111 matches
-
că mea pierdută În anii copilăriei; Maia, căreia i am dăruit Încă cinci ani de viață, condamnată fiind de medici pentru o dublă pneumonie, dar salvată de mine În ultimul moment și numai cu vin negru și vechi picurat În trupușorul ei cu o fiziologie ele mentară de femeie cu șapte suflete, ca pisicile; Înviată brusc și ca prin minune de acest balsam distilat din razele soarelui și de care Maia, suflet sănătos de ardeleancă din Dăișoara, sat vecin de peste deal
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
colț al creierului. Era incapabilă să se miște sau să vorbească. Încercă să tragă adânc aer în piept, dar aerul părea la fel de dens ca nisipul. Instinctiv se chirci pe marginea patului. Bărbatul căută cu multă fidelitate să înlăture hainele de pe trupușorul ei, pentru ca ea să rămână goală în lumina difuză și violetă a lămpii. Dintr-un imbold sufletesc ea se împotrivi. Nu-i plăcea sub nici o formă să fie goală, dezbrăcată sau indecentă ca o alună când o scoți din coajă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
măsură și iarăși îl sărută de nenumărate ori întrebându-l: - Ce faci tu tutuțule...tutuțu lui tăticu’. Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar fi vrut să vadă dacă totul era în regulă. Părul moale și mătăsos al lui Nicky era precum culoarea unui nisip fierbinte în razele soarelui, iar ochișorii mari și negri aveau o putere inevitabilă asupra lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se terminase totul aici. - Doamnă, i se adresă medicul, copilul dumneavoastră are malformație la picioare și trebuie puse în ghips, altfel nu va merge normal când va fi mare. - Nu se poate! Nu este adevărat! M-am uitat peste tot trupușorul lui, l-am analizat bucățică cu bucățică și nu am găsit nimic care să mă îngrijoreze! Piciorușele încă mai sunt așa cum au stat în burtă, e prea crud să se știe cum va merge. - Fiți liniștită! Această constatare nu este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
te iubesc mult! Dacă aș putea te-aș sorbi ca pe o picătură de apă ca să rămâi în permanență un balsam în sufletul meu. - Da! Și eu te iubesc, zise Alin căutând cu mâinile înfierbântat de plăcere un loc pe trupușorul ei gol unde vroia să se topească în neștire. Se apropie tot mai mult de sânii ei necopți ca două pere și își topi jarul buzelor pe ei, rămânând câteva momente tăcuți unul lângă altul. Nici frunzele nu se mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a se echilibra vecinic cu împru- muturi. De unde - firească urmare - criză !” (I) „- Da, adaogă acești savanți ; omul va ajunge cu vremea să aibă ca înfățișare normală înfățișarea caricaturilor mult regre- tatului nostru amic Jiquidi : un cap foarte mare pe un trupușor mai mic decât capul... O domnișoară pudică n-are să-și mai poată acoperi ochii cu mâinile... Așa ochi mari și așa mânu- șițe mititeluțe !” (II) „- Și totuși, cu așa capete colosale, omenirea va sfârși prin a fi nebună. Nebunia va
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci! Să n-aibă stare! Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei, La gurița ei, La inima ei, La trupușorul ei, La toate ale ei, Să n-aibă stare! Nici alinare! Până n-o veni! La a lui aleasă!" Se poticnește: "La a lui aleasă!"... Și gata! Ce mi-ai făcut Voichiță?! strigă disperat Ștefan. Așa-i descântecul... se dezvinovățește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căpătâi, pe marginea pătuțului. În iatac, era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste tot, sticluțe cu leacuri, ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce nu voia să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grea. În această țară minunată nu se fac mari sforțări intelectuale. Copiii învață de ce fuge iepurele la deal și de ce duce câinele ciolanul în gură. Oamenii sunt ceremonioși, fetele rușinoase, coconii domnești hieratici în straie de brocart "mititele ca și trupușoarele lor". În ultima vreme M. Sadoveanu a început a compune niște romane de un epic superficial, a căror valoare stă în încercarea de reconstrucție a unei Dacii absolute, a unei societăți rare, pierdute pe teritoriul geto-scitic, trăind după rituri imemoriale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu atâtea vise este distrusă? De ce lacrimile unui copil îți întristează sufletul, cântărind cât tone de deșeuri aruncate pe pământul viu, înecându-l? De ce Soarele se ascunde după nori, încercând să uite durerea ce tocmai a văzut-o pe un trupușor firav care parcă se rupe cu fiecare lovitură? De ce păsările zboară de pe crengile bătrâne ale copacilor atunci când aud acele suspine tulburătoare ale unor copii nevinovați, a căror greșeală este însăși fericirea la care visăm cu toții? De ce destinul se încăpățânează să
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92950]
-
Mesagerului rus" primele părți ale romanului "Idiotul". La 5 martie i se naște primul copil, Sofia, care va muri de pneumonie trei luni mai târziu. La moartea fetiței, scrie Anna Grigorievna, Dostoievski « plângea în hohote, ca o femeie, stînd lângă trupușorul rece al copilei sale și-i săruta neîncetat fețișoara albă și mânuțele. N-am mai văzut niciodată o disperare atât de violentă. » Nemaisuportând atmosfera Genevei, încărcată de amintirea copilului, cuplul se mută la Vevey, apoi la Milano și Florența, unde
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]