai să vezi. Apăsă botnița și burta calului căzu. Un cal croat, să mor! — Troian, am răsuflat. Dar Anton nu mă asculta. — Are destul loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alergător“. Vă place sau nu, asta a fost bună și nici nu s-a prins, a spus ceva despre „Sobe și Satâre“. Dar a existat totuși un moment critic, se gândi Josef, privind afară, la zăpada care se așeza, În troiene, atunci când doctorul a remarcat că bagajul lui fusese mișcat de la loc. Aveam degetul pe sfoară. Dacă ar fi Încercat să cheme conductorul, l-aș fi Împușcat În stomac Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]