220 matches
-
plastică, pe care nu s-a sfiit să-l inventeze și să-l dezvolte curajos. In ce constă secretul originalității lui Ion Antonică în înțelesul adânc al lucrărilor sale figurative, sau simbolice, realizate în lut ars până la tenta metalică a tuciului ? In primul rând, în redescoperirea antropomorfismului oalelor si ulcelelor românești, înrudite cu vasele de Illyricum negre având inițial același sens...Ion Antonică și-a făcut un crez artistic din a face lizibile sensurile anatomice și gestica omenească ascunse în vasele
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
centrale cresc iradierile unei semantici a aspirațiilor spre o cunoaștere a esențelor, adâncă, totalizatoare, echivalentă cu un maximum de existență: „Pentru ca mintea mea să poată să-nțeleagă/ Nengenuncheată firii de pământ.” Nesiguranța legată de instrumentul acestei cunoașteri (mintea e „ca tuciul”, cuvântul - gol ori prihănit, o prăpastie desparte ce e palpabil de înțelegerea spirituală), nesiguranța - urmare a ascunderii, a lipsei de determinări pentru Unu („fără vârstă, fără țărm, fără vamă”), nesiguranța față cu sine însuși a celui care nădăjduiește la „o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
configurația spațiului, În figurația umană corespondentă lumii Închise și opace) sau pozitive (seria „vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) Încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Era mâța la fereastră. Stătea mâța și privea Cum mă-ndragosteam de ea. Foaie verde foi ca plopul Am avut și eu un socru Scurt și gras ca polobocul Ține mult la fudulie. Soacra mea cam durdulie, Cu părul de tuci. N-ai de unde să-1 apuci. Și are un batic pe cap De-o vară nu 1-a spălat. Și mai are un cojocel Din treizeci de piei de miel. Iar când se-mbracă namila Era naltă ca cămila. Și-a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
nu mai vin aici de-un an"), fără ca prin aceasta lumea prezentată să iasă de sub imperiul morții. Finalul simetric, oarecum bacovian, scoate toamna de sub semnul banalului: "Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atuncea nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mâine fantomele mai mici". Nu e o atmosferă bacoviană, ci mai degrabă un refuz al ei, o distanțare. Se remarcă dialogismul, pentru că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
forme sau atribute ciudate, neașteptate: "Fumul de țigară răsucea un burghiu în tavan la ora cea mai tardivă (...)" (Poem din sanatoriul dr. Zed, Constant Tonegaru) sau "Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ Un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atunci nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mîini fantomele mai mici." (Conspect de toamnă, Constant Tonegaru). Răsturnările de perspectivă datorate restructurării imaginarului poetic se produc și în poezia contemporană unde
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iei? ia du-te la sapă, să vezi cum e! ai fost tare la copii, mai faci? la patru căni mai pui o cană-n plus, la trei căni mai pui o cană! nu-i vorba, o făceam și în tuci, parc-o văd pe mama, ce mîncăm? știr și ouă prăjite! Titu insuficiența vorbei în afara ei, te bate soarele toată ziua, Viorele! că să nu mai fac gălăgie, că-l deranjez la magazin! gol 22 t, încărcat 32 t, uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Dar, spre stupoarea lui, lucrurile nu se îndreptau: dimpotrivă. Trebuie să precizăm că elementele de veselă ale lui Haiduc erau reduse numeric, ele constituindu-se din două piese mari și late: o crăticioară smălțuită pentru apă și un ceaunel de tuci fisurat pentru hrana grosieră. În rest, alte accesorii precum: lingura, furculița ori cuțitul le considera niște caraghioslâcuri de care nici nu voia să audă, fiind cu totul sub demnitatea lui. Prefera să simtă direct aroma resturilor alimentare din ceaunelul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru hrana grosieră. În rest, alte accesorii precum: lingura, furculița ori cuțitul le considera niște caraghioslâcuri de care nici nu voia să audă, fiind cu totul sub demnitatea lui. Prefera să simtă direct aroma resturilor alimentare din ceaunelul său de tuci, precum arabii își savurează pilaful, după care, într-o sfântă emoție culinară, își ling degetele în extaz, mulțumindu-i lui Allah pentru binefacerile constante ale orezului îmbunătățit cu seu de oaie... La început mai rar, apoi din ce în ce mai frecvent, prin ceaunelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung, apoi dispărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
putem staturile noastre prea înalte pentru pragul colorat și ne strecurăm la căldură, într-o iurtă spațioasă, luminată cît se poate de bine de razele puternice ale soarelui, căzînd vertical prin deschizătura acoperișului. Căldura provine de la o mică sobă de tuci al cărui coș se înalță prin aceeași deschizătură și în care o femeie tînără și frumoasă îndeasă găteje și bulgări de bălegar uscat. Întreaga familie vreo opt sau zece suflete se adună în jurul nostru. Lepăd cojocul și șalul uriaș în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
poată ajunge la puț. Ce-ați făcut băieți? Dar apa? Mama, fântâna-i complet astupată și nu putem da de ea. Mama a adus ceaunul, băieții l-au umplut cu zăpadă, au îndepărtat cercurile de la orificiul central și au pus tuciul. Acum flacăra bătea direct în fundul recipientului și pe măsură ce zăpada se transforma în apă, o luam și o puneam în căldare unde se răcea, rămânând la temperatura camerei. În felul acesta topind zăpada ne procuram apă pentru băut, pentru gătit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns doar de momentul tragic al despărțirii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dacă cumva ai fost, măcar o dată și pentru mai multă vreme, blagoslovit cu dragostea dez in teresată a femeilor. Ea este, cu adevărat, aceea ce s-a numit un dar al zeilor. Dar mai există, oare, În această epocă de tuci de fier și de oțel, amorul cel pur și dezinteresat?... Fără nici un gând ascuns, matrimonial sau altfel?... Fără simplul motiv al unei distracții voluptuoase?... și, mai ales, fără paralele?... N-am ajuns Încă să cred, dimpreună cu dezolantul meu La
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce se întâmplă. În felul acesta își făcea reclamă la marfa sa. Blehariul, de asemenea era nelipsit din viața satului. Avea căruța acoperită cu o pânză groasă susținută pe un schelet de lemn și în ea avea obiecte din tablă, tuci sau fontă (ceaune, căzănele, castrole, găleți, șăici și chiar butoiașe, bidoane etc.). Aduna "blehoance" vechi, găleți sparte, bidoane stricate, căzănele fără torți, unelte agricole deteriorate, tablă (bleah) veche, ruginită, bucăți de burlane, plite, roți etc. În schimb dădea gospodarului obiecte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
niciodată, poate numai în reportajele cinematografice din zilele noastre, din „lumea a treia“. O cocioabă de lemn, cu o singură încăpere, în care dădeai de două priciuri de dormit, de o masă și un scaun și de o sobă de tuci la mijloc, care ardea. Maică-sa, înaltă și scheletică, oricât de binevoitoare, îmi făcea silă, de-mi venea să plâng înfricoșat. Ultimii doi dintre amicii copilăriei mele danubiene locuiau pe aceeași stradă cu mine, unul într-o parte, altul în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Wied. În cea de a doua casă, locuiam de asemeni singuri, spațiul era destul de considerabil, cu destule atenanse, între care și o hardughie unde se făcea baie într-un hârdău, căci nu exista canalizare, alături de hârdău aflându-se soba de tuci pentru încălzit încăperea și apa, pe care o scoteam cu găleata din fântâna cu roată și lanț din mijlocul curții. Closetul se găsea în fundul curții, lipit de gardul grădinii mari, pline de pomi fructiferi, straturi de zarzavat și răzoare de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
agricole să zic, până prin 1910 erau foarte proaste, era plug de lemn, avea un fer înainte de tăia și o sapă la corman jos de fer, dar cormanul era de lemn. Cam din 1905 au apărut plugurile Riger cu corman de tuci sau tablă, cu un fer. Erau tare mândri care-și cumpărau pluguri de fer. Grapele la fel erau de lemn și din mărăcini. Apoi au ieșit grape tot din lemn, dar colții erau puși de feraru din sat. La cultivatul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pus mâna pe nici una, dar rusoaica insistentă își trase un scaun în fața mea, desfăcu o bomboană și aproape cu forța mi-o puse în gură. Era bună și am mâncat-o. Cât timp tata le-a fiert cartofii, într-un tuci, rușii se adunaseră în "casa mare", unde vorbeau tare, chiar răstit. Mi se părea că se certau. După ce au terminat de mâncat, spre surprinderea noastră, și-au luat lucrurile, le-au dus în mașini și au plecat. Rusoaica a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fost ocolul prin Viena și Budapesta). Experiența de pe munte ne-a ajutat mult. Imediat, sobele improvizate din cutiile metalice de biscuiți au intrat în activitate și, în plus, în satul din apropierea gării s-au găsit și vreo două sobe de tuci scoase din uz. Pentru a evita orice imprudență care să fi dus la vreun incendiu, era nevoie de mare atenție. În timpul zilei să zicem că era mai ușor, dar în timpul nopții am fost obligați să organizăm un serviciu de plantoane
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
au înmulțit hoiturile războiului?” Absurdul războiului populează gările cu coșciuge, iar înaltul clădirilor, departe de a mai constitui un îndemn la speranță, devine un simbol al atotputerniciei morții și neantului: „Atârnă peste ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice lasă locul zbaterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
cu îmbrăcămintea ce să mai zic, de multe ori îmi amintesc cu lacrimi. Intr-una din zile nu era mălai, nu era făină, dar era un mălai probabil de mătură pentru animale. Biata măicuța a făcut mămăliguța în ceaunul de tuci și mâncam afară, pe o măsuță rotundă, mică. Când a turnat-o pe fund s-a făcut praf, s-a întins pe toată masa, așa de mult s-a sfărâmat. Măicuța s-a uitat cu milă la noi. Aveam lapte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să treacă granița pe burtă, pe coate, câtă frunză și iarbă, cine e? Țiganul. Cine lucra la negru că nu-l vedea nimeni? Țiganul. Pentru cine au furat românii bani făcându-și oengeuri boierești? Pentru țigan. Cine mai face un tuci, un dans din buric, un dinte de aoleo, un inel, o căruță de umblat de colo- colo? Cine mai are cai? Cine supraviețuiește orice i-ai face? Cine face copiii cei mulți ai țării? Țiganul. Cine e practic și-și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
configurația spațiului, în figurația umană corespondentă lumii închise și opace) sau pozitive (seria „vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de înecăciunea udă a funeraliilor în solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fălea cu el, mai ales în fața albilor, că el, Titi, care nu prea vorbea englezește, le făcuse din sârma unei cozi de mătură aruncată la gunoi, bătând-o câteva zile în șir, nu cu ciocanul, cu laba unui godin de tuci aruncat și el, o busolă, ca să se magnetizeze, spunea, cunoscător, un profesor care era de față. Că Titi al ei, pe ce punea mâna, creștea, înflorea. Că femeile, cu el, făceau la trei luni, gemeni. C-așa era bărbatul ei
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]