433 matches
-
femeie și mereu îmi spun Dacă asta-s toată, daca flori pe drum Risipite parcă drept din poala Ta Cresc in urmă-mi, pasul să mi-l pot vedea. Dacă sunt femeie, cuget liniștit Gând-furtună-n noapte, vis neispășit Coamă-nvolburată, tropot de la cai Înhămați la steaua unde mă scriai Într-un timp odată, ce-l legai de rând Dacă sunt femeie, Doamne, prea curând Litera Ta vie, slobozită-n vers Trup micuț de fată, roi în Univers Unde mi-i menirea
DACĂ SUNT FEMEIE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350134_a_351463]
-
oamenii erau obosiți și doreau să dispară mai repede din acel loc pentru a merge la casele lor sau... poate la iubite. În cele din urmă își primiră banii, mulțumiră la rândul lor și dispărură destul de repede. Nici nu încetase tropotul pașilor pe culoarul lung al blocului spre ușa liftului, că Alma deja pusese stăpânire pe birou. Dacă nu l-ar fi convins din prima pe tatăl ei să facă demersurile necesare achiziționării ca biroul să-i revină ei, cu siguranță
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
a încetat demult luând forma unor reliefuri ale toamnelor netrăite îndeajuns câtă vreme pot pierde printre drumuri care nu-mi aparțin da. mă opresc. las arginții în palmele lopătarilor dintre cremeni sper într-un argint cât mai viu din care tropotul anului prezentului să se audă clar mă trădez de infinite ori și nu mă mai satur să surprind hohotul oglinzilor care-mi cer tot cer să încarc desaga cu rostirile lor strâmbe de ce Doamne de ce când pașii mei merg către
ÎNCERCÂND SĂ SAR AMĂNUNTELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365475_a_366804]
-
pământul și întrupându-se în licăriri roșii, albastre, aurii, de maci albăstrele și spice. Și îi părea că însăși ea, lumina, zumzăie încet, tolănită printre spicele ce-și plecau capetele spre pământ, într-o mișcare de ascultare atentă. În surdină, tropotul ritmic al copitelor, răsuna calm și profund, venind parcă de undeva din adânc, de sub scoarța pământului, ca o bătaie de inimă... Era în primele zile de vacanță și tata împreună cu câțiva prieteni, mergeau la stupina de care se ocupau în timpul
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU ESTE NIMENI DE VINĂ Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului că seara adună urma poveștilor rotunde. Revin cu aceleași tropote, timpul nereușind să-i domolească scânteile nici după zile, luni... Erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie... Aș putea să-i ating sariul încă fierbinte, pentru încă o clipă iar și iar. Inspir... Aceleași tropote aprind
NU ESTE NIMENI DE VINĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364912_a_366241]
-
aceleași tropote, timpul nereușind să-i domolească scânteile nici după zile, luni... Erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie... Aș putea să-i ating sariul încă fierbinte, pentru încă o clipă iar și iar. Inspir... Aceleași tropote aprind pădurile, de parcă regele Solomon, și-ar petrece sabia peste râsul lor peste curajul de a mai face un pas, de a gândi, de a mima... Maia a fost iubită, adâncul privirii ei, vocea obedientă năruia ideea de a fi
NU ESTE NIMENI DE VINĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364912_a_366241]
-
acestea transformând deseori poemul într-un puzzle cu ample conotații, uneori greu de descifrat, chiar și la o a doua sau a treia lectură. „Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret!” (din poemul În asemenea zile) Fără a
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
somn. Fumul se înalță spulberat și plin de durere, Floarea roșie moare în sobă c-o albastră vâlvătaie Păsările țipă - năluci aducătoare de primejdii! Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret! Sufletul se-neacă de cenușa cea mai
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
zări împătimit Buimaca tresăreai că dintr-un vis urât Când mirosea a rană de lat sculptat pe gât Și cald îngenuncheai cu umbre grele-n ochi Și-i descântai de spaime, de plâns și de deochi Și-l îndemnai la tropot, iar liber și lejer Deși mureai de frică să nu dispară -n cer Era mustang rebel de zări împătimit Iar tu lupoaica tandra cu nări de hiacint Referință Bibliografica: Și l-ai supus, poezie de Ion Iancu Vale / Al Florin
ŞI L-AI SUPUS, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366419_a_367748]
-
erau mulțumiți fiindcă nici o fiară nu venea peste ei și toate se petreceau în bună pace și orânduială în sălașul lor de pe malul râului. Dar într-o zi, de dincolo de dealul Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie cu care le-au înregistrat melodiile pe banda de magnetofon. Săndica era vecina din dreapta a profesorului de franceză, Mircea Trăistaru, care, auzind acordurile muzicale și tropotul pașilor dansatorilor, nu a întârziat să o invite pe fată la dans. Era prima dată când se aflau într-o situație așa de familiară. Se cunoșteau din vedere. În general, cei de la C.A.P. și cei de la școală se cunoșteau
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
în această altă iarnă a singurătății, cuvintele - lumină coboară din rafturile bibliotecilor, lin, biruitoare, ca o primă ninsoare într-un decembrie însoțit de viitoare speranțe, înainte de toate. Coboară cuvintele - lumină sub alfabetul limbii române, cu acel miros de gutui, sub tropot de cai închipuiți, purtându-ne în sănii de aur prin zăpezile albului iluminat de acel cântec în surdină, urcând din inimă spre minte. Cu ea, cu lumina cuvintelor, trecem, fideli slujitori și apărători ai limbii, prin desele vămi, din ce în ce mai potrivnice
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
ei mă tot cheamă-n spre stele. Îi tot văd în lucirile albe-ale apelor vii când plecată-n apus mi-este luna caii mei, caii tăi alergând prin câmpii prieteni ne sunt în iubiri totdeauna. I-ai văzut cum în tropotul aprig plecau ca apoi către noi mai domol să revină? Cai de-argint, cai de aur , de aur erau făuriți din scântei și sclipici de lumină. Doi cai, două patimi aprinse de dor trec prin zarea aprinsă de lună... Leonid
PATIMI DE DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352424_a_353753]
-
Nisipul sărutat de marea zbuciumata Ti-asterne la picioare cărări fierbinți și fine. Eu sunt, pe creste sure, zefirul ce oftează... Lovindu-ma de piscuri, mă unduiesc spre tine. Se-aud departe-n zări, nori gri care nechează Și-n tropotul pădurii se nasc acorduri line. Eu sunt, în gândul tău, clipă neașteptată... Și din clepsidra vremii, tăcută, cad spre tine. Îți picur sărutări de jar, pe fruntea-ngandurata Iar tu îți împletești toți pașii către mine. Referință Bibliografica: Eu sunt
EU SUNT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350623_a_351952]
-
livezi, fânețe colindând, Culori, miresme strâng, și tainic gând. Nu doar cuvinte serbese pe file: Să prind din zbor incandescente zile - Însemne ale marii noastre treceri - Prin lan speranța miilor de seceri. Din zestrea de imagini - evantai - Trec ani în tropot - herghelii de cai: Sunt ani de foc - drept pietre de hotar, Lumini și umbre se-mpletesc bizar. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Complementaritate / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de Autor
COMPLEMENTARITATE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351037_a_352366]
-
sus fiind de fapt “curgerea” unui scenariu într-un teatru de amatori invitat la târg, ce-și “omora” talentul pe o scenă amplasată în chiar centrul câmpului care găzduia iarmarocul... Într-un colț al pieței uriașului patrulater campestru, chiuituri și tropote care zguduiau pământul, cai înșeuați ca la paradă, cu călăreți săltând în șei și rotind cu îndemânare lasou-rile în care urmau să fie prinși viței îndărătnici și capricioși, încă închiși în boxe (padocuri) și care așteptau să se năpustească nervoși
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (8) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351227_a_352556]
-
Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În mine bate de la naștere un clopot, Îmi numără și clipele și pasul, În el ți-ai pus Mărite Însuți Glasul O mână să-mi întinzi când viața fuge-n tropot. Tu îmi privești greșeala cu mânie, Apoi ,of Doamne, mă vezi că-s numai om Și glasul Tău se îndulcește-n ton Și mă privești doar cu mărinimie. Păcătuiesc, o flacără mi-e trupul Ce arde în iubire, de foamea
ÎN MINE BATE DE LA NAŞTERE UN CLOPOT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352119_a_353448]
-
Marinescu-Puiu Sunt duși cocorii - numai la vecina mea a venit barza Locul II- Mahmoud Djamal luna printre nori - pe chipul fetei voalul fluturat de vânt Locul III - Livia Ciupav ultimele flori ale prunului uscat - fulgii din martie Mențiune - Henriette Berge tropote de cai - în vechiul cuib al berzei moțăie luna Etapa 70 - 23 III 2009 Locul I - Corneliu Beldiman intersecție - o fată cu zambile și ultimii fulgi Locul II - Ioan Marinescu-Puiu Vrabia moartă - în palma copilului mălai și vise Locul III
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
în: Ediția nr. 1177 din 22 martie 2014 Toate Articolele Autorului Wayuka păzește poteca de piatră când vântul tatăl dezbină adună fraza din mine își crește pui albi lupii cântă în clopot de lună se-aude se-aude jocul din tropot caii aruncă din copite țărâna copilul cu ochii de mamă Wayuka sabia mică îndoaie-n covrig apoi îl așază înmulțește armura mingea de foc o privește cântând fecioarele vieții împletesc în cunună spicele grâului copt în ajun clopote sună toaca
JOC DE VÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354975_a_356304]
-
și se vedea cum se revarsă amici scheletici la grătar. Sleiți de poame și lansete, soldații vrură să languste, cu ochi viteji, un stol de fete cu foarte-abia schițate fuste, dar, din solemne clauze, grăbiră tot mai mult impasul, și tropote de-aplauze le-acoperiră plexiglasul ... În vârf de stâlpi de telepraf, vedeai odrasle de civili, plângând o odă de pilaf, cu lacrimi de crocodebili ... Referință Bibliografică: ROMANȚĂ / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie
ROMANŢĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355487_a_356816]
-
să îmi înece în întuneric tăria de a fi a omului din mine. Am întors, într-odată, privirea spre dreapta și, atunci, am observat cum: un om, în amurg, pe-o stradă... / Pe foi nu mai știu cum trecea - / Sub tropot, și-a lumii grămadă... / - Uitasem că toamna venea. Toamna este pentru mine ploaia apăsătoare a uitării existenței, fulgerul care luminează satanic și tunetul biciuirii, a prevestirii. Toamna este leagănul melancoliei, a dorului dorinței fiindului de a se demobiliza din chingile
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului În mine bate de la naștere un clopot, Îmi numără și clipele și pasul, În el ți-ai pus Mărite Însuți Glasul O mână să-mi întinzi când viața fuge-n tropot. Tu îmi privești greșeala cu mânie, Apoi , of Doamne, mă vezi că-s numai om Și glasul Tău se îndulcește-n ton Și mă privești doar cu mărinimie. Păcătuiesc, o flacără mi-e trupul Ce arde în iubire, de foamea
ÎN MINE BATE DE LA NAŞTERE UN CLOPOT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355556_a_356885]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CAII OSTENIȚI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 827 din 06 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Cad tropote caii osteniți în frâie își caută fuga nu dorm o sete albă suplețe coama împletită în galop se avântă un alergat turbat mâini calice minți seci lovesc mândrie în bice strâng frâie durere impusă de om suflete pârjolite caii feblețea
CAII OSTENIŢI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346069_a_347398]
-
a prăbușit printre ramurile copacilor eu iau o mână de iarbă tomnatecă o privesc și îi strig în vânt răsuflarea abur șoptește și cum piatra în ape se rotunjește locul gol îl voi umple cu sinele răsucite palme răsucită inimă tropotul lumii mă atinge mă varsă în chiupul tăcerii ------------------- încerc să-mi spun să mă întorc din veșmântul tristeții și uite cum umplu seara amfora când ochii pleoapa și-o strâng și irisul ustură lacrimi sărate prea sărate pentru întoarceri -------------------- când
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]