116 matches
-
redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de vineri.A fost și un mic accident auto.S-a profitat de situație.Pentru tractarea mașinilor un mecanizator a solicitat bani grei. Un grup de rromi pleacă spre Gara Banca.Gara este la 2 km de fermă.Drumul este troienit. Trenurile personale de dimineață sunt anulate.Sunt așteptați jandarmii și utilajele de dezăpezire.Jandarmii nu sosesc. (Mai târziu am aflat ca erau în lucru cu lopeți și utilaje pe alte șosele din judet,deschizând drum pentru ambulanțe). Dezăpezirea nu se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a puni un troian!!! Di nu ne-ar prindi noaptea pi drum. Zâua, di bini di rău, mai vezi undi îi șanțu’ șî nu dai în el, cî,... ferească Dumnezău, îți rupi picioarili! Da’ dacî ni apucî noaptea”... Din cauza locurilor troienite, calul nu mai putea alerga. Peste acestea mai veneau și rafalele de vânt, care îl făceau să se oprească și să-și întoarcă botul din calea lor... Înaintau destul de greu. Lumina începuse să scadă. În cele din urmă, moș Pavel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încât omătul se clădise în unele locuri ca niște adevărate ziduri! Și, cum au plecat de pe vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să ia cu ei nici o lopată măcar. Aveau doar un topor. Norocul lor că locul troienit era la intrarea într-o pădure de brad. Când s-au văzut între nămeți, comandantul tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală și-am venit să colindăm pe la case să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că el vestește pe fratele său mai mare și adevărat, Moș Crăciun. Este în ziua premergătoare acestei mari sărbători a Nașterii Domnului Iisus Hristos
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Cununa e prea grea și totuși Nu e loc de poezie... Toamna e abia la început Și-mi pare atât de timpurie C-ai vrea să pieri și tu odată cu mărul Căci nu e loc de poezie. Iarna... Pe aleea troienită și pustie Un ultim fulg și... Nu e loc de poezie. Atunci... de ce mai scriu? Lasă-mă... Lasă-mă să ajung în lacrimile tale, Să aflu pentru cine curg! Lasă-mă să ajung în inima ta Să văd pe cine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. În astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi poruncea nimic altceva decât să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele negre, reci, copacii chirciți, sârmele troleibuzelor închiciurate, cu scame de nea, toate nu puteau să-mi spună ce trebuie să fac. Imaginându-mi în fel și chip întâlnirea cu Ester, încercam să mă birui, neputând crede totuși că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adunau în troiene ce depășeau în unele locuri înălțimea unui om. Oră matinală, de vârf. Orașul, trezit din somn, abia s-a pus în mișcare. Cu toate că mijloacele de transport în comun circulau de obicei rar și anevoios, acum, din cauza drumului troienit și alunecos, autobuzele arhipline treceau prin stații fără a se opri. În aceste condiții, era puțin probabil să prindă un loc în autobuz. Mai bine pe jos. Nu-și puteau permite luxul să întârzie nici el, nici soția, nici la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor, luminând În Întuneric. La câteva sute de metri mai Încolo, Dunărea luci ca mercurul. Putu vedea copaci Înalți care zburau În urmă și stâlpi de telegraf, care prindeau În trecere lumina lunii pe brațele lor metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă până la Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție a fost un negustor corpolent. La marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cred că am să mă reped întîi până la Select. Nu e departe. Am să mă întorc într-un ceas, un ceas și jumătate... I se păru că doamna îl privește mirată, pe deasupra ochelarilor. - Să nu răciți, spuse. Străzile sunt încă troienite, și s-a anunțat ninsoare. - Un ceas, cel mult un ceas și jumătate, repetă zâmbind. După vreo zece minute se convinse că doamna de la recepție avusese dreptate; anumite străzi erau într-adevăr troienite și înainta cu greu. Dar în apropierea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Să nu răciți, spuse. Străzile sunt încă troienite, și s-a anunțat ninsoare. - Un ceas, cel mult un ceas și jumătate, repetă zâmbind. După vreo zece minute se convinse că doamna de la recepție avusese dreptate; anumite străzi erau într-adevăr troienite și înainta cu greu. Dar în apropierea cafenelei trotuarul fusese curățat de zăpadă și grăbi pasul. Se opri în fața ușii ca să răsufle și să i se potolească bătăile inimii. Intrând, recunoscu mirosul de bere, de cafea proaspăt râșnită și fum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat. ............................................. Convoiu-ntreg, nedeslipit, Îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
era tras într-acolo, dar nu străbătuse încă nici două treimi din drum, cînd, scrutînd golul imens dintre gabierul mare și zburător, scoase un țipăt ca de pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]