219 matches
-
mică, într-un tuci. Am pregătit noi totul cu mălai și cu apă, i-am dat purcelului să mănânce, dar a mâncat numai cât se vede... explică Sorina. Nenea Gheorghe face un salt și, iată-l în țarcul purcelului. Ia tuciul în mână, încercând să înțeleagă ce se află acolo. Cred că am greșit când am pregătit mâncarea. N-am pus sare deloc, caută Sorin o explicație. Lămurit pe deplin, nenea Gheorghe, veterinarul, le spune. De greșit, ați greșit, dragii mei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Lămurit pe deplin, nenea Gheorghe, veterinarul, le spune. De greșit, ați greșit, dragii mei, asta-i clar. Dar nu pentru că n-ați pus sare, deși, poate că și asta trebuia. Dar știți ce i-ați dat purcelului de mâncare? Nu. Tuciul pe care l-ați luat, cum ziceți din cămara mică, avea în el niște vișine, pe care bunicul le-a folosit ca să facă vișinată. Voi i le-ați dat purcelului, să le mănânce, iar el, când le-a înfulecat s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
valului II). Termen-limită. Întreprinderea Agricolă de Stat. Se întâmplă din nou. Anul universitar. Profesioniști de înaltă calificare. Liceul de Matematică-Fizică nr. 3. Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat. Termen folosit în zonă pentru țuică. Bucăți de mușchi proaspăt, prăjite în cratiță de tuci. Vânzare cu preț redus. Lumea a treia. O carte pe care am scris-o împreună cu Vladimir Pasti și Cornel Codiță și am publicat-o în 1997, la Nemira. Nu visam atunci că, în scurt timp, și middle class universitar (mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind în burlanul de lângă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspândea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii până la echinocțiul de primăvară. Asta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numai, în realitate era trist, o nostalgie stârnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea în bucătăria lui încălzită de soba cu plită de tuci. Coborârăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm în fotoliile de răchită aduse special, - bucătăria era pe o lărgime parcă anume pentru taifas. - De la cine? întrebai în adevăr curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Da! Îi sclipi o idee. Porni spre grădină, se urcă în corcoduș și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până dădu în fiert iar apa își schimbă culoarea. Dar se gândi că ar trebui să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până dădu în fiert iar apa își schimbă culoarea. Dar se gândi că ar trebui să mai adauge ceva, nu prea semăna cu mâncarea pe care o făcea mama. Adăugă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
grijă, dar i se păru cam săracă mâncarea preparată de ea. Ce-ar trebui să mai pună ca să arate mai bine? Plecă în bucătărie de unde se întoarse cu punga cu fidea; scoase un colac de fidea și-l sfărâmă în tuci, dar tuciul era mare, iar mâncarea cam multă... mai sfărâmă unul, și încă unul, să iasă ciorba gustoasă. Ei, acum parcă mai semăna cu ciorba pe care o pregatea mama. Simți în sufletul ei așa, ca o mulțumire, că se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
i se păru cam săracă mâncarea preparată de ea. Ce-ar trebui să mai pună ca să arate mai bine? Plecă în bucătărie de unde se întoarse cu punga cu fidea; scoase un colac de fidea și-l sfărâmă în tuci, dar tuciul era mare, iar mâncarea cam multă... mai sfărâmă unul, și încă unul, să iasă ciorba gustoasă. Ei, acum parcă mai semăna cu ciorba pe care o pregatea mama. Simți în sufletul ei așa, ca o mulțumire, că se descurcase bine
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
romanul? Ba i-ai mai pus și araci pe deasupra! Florinuța se întristă de tot, ea sperase că îi va face mamei o bucurie. Ei, lasă, măi femeie! Tot a făcut fata ceva bun la ușa casei. Uite, a făcut un tuci de compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală vorbi tare înfocat un lighean din plastic, roșu de mânie. Dar eu ce să mai spun, toată ziua m-a perpelit pe foc! se jelui tuciul negru de supărare. Și pe noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă. Și eu toată ziua am
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
evazioniști care s-au comportat exact ca într-o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea tăioasă de adevăruri. Totuși, nu văd cum, în mod abisal, se întoarce bucureșteanul cu punga cu mălai acasă, pune oala de tuci pe foc și se apucă să facă mămăligă! Înainte să mă mut în noua locuință am primit un telefon de la persoana căreia i se dăduse o altă casă în locul celei în care urma să mă mut. Voia să-și exprime
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de la el le puteai Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el mijlocea tocmelile cu taraful de țigani. Bucătar nu putea fi decât el Însuși, pe un preț bun, altfel nu pupai cort și toate celelalte. Avea tuciuri mari În care fierbeau sarmalele și ciorba, cuțitoaie Îndemânatice, satâre, o mașină enormă și bine ascuțită pentru tocat carne. În calitate de bucătar, el nu punea mâna pe nimic, În afară de o lingură cu care gusta. Stătea În mijlocul bătăturii, că acolo se improviza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când Foiște se repezise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noastre, cei duși În veci? Praf s-au făcut cocenii cu care aprindeam focul În plita ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și așezarea taberei În larga curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle, borcane și ambalaje goale din plastic, bașca o mie și una de alte catrafuse și nimicuri disparate, care încadrau sobița de tuci din colțul de la răsărit al hrubei, de sub copia înrămată a icoanei Maicii Domnului din Kazan, o piesă litografică realmente rară și interesantă ce, nu cunoști marfa? Mizeria altora e aurul, e platina lui! Îți spun, cu mâna pe inimă, omulețul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iar dacă iese, să încuie bine și să ascundă cheia la locul ei. Se dezbrăcă. Își puse un halat vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ș-o da de ele. De rătăcit nu s-a rătăcit niciunu, da de pățit, tot era s-o pățim ! Că omu meu purta ceas cu brățară, și dacă era vară-i rămăsese dungă de la soare. Era omu meu negru tuci, numai dunga de la brățară-i rămăsese albă. Și să nu crezi că rusu s-a mișcat două ore cu pistolu de lângă el ! Rusu cu pistolu la el, davai ceas și davai ceas. Da-l dădeam, dar-ar dracu-n el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăsa singur, nesupravegheat, în casă. Și am profitat de ocazie pentru a pune în aplicare un proiect care mă muncea, probabil, de mult timp. Cu ajutorul unui lemn, luat din grămada de lemne de fag depozitată între picioarele sobei noastre de tuci, am lovit cu putere jarul, hotărât să sting focul, ca să-l reaprind cu mâinile mele. Probabil, asta se întîmpla într-un sfârșit de iarnă sau la începutul primăverii. N-am reușit decât să fac să sară câțiva tăciuni pe niște
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Înainte de Crăciun, mama spăla cu leșie podeaua, chinuindu-se să curețe praful intrat în fibra scândurilor. Apoi, scotea din lavițe hainele cele mai bune. Și nimic nu se compară, în mintea mea, cu tihna limpede a acelor zile. Soba de tuci duduia, răspândind o căldură plăcută care secera florile de gheață apărute noaptea în ferestre. După ce-și termina treburile, tata își lua ochelarii cu ramă de sârmă și se apuca de citit, în vreme ce eu mă căzneam să ghicesc cum funcționa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dar apărea mereu cu o altă carte sub braț. Ziua, întrerupea lectura numai pentru a pune fan în iesle vacilor și unei bivolițe, pentru a râni în grajd ori pentru a tăia lemne pe care le așeza sub soba de tuci. După aceea, se instala în "bibliotecă" și citea până noaptea târziu, spre disperarea mamei care vedea gazul împuținîndu-se în lampă, semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lovitura de trăsnet... Peppin și-a aprins o țigară, întinzându-i și lui Dan tabachera. Fumul aromat atenua mirosul de sudoare. — Campania din ziarul franțuzilor - cred că ai văzut firma, e în clădirea aia galbenă cu ceas cu dorobanț de tuci și cutie poștală proprie, adică le ridică de acolo corespondența - campania, vasăzică, era o analiză fără cruțare a partidelor, a cluburilor care guvernează viața politică, a presei aservite partidelor. A, capitolul despre presă e teribil, pe onoarea mea, ar merita
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vadă ce-o mai fi, poate mai repară ceva. Livezenii făceau cadouri multe și frumoase. Ce ar fi să-i mărturisească domnului Alexandru? Îl admira pentru că era bogat și frumos și sigur pe el. Și parcă simți că, din neagră tuci, inima lui a devenit maro, cum erau castanele din colecția de pe polița din bucătărie, pe care o strânsese astă toamnă. Unele erau prinse între ele cu niște cuie lungi și aveau formă de om. Doar că din rotunde și lucioase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fiecare locșor și, când se așezase, avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în cap. Încăperea avea în schimb o fereastră mare, cu vedere spre câmp și era încălzită de o sobă de tuci, care se înroșea ca o ghiulea de război și dogorea noaptea. Dar așa măcar era cald și tablourile din jur păreau tot atâtea ocheane spre încăperi unde se mânca cu plăcere și se bea vin, iar fețele niciodată nu îmbătrâneau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]