164 matches
-
a aplecat. Pe urmă a venit în mijlocul străzii și, cântând în gura mare, s-a întors de unde venisem noi, împleticindu-se. N-a durat mult și l-am văzut pe tata fugind înapoi, iar în spatele lui, se auzeau mai multe tropăituri. Mi-am dat seama că după tata veneau mai mulți oameni. Întâi a apărut tata, ușor gâfâind, a luat bastonul în mâna dreaptă și s-a pitit dincolo de poartă, la întuneric. Imediat după el a apărut în fugă o șleahtă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că umblă cu Ion Ghervan cu sania. Eu tăiam lemne la trunchi, în șură, cu fânarul, când aud hăulind pe vale copchiii cu chiraleisa. Las lemnele și intru în casă. Fumeia încă mai netezea poclăzile pe pat, când și aud tropăituri în tindă : popa, cu dascălul Murgoci și palamarul. Ghervan a rămas la sanie, în drum. Popa era cam făcut și în casă n-a mai vrut să cinstească după obicei. Cum au terminat cântarea, au și ieșit afară, la ger
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
bată Gaza. 2. "Așa vorbește Domnul: "Iată, se ridică niște ape de la miază-noapte, cresc ca un rîu ieșit din matcă; îneacă țara și ce cuprinde ea, cetatea și locuitorii ei. Țipă oamenii, și se bocesc toți locuitorii țării 3. de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carălor lui și de scîrțîitul roților; părinții nu se mai întorc spre copiii lor, atît le sunt de slăbite mîinile, 4. pentru că vine ziua cînd vor fi nimiciți toți Filistenii, și stîrpiți toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
celor care dansau în holul liceului, pentru că sâmbăta aveam cenaclu într-una dintre săli. (Țineam cenaclul la lumina aproape conspirativă a unei veioze, care ne făcea figuri de cadavre galvanizate, șapte-opt gălbejiți citind poezii pe fondul muzicii rock și al tropăitului obsedant de dincolo de ușă. Ieșeam din nou prin mijlocul dansatorilor, fără să ne putem înăbuși un sentiment de umilință și culpabilitate.) In prima seară la Budila am citit câteva zeci de pagini din Metamorfoza lui Kafka, bruiat permanent de Suzy
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am străbătut în goană culoarul, cu ea după mine, am sărit pe treptele scării și, după gîfîituri și opinteli, am ajuns în vârf, unde era un palier de vreun metru pătrat, cu o singură ușă stacojie, cu gemuleț. Cum auzeam tropăituri pe trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la fugă înapoi, prin sala cazanelor. Am fugit și noi, eu și Luci, îngroziți. Tremur și acum, suspin și acum, când îmi amintesc scena aceea din camera fochistului. Aud și acum, spărgîndu-mi urechile, țipătul de spaimă al Iolandei la auzul tropăitului nostru, țipăt care ne-a urmărit, reverberând printre cazane și țevi, până afară. Nu ne-am oprit decât la Scara Unu, pustie la ora aceea. Nu ne puteam privi, nu puteam face nimic. Luci tremura ca un apucat, a făcut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici ? - de pe marginea măsuței cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adeseori câinelui. Vocea mamei are identitatea chemărilor fetiței la masă. Iar vocea fetiței, în după-amiezele și serile lungi de vară, e vocea fericirii depline pe care nu o au decât copiii atunci când se joacă. Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spusese neghiobul de Universo, care deschisese poarta și care nu știa nimic despre trecut. Soseau În caleașca familiei, grăbiți fiindcă probabil că Fernando.Îi aștepta de mult, Întîrziaseră aștep-tîncl să ia În primire caleașca. Julius Își schimba uniforma cînd auzi tropăit de cai În curtea exterioară a palatului, ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În clipa aceea. „Nu Închide poarta! strigă jucătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru... orice-o fi! Spuneți-i. Și banii lăsați-i acolo, lângă el... Rogojin, marș înainte! Rămâi cu bine, prințe, pentru prima oară am văzut și eu un om! Adio, Afanasi Ivanovici, merçi! Toată ceata lui Rogojin, cu zgomote, cu tropăituri, cu țipete, se repezi prin camere spre ieșire, urmându-i pe Rogojin și pe Nastasia Filippovna. În vestibul, fetele îi ținură blana: bucătăreasa Marfa veni în fugă de la bucătărie. Nastasia Filippovna le sărută pe toate. — Chiar ne părăsești, maică? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în uniformă școlară. Cum naiba a ajuns și ăsta aici? — Știu, zice nababul cu un rânjet nerușinat pe figură, probabil vă gândiți la absența unor piciorușe pe aici. Sir Wyndham se scuză: — N-am înțeles... — Prea multă liniște. Absența unui tropăit....absența fiului meu atât de așteptat. — O, da, înțelege sir Wyndham în cele din urmă. Fiu? Își amintește efortul făcut noaptea trecută, fără a exagera însă. Încă nu are nici un fiu. Nababul trebuie să se achite de obligație. Altfel, spionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un mai mare impact. Nici eu! exclamă ea. Chiar poți vedea asta? — Da. Desigur că pot. Dacă el e atât de bogat, ea nu o să se trezească la patru dimineța pentru zboruri de noapte tot restul vieții, nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
multe feluri de sărbători: legale, nelegale și întâmplătoare. Mai ales astea, întâmplătoarele, îmi cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă. Ce mult aș vrea să aud măcar în surdină, un magnetofon, un chiuit, un tropăit ca la sârbă ori... Noaptea asta n-ar mai fi așa de înspăimântător de calmă. Iau o țigară și mă strecor în bucătărie. Cel puțin acolo nu mai aud ceasul. Numai sfârâitul intermitent al țigării. Și poți simți fumul relaxant
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îți arăt, vezi norii ăia și cerul albicios, pare la mare. Știu, i-am spus, eu aici locuiesc și cunosc norii ăștia în atâtea feluri. Aici stăm noi 3, Pinochio, Miau și cu mine, de obicei Prințesa rupe patul cu tropăituri și când voi pleca, proprietara îmi va cere bani să repare patul și tot bietul Baby îi va da bani și mi se rupe sufletul că trebuie să iei din banii de casă, lasă, Baby, doar eu am locuit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
era bolnav? când a murit bunica mea, lumea dansează și nici dragostea mea pentru Marius nu-mi mai pare ca înainte, o tristețe adâncă a renunțare iese din mine și dacă vrea acum să plece, să plece, se dansează cu tropăituri sau pasional, tango, uit puțin și dansez și eu, mă bucur că Marius a rămas, îmi spune Baby la ureche, te iubesc, Baby, îi spun și eu, iubita lui s-a vaporizat, iar eu îl am pentru mine în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul? Acolo, în miezul lui, se petrecea totuși ceva neobișnuit. Vuietul, vibrația ca de cutremur nimicitor, cavalcada încetaseră. Răzbeau, însă, cu totul alte sunete. Tropăituri ușoare, răsuflări potolite, câte un nechezat pașnic. Călărețul nu mai înțelegea nimic. Se așteptase la tot ce putea fi mai rău. Cărnuri, oase, creiere zdrobite risipite pe zăpada însângerată - și iată că regăsea doar o mare liniște. Norul se destrăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva slugi spărgeau de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
primi cafeaua și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul lui preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva în camerele celor mici. Se pregăteau de culcare. Apăsă pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului și luă mapa din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nou în mijlocul petrecerii, care părea să-și fi recâștigat elanul. Muzica începuse din nou și Ignatius auzea țipete și chiote mai puternice decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns pe care îl primi fu tropăitul unui număr mare de picioare care dansau. Un bărbat cu costum negru și pălărie tare ieși o clipă din umbra casei alăturate vrând să vadă dacă fetele au plecat. Apoi dispăru din nou în întuneric, privindu-l pe Ignatius care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea NU DE MUNCĂ gem!“ CÎnd s-au Îmbrâncit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plutit și mai aproape unul de celălalt. Respirația fetei s-a Întețit. — Nu pot să te sărut, Isabelle, Isabelle? Cu buzele Întredeschise, ea a Întors capul spre el În Întuneric. Dintr-o dată i-a asaltat un zvon de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tort de frișcă, iar drept În față - orizontul Înalt și clar conturat. Era mult mai frig - În așa măsură Încât frigul i-a Învăluit și le-a alungat din minte toate nopțile calde. - Sfârșitul verii, a spus șoptit Eleanor. Ascultă tropăitul de copite al cailor noștri: tup-tup-tup-tup. Ai avut vreodată febră și senzația că toate zgomotele se descompun Într-un tup-tup-tup trop-trop-trop, până când ai fi jurat că și eternitatea este divizibilă În mai mulți de „tup“? Sentimentul ăsta Îl am - caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste zgomotul asurzitor: — Un whiskey dublu! Apăru un pahar. Danny îl dădu peste cap. Barmanul îl umplu din nou. Danny bău și simți cum nervii încordați i se încălzeau. Numărul muzical se încheie cu un o explozie de strigăte și tropăituri. Luminile se aprinseră în mijlocul aplauzelor. Când aplauzele se mai răriră, Danny scoase din buzunar o bancnotă de cinci dolari și fotografiile mortului. Barmanul zise: — Doi dolari pentru băutură. Danny îi îndesă hârtia de cinci în buzunarul de la cămașă și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ca să nu mai vorbim că, în timp, regimul, odată asigurat, și-a pierdut din ferocitate, a îmbătrânit prematur, pierind într-o decrepitudine ce l-ar scuti de vreo condamnare. în Parlamentul României, condamnarea crimelor comunismului s-a produs cu prelungite tropăituri de copite în podele. Conțin vreo exagerare asemenea rânduri, vizând atmosfera din 1946?: Am lăsat curând în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poartă și cu straneitatea înspăimântătoare a noilor lui ocupanți și m-am
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]