254 matches
-
oscilând, acum parcă înclinând mai mult spre partea negativă a noastră, iar viața veșnic curgând, asupra cursului ei trebuie vegheat, cu judecata dreaptă a minții, ca viața să curgă asemeni unui râu din ce în ce mai limpede și mai curat, în matca sa trudită și statornicită de atâta vreme, pe care o numim Morală și care este susținută de Credință, convingerea religioasă fiind un factor decisiv în comportamentul omului. O societate trebuie clădită cu valori morale, pentru ca ea să poată rezista în timp. Referință
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350724_a_352053]
-
ascund sub capotul coanei Europa? Și interesele românilor unde sunt? Cine le ascunde? Unde? Un popor harnic. Muncitor. Ascultător. Răbdător. Binecuvântat cu un plai că o gură de răi. Țară poporului român e Grădină Maicii Domnului. Cu lacrimi și sânge, trudita. Binecuvanteaza-ne Doamne, pe lumea aceasta, cu niște buni conducători ! Referință Bibliografica: DUPĂ RĂZBOI, MULTI VITEJI ... / Dona Tudor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul ÎI, 07 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dona Tudor : Toate Drepturile Rezervate
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
al tău slăvit hotar, căci numai Domnul știe cât de bogată ești, iar fiii tăi de asta nici nu mai au habar! În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere - Ardealul și Moldova, și Țara Românească, în mâinile-ți trudite se zbat șoptind șuvoaie - Trei Crișuri, Prutul, Oltul și Dunărea cerească. Toți codrii tăi acum din frunză verde-ți cântă și îngerii în cor colind rostesc în taină, iar milioane de inimi bătând fără-ncetare ți-s cerul cu luceferi
DE ZIUA NAŢIONALĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359395_a_360724]
-
domolită. Scena 2 Intră Ispititorul, ca întodeauna tânăr și surâzător: Ce mult mă bucur, dragii mei, că ne-ntâlnim din când în când! Numai atunci putem vorbi de cele care zac în gând ... O, știu, vi-i greu să tot trudiți, captivi cu gându-n tragedie! Nici mie nu-mi este ușor având Pământu-n custodie. Tot alergând să pregătesc terenul pentru viitor, ca oamenii ce vor veni să se urască cu mult spor, nu știu odihna cum arată, nici dacă-i
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
al tău slăvit hotar, căci numai Domnul știe cât de bogată ești, iar fii tăi de asta nici nu mai au habar! În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere - Ardealul și Moldova, și Țara Românească, în mâinile-ți trudite se zbat șoptind șuvoaie - Trei Crișuri, Prutul, Oltul și Dunărea cerească. Toți codrii tăi acum din frunză verde-ți cântă și îngerii în cor colind rostesc în taină, iar milioane de inimi bătând fără-ncetare ți-s cerul cu luceferi
ÎN FIECARE AN... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359399_a_360728]
-
acum pe rol. Nu trebuie să-mi fac griji de-acum, Pe toți ai mei i-am rezolvat, n-am ezitat, Chiar dacă au fost mai mulți. Colegii mei, la fel și ei...vai cât s-au mai zbătut săracii, Zile trudite, nopți nedormite, mult au mai îndurat, la fel ca mine, Ca să ajungă și azi să-mi spună, îți mulțumesc, Nu-ți vom rămâne nicicând datori. Gândiți-vă ce greu ne-a fost, numai la asta ne gândeam, Cum să ne
ASCENSIUNE de COSTI POP în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360539_a_361868]
-
2011 Toate Articolele Autorului Învață-mă s-adorm și eu... 15 August 2011. Atunci când o să-mi fie greu Sub raza Stelei prea-târzie, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Poezie Și-acolo-n veșnicia ei Să-mi odihnesc trudita frunte, Precum de ploaie norii grei În Rugăciunea mea pe Munte. Câtă lumină mă-nveșmântă! Smerit în fața ei mă-nchin, MARIE, Născătoare Sfântă, Mormântul meu de viață plin, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Veșnicie, Atunci când o să
POEME PENTRU MARIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360662_a_361991]
-
a dus lin un deget la gură/ și mi-a făcut semn ca să tac.../ A sta lângă mine pe rogojină: -Pune-Mi pe răni mâna Ta./ Pe glezne-avea urme de răni și rugină,/ parcă purtase lanțuri, cândva.../ Oftând, Și-a întins truditele oase /pe rogojina mea cu libărci./ Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase/ se lungeau pe zăpada Lui vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână,/ și mișunau păduchi și guzgani./ Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, /și am dormit o mie
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
lin un deget la gură/ și mi-a făcut semn ca să tac./ S-a așezat lângă mine pe rogojină :/ - Pune-mi pe răni mâna ta !/ Pe glezne-avea urme de cuie și rugină/ parcă purtase lanțuri cândva./ Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada Lui, vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
asta nu avea să vină de la mine, ci avea să vină de la Dumnezeu. Slăvit să fie Numele Lui! Eu am dorit să mă las de droguri, dar pentru asta a trebuit să merg la Isus.) Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
lin un deget la gură/ și mi-a făcut semn ca să tac.// S-a așezat lângă mine pe rogojină:/ Pune-mi pe răni mâna ta!/ Pe glezne-avea urme de cuie și rugină,/ parcă purtase lanțuri cândva.// Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada lui, vărgi.// Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
de neam se cârpește mai greu. Trece timpul, chelnerul mă privește acuzator. Decid să-mi salvez femeia din tablou. Închid ochii, o decupez și o duc în curtea ei, în casa ei. O ajut să se dezbrace de hainele bune, trudită cum este, ca după o zi lungă de muncă la câmp. De aici o las să se descurce singură. Se închină la icoană - bine că nu la Giocondă-, oftează și se întinde în pat. Închide ochii. Adoarme, cu tot Universul
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
din priveghe. Eu n-am să vin să îți aduc onoruri Când vise risipești printre amoruri Și hoinărești la mii și mii de leghe. Să-mi furi sărutul strecurat prin tihnă De știi să lupți, îl vei avea odat'. Îmbălsămând trudita-ți neodihnă, Sărutul meu e binecuvântat - Iubirea-i flutur, bobul de odihnă Din albul pur de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
feministe pentru că discutăm despre noi, dar suntem o adunare de femei, de aceea mesajul meu este unul de încurajare a femeii. Cineva spunea odată că primăvară este metaforă începutului și a vieții. Așa cum ne mirăm constant de resursele bătrânei și truditei noastre planete, care încântă ochiul de fiecare dată primăvară, nu încetăm să ne minunăm de femeile cu teamă de Dumnezeu, care fac totul să renască în jurul lor. Voi pleca de la faptul ca primăvară este un simbol, mai mult decât un
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
sunt în mâna baronilor politici cu puteri depline peste Legile țării. Nu vedeți aroganța cu care ne aruncă în față că am fi idioții tuturor proștilor? Și chiar au dreptate dacă nu reacționăm. Uită-te în jur. Vei vedea oameni trudiți, cu salarii care abia acoperă cheltuielile, cu locuri de muncă nesigure periclitate dese ori de o părere politică, cu întreprinderi pe cale de faliment care, în loc să angajeze noi locuri de muncă, reduc salariile sau concediază cu miile. Nu poți face nimic
IUBESC FEMEIA, BLONDĂ SAU BRUNĂ, DAR … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341591_a_342920]
-
a jertfit în vremuri de cumplită prigoana și de mărturisire a frumuseții sufletului Creștin din această țară. Cu siguranta această distincție va va fi răsplătita de binecuvîntarea Cuviosului Părinte Justin Pârvu din Împărăția Cerurilor în care acum își odihnește mult truditul și mult încercatul sau suflet. Primiți, vă rugăm, prin aceste puține cuvinte, recunoștință noastră adusă consiliului local al Primăriei Baia Sprie, dimpreună cu felicitările pentru frumoasă inițiativa, cuvenite jurnaliștilor Victor Roncea și Asociației Civic Media, susținuți de jurnaliștii Mircea Crișan
MULŢUMIRI ADRESATE TUTUROR CELOR CARE AU FĂCUT DEMERSURI PENTRU CA PĂRINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PÂRVU SĂ DEVINĂ CETĂŢEAN DE ONOARE (POST MORTEM) A LOCALITĂŢII BAIA S de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 975 [Corola-blog/BlogPost/340554_a_341883]
-
un alt mare și drag prieten al meu Benoni Todică-Melbourne. Vă salut cu admirație și emoție pe amândoi prieteni dragi! Străbunii „Vechimea de Neam din vechile vremi,/ E-o cale bătută cu dor nesfârșit,/ Un râu care curge în zbucium trudit/ Și-n undele căruia tu singuri te chemi.// Ești unda ce trece legînând un întreg,/ Același e Neamul de-i azi ori străbun,/ Același poporul pe drumul său bun,/ Doar generații fac schimbul în anii ce trec.// Aici e izvorul
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Acasa > Poezie > Familie > BUNICA Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trudită și încercănată De oboseala unei vieți, Grea durere te încearcă-n Zorii-acestei dimineți. Somnul fuge de la gene, Șalele iar te omoară, Ba mai mult, toată spinarea, Brusc, începe să te doară. Ai trăit aproape-un secol De necaz și întristări
BUNICA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341097_a_342426]
-
-mă în sus; sunt amețit, de tot, precum mi-ai spus, râzând de toate visurile mele. sunt amețit de tot, că altfel nu-s, de văd în ochii tăi numai luceferi, ce scânteiază-n iazul plin cu nuferi, când soarele trudit, nici n-a apus. și urlu ca un lup flămând, pe-o nară, și scârțâi, ruginit în balamale, dar ca un hoț te-aștept să-mi ieși în cale, să fur din seminția ta, stelară. și încurcat, atunci, ca-ntr
UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343896_a_345225]
-
Cluj Napoca, 14 octombrie 2015 Ochii iubirii În ochii Tăi, Iubire Adevărată, Se pot ascunde toți și-s apărați De-al lumii val de ură-nspumegată Eliberați de al deșertăciunii lanț. Lacrima Ta, Iubire Adevărată, Revarsă har și milă și iertare Inimii trudite și împovărate Doar Tu Îi dai odihnă și eliberare. Privirea când mi-o-nalț în ochii Tăi Iubire ce cuprinzi eternitatea, Mă simt îmbrățișat de Dumnezeu Și iubit peste ce-nseamnă aici infinitatea. Ochii Tăi, Iubire ce Ești Dumnezeu Văd
CHIPUL IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342984_a_344313]
-
cele două urme de-aur/ M-au părăsit, au dispărut./ „Nu-Ți mai sunt drag eu, Doamne, oare?!”/ L-am întrebat pe Dumnezeu./ Și-am auzit un glas de soare:/ „Te duc în brațe, fiul meu”./ Cu Țara-mi de trudită pâine/ Pășește, Doamne, alăturea/ Și dacă merită, Stăpâne,/ Tu ia-o-n brațe și pe ea. Lili Bobu Simplu, cu nevinovăția și candoarea celor care pășesc pe acoperișuri, ați umblat cu lira-n lacrimi, pe muchia muntelui de cuvinte, nepedepsite
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
cele două urme de-aur/ M-au părăsit, au dispărut./ „Nu-Ți mai sunt drag eu, Doamne, oare?!”/ L-am întrebat pe Dumnezeu./ Și-am auzit un glas de soare:/ „Te duc în brațe, fiul meu”./ Cu Țara-mi de trudită pâine/ Pășește, Doamne, alăturea/ Și dacă merită, Stăpâne,/ Tu ia-o-n brațe și pe ea. Lili Bobu Simplu, cu nevinovăția și candoarea celor care pășesc pe acoperișuri, ați umblat cu lira-n lacrimi, pe muchia muntelui de cuvinte, nepedepsite
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
cuvinte mișcătoare, prinosul de recunoștință al ucenicilor venerabilului dascăl care a fost Episcopul Roman, spunând între altele următoarele: S-a împlinit un an de când ochii întemeietorului acestei eparhii, ochii aceia senini ca albastrul cerului s-au închis, iar trupul lui trudit zace sub lespedea acestei catedrale. Noi, fiii lui duhovnicești și ucenicii lui, am încercat atunci o mare durere. A trebuit să treacă un timp până să ne împăcăm și să acceptăm cu resemnare pierderea. Am dat vremii un tribut de
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
cântă Și tata sus în ceruri din ea mai cântă, cred! Lumina din cuvinte încet mi se destramă, Culorile pe pânză s-au veștejit de-acum Și simt cum de o vreme nu mai încap în ramă Când pașii mei, trudiții, se-ntunecă pe drum... Mă duc să-mi vărui pomii cu mâna tremurândă, O mierlă se aude prin crâng de Nicorești Și umbra mi se pare ciudată, stând la pândă De parcă mă întreabă: străine, cine ești? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
timpul care le-a trădat. Nu le-a trădat însă cărarea Către spital sau cimitir, Sau zilele când sărbătoarea Le poartă pașii să ia mir De la biserica semeață Pierdută într-un loc viran, Ce-i singura ce mai dă viață Truditei umbre de țăran, Ce-și duce în tăcere soarta Și un destin nefericit, Chiar dacă de la casă poarta, De multă vreme-a ruginit. Fiindcă prea rar mai e deschisă Și de copii și de nepoți, Ce au uitat cât e de
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]