485 matches
-
numai pubertate și senectute/ alfabetul e o aventură/ nu merită să faci profeții»”. În continuare, felina se umanizează recurgînd la gesturi omenești preaomenești: „Nu sună nu anunță/ deschide ușa cu capul/ zice că e ortodox/ aprinde cinci lumînări pentru vii// tropăie în podea/ se-așează la birou/ și-mi anchetează un vers/ după o vreme obosit/ se șterge pe frunte/ se scoală și bate cu pumnul în masă.// îmi pune lampa în ochi/ să vadă dacă mi-am auzit/ poezia cu
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
noi, scriitorii, între noi, intelectualii, foarte rău mergînd pînă la tentative de asasinat moral. Nu o dată, în textele apărute în presa literară simți pulsînd nu neapărat spirit critic, ci ura, jubilația neagră a comentatorului, care a prins ocazia de-a tropăi o bătută a morții pe cadavrele cărții și autorului.(...) Urîtă țară,urîte moravuri literare, urîți oameni. Urîte vremuri trăim.” Se pot, oare, îndrepta lucrurile în privința moravurilor literare și, mai larg, a vieții publice sau totul e o fatalitate pe care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni, sub trăsnete și talazuri ! Și, totuși
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
e doar capacitatea de a interpreta la același nivel o secvență sau alta. Uluitoare e abilitatea de a trece la pasajul muzical următor ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic: ca și cum spectatorii n-ar fi aplaudat, râs, fluierat în extaz, tropăit minute în șir, ca și cum interpreții din orchestră n-ar fi privit halucinați spre scenă, transpirând abundent, ieșiți complet din postura „oficială”, ca și cum dirijorul n-ar fi cedat prerogativele ce-i revin și n-ar fi stat, chiar el, monumentul de
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
Covrig Roxana Adrian Năstase îl ironizează pe Traian Băsescu într-un articol, postat pe blogul personal al fostului premier, cu titlul "Tropăim, tropăim...". Fostul premier scrie că l-a "urmărit pe Traian Băsescu, de la Bruxelles, oferindu-ne o lecție de popularizare despre sistemul bancar." El adaugă că președintele "părea să se înțeleagă că, în sfârșit, le-a frânt gâtul „răilor”de bancheri
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
Covrig Roxana Adrian Năstase îl ironizează pe Traian Băsescu într-un articol, postat pe blogul personal al fostului premier, cu titlul "Tropăim, tropăim...". Fostul premier scrie că l-a "urmărit pe Traian Băsescu, de la Bruxelles, oferindu-ne o lecție de popularizare despre sistemul bancar." El adaugă că președintele "părea să se înțeleagă că, în sfârșit, le-a frânt gâtul „răilor”de bancheri din
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
punându-i într-un jug bine - meritat.". Însă, amintirile lui Adrian Năstase sunt edificatoare. "Prestația sa mi-a adus aminte de povestea cu elefanții și cu puricele care traversau un pod. La un moment dat, puricele îi spune unui elefant: „Tropăim, tropăim...”, conchide fostul premier.
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
-i într-un jug bine - meritat.". Însă, amintirile lui Adrian Năstase sunt edificatoare. "Prestația sa mi-a adus aminte de povestea cu elefanții și cu puricele care traversau un pod. La un moment dat, puricele îi spune unui elefant: „Tropăim, tropăim...”, conchide fostul premier.
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
internaționale, cât și naționale. Astfel, este o onoare să-i citim următoarea poezie în vers alb: „printre ruine și fragmente de os/ ni se spune că minotaurul/ nu a existat/ a existat numai Creta regelui Minos/ și fornăitul timpului/ impetuos/ tropăind printre amfore cu măsline/ în labirintul din Knossos/ unde umbrele își fereau inima/ din calea cornului/ nemilos” (Knossos). Isabella Andreea Tatoi (România, poet, publicist) este elevă în clasa a XII-a a Colegiului Romano-Catolic „Sf. Iosif”, însă dragostea pentru literatură
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
INTERIOR BAIE - DAY Drapata în negru, Maia se află într-o toaletă cu trei uși, toate închise, din cauza că sunt ocupate. Stă la coadă, drapata în negru, ca în reclamă anti Roșia Montană. În fața ei, mai e o țipă. Țipă tropăie discret, pe loc, cum faci când te piși pe tine. Maia tropăie și ea, dar dramatic. Icnește, se strâmba, suferă. Țipă din fața ei observa și se îngrijorează. ȚIPĂ: Sunteți OK? MAIA (dramatic): Nu. Sunt Maia Morgenstern. ȚIPĂ: Și... sunteți OK
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
cu trei uși, toate închise, din cauza că sunt ocupate. Stă la coadă, drapata în negru, ca în reclamă anti Roșia Montană. În fața ei, mai e o țipă. Țipă tropăie discret, pe loc, cum faci când te piși pe tine. Maia tropăie și ea, dar dramatic. Icnește, se strâmba, suferă. Țipă din fața ei observa și se îngrijorează. ȚIPĂ: Sunteți OK? MAIA (dramatic): Nu. Sunt Maia Morgenstern. ȚIPĂ: Și... sunteți OK? Adică... vreau să spun... vă simțiți bine? MAIA: Nu. ȚIPĂ: Atunci... va
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
pe mine. ȚIPĂ (răsuflă ușurată): Ah, doar atât? Am crezut că aveți ceva mai grav. MAIA: Ah, nu. Nu fac și cacă. Doar pipi. ȚIPĂ: Vă înțeleg... Sunt în aceeași situație. Se lasă liniște, cele două continuă să aștepte. Țipă tropăie finuț, Maia continuă să se chinuie teatral. La un moment dat, se deschide o ușă și iese cineva. Țipă da să intre ea, în locul rămas liber, dar aude un geamăt puternic în spatele ei. Se întoarce și o vede pe Maia
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
dragoste și fără nici o îndoială. Gesturile simple-mi sunt măsura bucuriilor cu care se hrănește inima mea-n care-o mare din afara mea își găsește cântecul în mine. Anna: - Deschide poarta și el va ști pe unde să alerge. Nu tropăie, e timid și are obiceiul poate prost, de-a îmbrățișa gazda înainte de fuga prin timpul ei. Suntem demult împreună. Un ivăr era ruginit în poarta dintre porți. Undeva, cândva, marea umplea scoicile de pe plaja în care casa își ridica fruntea
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
mâine - fiindcă nu-s doar ale mele, ci ale tuturor copiilor Tăi de oriunde și de oricând. Întrețesută în povestea noastră e povestea Ta - de pe vremea când zăceai fără suflare încuiat în spatele pietrei lui Iosif, iar noi, ca niște soldați tropăind, Te păzeam. Amintește-ne Doamne că piatra se mișcă zilnic din noi - ca să nu rămânem ca niște soldați tropăind, care păzesc nimicul. DAR NU MI-AU SPUS În ziua când am decis să te întâlnesc mi s-a spus ca
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
povestea noastră e povestea Ta - de pe vremea când zăceai fără suflare încuiat în spatele pietrei lui Iosif, iar noi, ca niște soldați tropăind, Te păzeam. Amintește-ne Doamne că piatra se mișcă zilnic din noi - ca să nu rămânem ca niște soldați tropăind, care păzesc nimicul. DAR NU MI-AU SPUS În ziua când am decis să te întâlnesc mi s-a spus ca ești bun și milostiv că ai milă de cei nenorociți, și că ești blând și smerit cu inima. Dar
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
de-odată în cădere Îmbată viața noastră cu povești. Dar marea curge ca o apă lină Într-un ocean de doruri sidefii Pe când povestea vieții e de vină Că ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
la noi nemțește. Încă un ascendent care te distinge, cînd te gîndești că Mark Twain definea infinitul drept timpul necesar pentru Învățarea limbii germane. Dacă inima asta n-ar fi atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecă grăbit. Jocurile erau făcute. Lupta se terminase. Burkeviț era primul. Și, parcă știind că întrecerea s-a terminat (sau poate și pentru alte motive), profesorul de istorie, care între timp intrase în clasă, se așeză la catedră și, după ce tropăi pe postament, îl scoase la lecție pe Burkeviț. Cerându-i să spună lecția curentă, profesorul adăugă: - Vă rog să vă mențineți în limitele cursului liceal. Și Burkeviț înțelese. Începu să spună lecția după manualul de liceu, în spiritul cinstei nepătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o înșel cu liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la spate de parcă aș fi avut în ele un pumnal și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine. — Permiteți-mi să vă torn puțin lichior, Sofia Petrovna, spuse Iag, poftindu-ne să ne așezăm și umplând păhăruțele roșii, în timp ce tropăia de zor pe tabla cu care era acoperită podeaua balconului. Ca să spun drept, nu știam că vă întâlniți cu Vadim. Și doar suntem prieteni. Vă rog mult să serviți. După ce Sonia încuviință din cap, Iag se așeză pe marginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
putea ajunge dacă întindea brațul. — Mă duc imediat, zise Stroeve. Altceva ce ți-ar plăcea? Eu i-am sugerat să facă rost de un termometru, de niște struguri și de puțină pâine. Bucuros să se facă util, Stroeve a coborât tropăind scările. — Mare tâmpit, a mormăit Strickland. I-am luat pulsul. Bătea repede, dar slab. I-am pus vreo două întrebări, dar n-a vrut să-mi răspundă, iar când am insistat s-a întors supărat cu fața la perete. N-aveam altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
despre tinerețe, frumusețe, drame, război și despre sfârșit. Nu mai eram decât noi doi, Mazerulles și cu mine, împreună cu o mică fantomă care ne vizita la fiecare frază rostită. Inspectorul a înțeles că nu mai era nevoie de el. Imbecilul tropăia în spatele nostru, răsuflând zgomotos și repetând „Bine... Foarte bine... Foarte bine“, de parcă ar fi vrut să scape de noi mai repede. Am ieșit din birou împreună cu Mazerulles, fără să-mi iau la revedere de la gulerul tare care puțea a amidon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu-mi ieșeau cuvintele pe gură. Creierul refuza să funcționeze, aveam senzația că-mi Înghețase. Eram Încă sub efectul cocainei și al somniferelor Înghițite, iar În cel mai adânc colțișor al creierului simțeam o durere surdă, de parcă mii de gângănii tropăiau pe-acolo. Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara lui Gan era o femeie mică și bondoacă, cu fața plină de pistrui, dar eram fermecat de picioarele ei, care se vedeau ieșind de sub rochia albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
câteva clipe din goana lui teribilă, de o dramă neconsumată, din fericire. Pașii lor se târau tăcuți pe aleile umbrite ale parcului și niciunul nu îndrăzni să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
pe ocolite, pe o eventuală ușă în abator, dar abia atunci își dădu seama că e gol pușcă. La o mișcare necontrolată scăpă vreo câteva suluri pe dușumea, făcând un zgomot asurzitor. Stete nemișcat câteva secunde ascultându-și bătăile inimii tropăind spre ceafă. Ca la o comandă, începură să cadă câteva din „cărțile de pe rafturi, dispuse de jur împrejurul sălii. Fulgerător de repede se stârni o adevărată avalanșă de cărți. Acum putea să le vadă bine pe fetele din abatorul - patinoar mult mai
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]