1,978 matches
-
explicații, nu mai ieși niciodată la liman. Și te doare capul. Iar durerile de cap, în cazul meu, sunt semnalul clar că vine Durerea cu o falcă în cer și cu una în pământ. Nu mi-a plăcut tipul ăla, tușea tot timpul, ca și cum ar fi fost în conflict permanent cu proprii plămâni. M-am întrebat atunci, privindu-l pe furiș, de ce nu-i facea moartea un bine, poate că săpa cancerul în el cum săpa și Durerea în mine, atunci când
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am auzit, însă mi-am înăbușit zâmbetul și l-am întrebat: — Nu-i faceți injecții? — Nu sunt necesare, răspunse el, grav. E vorba de o răceală și dacă stă liniștită, scapă repede. Temperatura nu a scăzut nici după o săptămână. Tușea mai puțin, însă febra varia între 37,7 dimineața și 39 seara. Doctorul a făcut o criză de stomac în ziua următoare. M-am dus după medicamente și am rugat-o pe asistentă să-i transmită că mă îngrijora teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la șase. * Un activist bătrân, fumând, trăgând din țigara înfiptă într-un țigaret de lemn de vișin, cireș?... "Un scriitor - spusese el rar și pufăind - trebuie să fie și in cer și pe pământ și pe linie" - și aici râsese tușind, suferea de astm... * întâlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe stradă, iarna. înfofolit în ursonul lui și părând foarte băut, se oprise înaintea mea. Clătinându-se ușor, încerca să-mi spună ceva și nu reușea; apoi, dând din mână a lehamite
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
Or, cînd propui un desen absurd epic, trebuie să fii foarte atent la detalii, ele trebuie să fie de o mare verosimilitate și exactitate. Dacă vrei să descrii un nebun și el e tuberculos, trebuie să știi foarte bine cum tușește, cum horcăie, cum se sufocă, și după aia, poți să-i faci nebunia lui. Să-ți spun o chestie pe care am descoperit-o cînd eram foarte tînăr: pe ce stă proza, pe ce stă epicul. Le-am explicat-o
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara/ la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolin-du-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)" (Tratament). Răul este deja instalat, în secțiunea Relatări, și efortul autorului este să se dispenseze de orice grilă (morală, socială, familială) ce ar fi putut impune un criteriu de
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
timp. Dacă Dimitrie ar fi avut armata de partea lui, altfel ar fi mers lucrurile. Altfel, cărturar cum este și cam năuc, poate că iese la poceală și iese rău. Deși rămânem măcar cu Istoria ieroglifică (și demonul tace după ce tușește cu subînțeles). REALITATEA este - tot pe cronicari e bine să te bazezi - că au vinit un capegiu de la Poartă de-o luat pe Dumitrașcu-vodă Beizade. Deși acest capugiu era un bun prieten al familiei Cantemireștilor. Dar intriga de dincolo, din
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
și, culmea se închină, cam pe furiș. Pe urmă, făcu semn cuiva, care între timp se apropiase de elicea mică a aeroplanului, s-o pună în mișcare, ceea ce acela și făcu. O explozie de motor pornit urmă, cum ar fi tușit un uriaș de câteva ori. Și totul începu să toarcă lin și, neașteptat, plăcut auzului. Pilotul așteptă, ascultând ronțăitul acela, dând mai tare, mai încet, reluându-l cu și mai mare putere, apoi salutându-l pe cel de jos care
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
recupera originile propriu-zise, apar secvențe, întruchipări, întrupări, "grupuri de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
iad// îngerul plânge.// Drăcii mărșăluiesc și împart calendare/ ale Vietii de Apoi/ unde tot sositul smulge vineri/ înainte de joi// Forfota mare în oraș și lume multă,/ strânsă în jurul dracilor că la concert... / Sifilitice, două, trei suflete/ proaspăt împroșcate cu noroi, tușesc din răsputeri./ Mai sare câte-o inima săltăreața din ele, si spectatorii dracilor se-ntorc atunci de ai putea sa juri/ că n-au văzut inimi în viața lor... Și-așteaptă veacuri bune/ Să-și aplece îngerul aripa perforata,/ și
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
care se sim-te o os-ti-li-ta-te in-ci-pien-tă, prin lar-ma, fo-ia-la și imnul ce în-che-ie slujba, sunt foar-te re-la-xați. Deja le-au vă-zut pe toa-te aca-să. Toată aglo-me-ra-ția umană a acestui eve-ni-ment festiv - absolvenți, pro-fe-sori, pă-rinți, bu-nici, unchi și mă-tuși, ne-poa-te și ne-poți - se îm-bul-zeș-te afară din am-fi-tea-tru, în ho-lul de la in-tra-re, unde tro-fe-e-le spor-ti-ve, ca niș-te comori ale unui fa-ra-on mort, sunt ex-pu-se în vi-tri-ne lungi în care stă în-chis un trecut ma-gic, apoi pe uși-le mari
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
mai banale evenimente, chiar acolo unde Julie și-ar dori liniștea deplină a unui cavou. Tînărul care asistase la accident, Antoine, îi aduce lănțișorul pe care și-l însușise, și cu el memoria ultimelor cuvinte ale soțului, " Încearcă să mai tușești acum", dintr-un banc scatologic, dar plin de umor; Olivier, se decide să continue concertul soțului, refăcînd spațiile lăsate albe prin dispariția intempestivă a acestuia. Prin intermediul său, află de viața dublă a soțului și o cunoaște pe amanta acestuia. Viața
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
acolo într-o vară. — Și nu cunoști localitatea Brinac? E pe ruta principală, cum pleci de la Gare de l’Est. N-am auzit de ea în viața mea, spuse tânărul morocănos, de parcă l-ar fi acuzat cineva de ceva, și tuși sec, îndelung, iar tusea lui sună ca boabele uscate de mazăre învârtite într-o tigaie. Vasăzică, n-ai auzit de satul meu, St Jean de Brinac? E cam la trei kilometri de oraș, spre răsărit. Acolo-i casa mea. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
funcționarul. Mie mi se pare cam prăfuită. Dacă mi-ai da un creion și o bucată de hârtie, ți-aș face planul casei și al grădinii. N-am, răspunse Janvier. Nu te mai osteni. E casa ta. Nu a mea. Tuși din nou, sprijinindu-și mâinile osoase pe genunchi. Parcă încheia o discuție cu o persoană pentru care nu putea să facă nimic. Absolut nimic. Chavel se depărtă. Se apropie de Pierre și se opri: Poți să-mi spui cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai mică atenție. Șansele lui Chavel scăzuseră până la unu la opt, când funcționarul între două vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând parcă să se convingă că nu s-a înșelat. —Ei, ce zici, domnule Voisin, pot să stau lângă dumneata? întrebă el cu un zâmbet tremurător, abia schițat. De data aceasta Chavel nu simți nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gata, Krogh și băcanul semnară testamentul. —Tu să ții hârtiile, îi spuse Janvier primarului. Poate nemții or să te lase să le trimiți după ce termină cu mine. Dacă nu, le păstrezi până la sfârșitul războiului... Se sprijini cu spatele de zid, tuși epuizat și spuse: Sunt un om bogat. Totdeauna am fost convins că voi ajunge bogat. Treptat, lumina părăsi celula, traversând-o de la un capăt la altul ca un covor care se rulează. Întunericul îl înghiți pe Janvier, pe când funcționarul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ședea lângă Voisin încă mai avea puțină lumină și mai putea scrie. Se lăsă o tăcere grea; criza de isterie trecuse, nu mai era nimic de spus. Ceasul de buzunar și cel deșteptător înaintau desincronizat spre noapte și uneori Janvier tușea. Când întunericul cuprinse toată celula, Janvier rosti, parcă adresându-se unui servitor: —Chavel! Povestește-mi despre casa mea! Iar acesta se supuse. E cam la trei kilometri de sat. — Câte camere sunt? —Păi, e o sufragerie, biroul meu, salonul, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
loc și alege: Un coniac m-ar aranja. — De care să fie? — Nu contează, paharul să fie plin. Liliane îi servește un pahar plin cu coniac Martell. Lionel îl dă pe gât ca pe-un sirop de tuse. Începe să tușească, în timp ce ochii îi ies din orbite. Noroc că se lovesc de lentilele groase ale ochelarilor și revin în orbite. — Liliane... pot să-ți zic Liliane, acum că suntem mai apropiați? — Dar nu atât de apropiați cât ne-a fost prezis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul cel negru, și nu cred să mă ridic de-aici prea curând. Am să poruncesc să vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plecat. (Iese.) (Liana zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Se aduce la masă. Gând se ridică.) Iubiți ai noștri oaspeți, mai întâi mă rog de iertare dacă unii sau alții dintre domniile voastre socot că n-au fost primiți cum meritau sau nu li s-a arătat cinstea cuvenită. PRICINĂ (tușește cu înțeles): Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea întreagă a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
deschisă a asteroizilor este acoperită cu câte o perdea-nor, care va fi dată la o parte odată cu sosirea Micului Prinț. După plecarea lui spre asteroidul următor, perdeaua-nor va fi coborâtă din nou. Micul Prinț intră din stânga, ezită în fața primului asteroid, tușește ușor. Se ridică perdeaua-nor. Regele, așezat pe un scaun, pare foarte plictisit.) MICUL PRINȚ: Bună dimineața! REGELE: A! Iată un supus! MICUL PRINȚ: Un ce? REGELE: Un supus. Ce altceva ai vrea să fii! MICUL PRINȚ: De unde poți ști cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceva? (Bețivul face un semn de respingere, își toarnă. Mormăie cântecul, bea) Îmi pare foarte rău pentru tine, dar n-am ce-ți face. Nu te poți ajuta decât singur. (Se lasă perdeaua-nor, Micul Prinț trece la al patrulea asteroid. Tușește ușor, se ridică perdeaua-nor. Afaceristul este cufundat în calcule, ridică rareori ochii spre interlocutor. Are în colțul gurii o țigară stinsă) Bună ziua! Vi s-a stins țigara. AFACERISTUL: 3 și cu 2 fac 5; 5 și cu 7 fac 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-sa a plecat puțin până la bucătărie și el a rămas doar cu taică-su’, față în față, știe că acum trebuie să găsească ceva de zis și asta adâncește un oarecare impas în conversație. - Ai văzut ce-a făcut Villarealul? tușește ăsta bătrân, iar întrebarea despre un meci mai mult decât obscur are darul să-l surprindă puțin, întrucât domnul din fața sa, în aproape 65 de ani de viață, nu și-a manifestat potențialitățile micobistice decât așa, a lehamite. Iete că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu l-a cunoscut prea bine. Ce-și mai amintește tatăl meu despre el e că era un fumător înrăit, că se scula noaptea și fuma în gura sobei, după care se trântea la loc în pat. Nu înainte să tușească enorm și violent. Când tatăl meu făcea vreo prostie, se ascundea de bunicul meu în cămară. Se încuia acolo până când ăluia bătrân îi treceau nervii și-l invita să iasă, hai, mă, hai, lasă, nu-i nimic! Bunică-mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru pește - ardei usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte dichisit, tușind ușor și plimbându-se gânditor prin bucătăria în care băltesc vagi vapori de cafea, Emil gândește. Din când în când, se deplasează până la fereastră, se sprijină de caloriferul care îl arde abia simțit și oftează printre cutele perdelei. La masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]