254 matches
-
la statul major al ploșnițelor s-o fi găsit probabil vreo cotoroanță mai versată care le-a învățat pe cele tinere să se urce pe tavan și de acolo să-și dea drumul, fără nici un fel de parașută, peste trupurile trudite. Și războiul dintre ei continua fără posibilitatea de a se întrevede de partea cui va fi victoria. Nu prea aveam poftă de mâncare, eram slab dar în rest nu mă plângeam, de nimic. I-a spus cineva mamei să nu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_ii.html [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
că nu mai ai! ... Îmi alergi, hainele rupi, te lovești, și-n casă nu-mi stai!? Ah! simt o durere, prea-sfinte ... că sufletul mi-este întristat! Dragul mamei, mergi de-nvață!...mai lasă-l pustii de jucat.” Am simțit mâna trudită care la pieptul mamei m-a strâns, Sărutări fierbinți pe creștet mi-pus, și-un pic de mine-a râs. - „Când mare ai să fii, uita-vei necazurile câte mi-ai făcut ... De-ai înțelege-un strop! ... îmi vrei să
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Omagiu_mamei_marin_voican_ghioroiu_1331219466.html [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de credință/ Lăsând de-o parte orice-ncrâncenare.// Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire/ Din nuferi gingășie, puritate,/ Nimic din mine
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_o_preoteasa_a_cuvantului_si_odiseea_ei_su_none_1327654101.html [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
cândva. Va rămâne doar o amintire stinsă peste rana vindecată din suflet. Nu mai este loc pentru nimic spectaculos în sens rău, de acum înainte. Dumnezeu nu lucrează haotic, iar miracolele Sale sunt liniștite. El îi cheamă pe toți cei trudiți și împovărați pentru a le da odihnă. Nina, Emanuel, Adina și Alin vor spune fiecare, pentru sine - „S-a sfârșit!” Vor uita că au fost prinși cândva, din voia altora, în vârtejul unui carusel ce îi purta spre adâncuri, spre
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 by http://confluente.ro/Un_roman_confesiune_despre_vinovatie_si_iertare.html [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
lin un deget la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină: - Pune-mi pe răni mâna ta! Pe glezne-avea urme de cuie și rugină parcă purtase lanțuri cândva. Oftând și-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Luna lumina, dar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani. Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am adormit o mie de
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Radu_gyr_iisus_in_celula.html [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
cu nectar Să beau ca să uit de tot ce e rău. Din tot ce-a rămas, iubirea măcar Să aibă curajul al meu sau al tău. Acuma voi bea de necaz sau de dor Cu vis să mă-mbăt și gândul trudit. Căci dragostea toată cu-n simplu fior Din vremuri trecute m-a tot biruit. Voi pune pe limbă licoare de-a ta Ca visul să-mi fugă departe-n pustiu. Pe urmă din doruri ne vom adăpa Cu gândul că
PAHARUL ÎMPLINIRII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1465881420.html [Corola-blog/BlogPost/385320_a_386649]
-
sunt în mâna baronilor politici cu puteri depline peste Legile țării. Nu vedeți aroganța cu care ne aruncă în față că am fi idioții tuturor proștilor? Și chiar au dreptate dacă nu reacționăm. Uită-te în jur. Vei vedea oameni trudiți, cu salarii care abia acoperă cheltuielile, cu locuri de muncă nesigure periclitate dese ori de o părere politică, cu întreprinderi pe cale de faliment care, în loc să angajeze noi locuri de muncă, reduc salariile sau concediază cu miile. Nu poți face nimic
IUBESC FEMEIA, BLONDĂ SAU BRUNĂ, DAR … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1415434343.html [Corola-blog/BlogPost/341591_a_342920]
-
Culege floarea albă din grădină, ducând-o mamei frânte de durere. Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Poveste de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1418710945.html [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Cornetu, Coroteni, Liești, Olăreni, Slobozia Bradului (reședința) și Valea Beciului. Zona nu a fost nicidecum săracă; aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc. Și cum pământurile trebuiau trudite, iar forța de muncă era restrânsă, au ajuns să se stabilească aici în primul rând țigani. Soarta acestora s-a schimbat în bine în urma hotărârii luate de de către Constantin Mavrocordat care, la 5 august 1746, a abolit robia. Toponimia locului
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
bolovănoși, expresie a dramatismului conținut, dar și a unei substanțe cu duritate de cremene, cu vegetație frustă, rodind atâta frumusețe câtă amară esență, populat de un soi aparte de oameni, a căror înaltă, pură chemare se decantează dintr-o ființă trudită și noduroasă; viziunea este tot ce poate fi mai opus idilei și calofiliei; pe treptele tot mai profunde ale unui realism fără concesii, cu note izbitoare amintind curajoasa tușă existențialistă, arta lui tinde spre performanțele de simplificare și esențializare ale
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
valoroși scriitori de proză ai revistei "Neamul Românesc". Potrivit unui obicei secular evocat, autorul a dedicat romanul „memoriei unui nerăsplătit muncitor tenace, memoriei lui Victor Anestin, care, prin grai și prin scris, în viața lui scurtă de om sărac și trudit, a făcut pe atâția să mai ridice puțin ochii de pe mocirla pământească spre stelele curate”. Autorul include la sfârșitul romanului o listă de lucrări folosite precum cărțile publicate de Victor Anestin ("Cum să înveți stelele", 1913), Ion Otescu ("Credințele țăranului
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Are conștiința clară, profundă, că nu-și aparține, că nu mai este al său, ci al lui Iisus Hristos. Sufletul curat al lui Hrisostom se oglindește în scrierile sale, în activitățile sale, peste tot, mărturisind o dragoste nețărmuită pentru cei trudiți și împovărați de greutățile vieții și vădind deseori o nestăvilită sete pentru înfăptuirea unei lumi noi, întemeiată pe cea mai profundă trăire a sentimentului religios. A slujit Biserica lui Hristos cu toată râvna, cu dragoste și cu devotament dus până la
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
stejar. Biserica este alcătuită din bârne de stejar de peste 60 cm lățime, încheiate la colțuri în coadă de rândunică. Mănăstirea Bârsana - este marcată prin faptul că aici este concentrată arta cioplitului în lemn din Țara Maramureșului, lemnul cioplit de mâinile trudite ale meșterilor artizani maramureșeni, spune povestea acestor meleaguri, parcă rupte din rai. Așezată pe malul răului Iza pe un deal ce îi oferă o impresionantă panoramă, mănăstirea Bârsana străjuiește întreaga Tară a Maramureșului. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac Deodată se destinde Și crește uriaș copac Tot ceru-n brațe de-l cuprinde. Sus, păsări piruie-n frunziș Jos, aur cade-n luminiș Pe drum, pe drumul meu trudit Din infinit spre infinit. Citește-le lui Tiotiu și roagă-l din partea mea să-mi răspundă dacă i-au plăcut și dacă face să le public. Vă sărut, Crainic [Doamnei Dr. Aglaia Crainic, Vila Stefanie, Strada Berăriei, Orașul Rădăuți, Rumänien
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
de membru corespondent al Academiei Române și membru onorar al Societății Ziariștilor Ardeleni Acum când înfrânt de anii trăiți de muncă ce nu cunoaște oboseală,trupul său se coboară în noaptea tărânei din care a fost făcut și când sufletul său trudit se odihnește în liniștea veșniciei,instituția și redacția ziarului"Telegraful Român"pe care le-a slujit cu atâta râvnă îi aduc, prin rostul meu smerit, ultimul omagiu sincer de mulțumire și de recunoștință și-i adresează creștinescul"Fie-ți țărâna
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
nu mai conduce, nu-ți mai exersa condiția fizică, nu mai face mișcări ample, ține un ochi deschis în timp ce dormi căci în față te așteaptă, cu glorie și fală, irezistibila incununare: vei arată bine. Ai, iată, mult așteptata și mult trudita condiție feminină: nu miști un deget și arăți bine. Taci și arăți bine. Îți știi locul. „Silence is sexy”. Este una dintre puținele fraze rostite în spectacolul Divas, pus în scenă la Fabirca de Pensule din Cluj. Și nu oricum
Cum să fii femeie - text despre spectacolul ”DIVAS” () [Corola-website/Science/295657_a_296986]
-
în care o găsisem. În genunchi, cu micul ei corp în poziție de rugăciune absolută și totală, își pusese căpșorul pe pernă și dormea cum dorm toți copiii, dar nu întinsă și pradă somnului cu toată ființa ei, ci parcă trudită și pedepsită să nu aibă parte de odihnă, încă de pe acum... Genunchii îi veneau la gură, fruntea se întîlnea cu ei, spinarea cu fundișorul îi erau parcă în stare de veghe. Ce e cu tine? am gândit, ce nu-ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tur de dans cu el în jurul mesei. („Dansul lui Malaparte” ar fi trebuit să fie titlul acestei Amintiri- Povestiri, dacă în ultimul moment nu aș fi găsit că era aproape irevențios fiind vorba de un defunct.) Biata ta mamă, deși trudită, obosită, i-a mulțumit zîmbindu-i emoționată; l-a invitat - cum făcea ea cu plăcere - pe „cavalerul” ei la cină. El a aceptat, numai că mai întîi avea de făcut un drum și ne-a spus că avea să revină peste
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
și m-am dus prin locuri pustii și... biruind am luat iarăși scaunul meu și mi-am adus aminte de făgăduiala mea”. Scăpând ca prin minune de urmăritorii săi, care încercuiseră mănăstirea, a rătăcit șase zile prin munți flămând și trudit. Ajungând în locuri neprielnice, a lăsat calul, dar a întâlnit niște pescari secui, de care s-a temut la început. Aceștia însă l-au scos în pace în Ardeal, Petru ajungând astfel în Cetatea Ciceului. La 17 septembrie 1538, sultanul
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase cea mai bună armă, în sufletul tău cinstit, cea mai bună credință, în inima ta curată, cel mai viforos avânt, pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar cea mai nepătată haină, în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi și în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane, Patria. Ostași, Multe s-au schimbat în Țară și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mea. Iar când m-am oprit în fața casei primitoare, unde știam că patul meu e-ntotdeauna pregătit, în calda atmosferă familială a încăperilor pline de parfum de lucruri vechi și de dulci arome, casa dormea în întunerec, ca o ființă trudită. Nici un scrupul, de bună seamă, n-ar fi trebuit să mă oprească de apăsa butonul soneriei. Casa bătrână s-ar fi trezit numaidecât; s-ar fi umplut de lumină, de mișcare, de vorbe; m-ar fi primit ca-ntotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate lăboanța! Aia, da, lovitură prefectă, de baseball! Păi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în strânsoarea protectoare a picioarelor lui trudite. "Să moară mama-n pușcărie!" își reocupă și el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam pieziș, într-un colț al acesteia. El este prietenul nostru..., Uriel, îl prezintă Poetul, scurt, pe Înger. (Serios? Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
1920 conține o poezie generată de rememorări, de retrăirea unei copilării întunecate de moartea mamei, de meditații triste și resemnare dureroasă. Timpul pare comprimat într-un prezent fără viitor, umbrele celor duși apasă obsesiv sufletul, provocând o stare de „durere trudită”, toamna trezește „o cântare strunată-n plâns” etc. Deși tonul elegiac mai persistă o vreme, primăvara, cu „înfiorate balsamuri dulci”, activează altă zonă a sensibilității, prilejuind intuiții subtile, traduse în imagini nu lipsite de finețe. Evoluând spre o atitudine lirică mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața cuvintelor mele" (Comunicare). Concomitent, totuși, ochiul mărit, excedat, trudit continuă să sondeze "invizibilul răsărit din lucruri..." Printre metaforele stănesciene obsedante figurează câteva piatra, copacul, frunza, vulturul, îngerul, aripa, iarba, lacrima, lumina, pământul, sfera, degetul, cifrele care prin frecventă repetiție instituie un mit personal (în sensul dat de Charles Mauron
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]