301 matches
-
-mi dă mereu cu plus ! În cinci minute vine omul. Să îl primești cu flori ! Cinci minute înseamnă de regulă cam o juma′ de oră. Am învățat de la nevastă. Numai că ăsta apare fix, exact după o oră. Pipernicit și tuciuriu din cap până-n picioare. Nici Leila nu îl agrează, îl latră de cum îi intră în sfera vizuală. - Să trăiești șefu ! Unde execut lucrarea? întreabă cu aerul omului umplut de simțul datoriei. Am dat-o naibii ,țigan emancipat ! A cam uitat
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
mine asemănarea cu tine nu era ceva deosebit. Te vedeam peste tot oriunde mă aflam Îmi erai ca o icoană. Abia acum remarc asemănarea izbitoare. Să vă fac cunoștință. Un tânăr atletic se apropie de ei. Era „bronzat” excesiv, aproape tuciuriu. Ceva ciudat plutea în jurul lui dar avea o figură simpatică. Venind direct către ei i se adresă lui Ionel: - Te căutam, Știam de la Alin că ești pe lacuri. Te-a văzut ieri la debarcader. - Cu ce te pot ajuta? Dar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
negustorilor armeni, încărcate cu mărfuri nemțăști, aduse tocmai de pe la Lipsca, de-i zic oamenii azi Leipzig, ori de la Lvov, din Polonia, încărcate cu mărfuri tătărăști, ba chiar cu mărfuri de prin îndepărtata Indie, de unde-a venit și neamul lăutarilor noștri tuciurii, care-și fac veacurile aici la han. Au bătucit drumul ista, oameni buni, oșteni fără număr, monahi de la mănăstirile Neamțului, boieri mari și mici, cu treburi pe la împrăștiatele lor moșii, răzăși cu pricini la Divan, hoți de rând și haiduci
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
cel ales, căci nu alegea pe oricine. Tipul care era ales intra în vizorul lui Mielu, fratele Antarei. Alesul nu avea cum să știe că acesta acționează pe mâna fetei. Mai era cineva care intra în jocul cuceririlor un băiat tuciuriu pe nume Saru, care deasemeni urma să-l urmărească pe cel vizat. Asta numai în cazul că cel ales prezenta interes pentru Antara. Ce însemna interes? Adică dacă de la el se puteau scoate ceva bani! Astfel că se lucra la
PERDELE DUBLE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351286_a_352615]
-
Acasă > Strofe > Amintire > IMN ALBASTRU, IOAN GROSARU Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mai curg prin amurgire parade de soprane Iar noaptea tuciurie se-adapă din izvor Pădurea stă o clipă cu tâmpla-n microfoane Coboar-un gând albastru cu straiele-n decor. Alene, pe alocuri, copiii nopții zboară Îmbrățișați la poarta cu sânge pe zăvor Învie-n fiecare o lacrima de ceară Și-
IMN ALBASTRU, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356960_a_358289]
-
acolo unde o lăsase când a plecat. Ea îl privea cu multă atenție, ferindu și privirea când era cu fața la ea. La lumina zilei îl vedea mult mai bine decât la aceea slabă a becurilor murdare din încăpere. Era brunet, aproape tuciuriu, nebărbierit și, din cauza părului de pe față, nu i se putea citi vârsta. De înălțime medie, chiar scund, dar bine legat, vârtos la trup, bărbatul se mișca greoi, în aparență, dar avea gesturi extrem de rapide în anumite momente, mai ales în
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
loc în loc. Nu avusese casca în momentu deflagrației. Ne-am pus în fund și-am așteptat să se mai limpezească prin-mprejur. - Și, nu murise nimeni, domnule Anton? - Nimeni, băiete, nu murise nimeni. Doar atât că eram toți pârliți și tuciurii, parcă eram negrii de ăia, din Africa. Ne-am scos măștile când s-a lăsat pulberea. Urecheatu' ne făcea semn să-l ajutăm, săracu' avea urechile pârlite rău și i se lipiseră curelele de cauciuc de tâmple. Am încercat să
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
spune rugăciuni pe mâțanii. Nu este. Mărțina Herseni nu se rede nici în oameni, nici în semne cerești. Viața ți-o faci singur! Așa a învățat-o bunica Olga, asta pe când era cât nucă, si se juca cu picul acela tuciuriu, prin curtea fostului conac de la Glodoasa. Olga! Bunica Olga. De ce și-o fi amintind acuma de ea. Mărțina e răvășita, nervoasă. A tras curelușa poșetei pe umăr și simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
mine asemănarea cu tine nu era ceva deosebit. Te vedeam peste tot oriunde mă aflam Îmi erai ca o icoană. Abia acum remarc asemănarea izbitoare. Să vă fac cunoștință. Un tânăr atletic se apropie de ei. Era „bronzat” excesiv, aproape tuciuriu. Ceva ciudat plutea în jurul lui dar avea o figură simpatică. Venind direct către ei i se adresă lui Ionel: - Te căutam, Știam de la Alin că ești pe lacuri. Te-a văzut ieri la debarcader. - Cu ce te pot ajuta? Dar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
ură, câțiva copii ai străzii. Drumul devine astfel o adevărată aventură periculoasă. În partea opusă a orașului, situația este aceeași. Traseul devine un drum inițiatic. La trecerea podului, într-o promenadă nevinovată, te așteaptă o căruță plină cu vreo zece-cincisprezece tuciurii de diferite vârste, fioroși, înfricoșători, puși pe fapte mari. Dacă reușești și scapi totuși ca prin minune de ei, te așteaptă desigur podul, unde îți apare în față un pitbull flâmând, sângeros. Care bineânțeles că nu este singur... Și desigur
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
grăbești așa ? Trebuie să plătești! - Ia-i pe ăștia și lasă-mă că n-am timp de taclale, zic și intru în viteză într-o cabina goală. N-apuc să mă liniștesc definitiv căci ușa se deschide și-o față tuciurie rânjește din mustăți: - Ce faci ba, efectuezi cu căciulă pe urechi? Și , hârști, îmi ia căciulă. Și-apoi, bineînțeles, dispare. Până să mă ridic, până să mă-nchei, până nu știu ce ... individul s-a evaporat cu totul. Întreb îngrijitoarea; - N-ai
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
era șofer. Așa că l-am rugat să mă primească și-o să-i plătesc de îndată ce ajungem. Iar vecinul Crinu,om de caracter, m-a înțeles. Pe drum spre Câmpulung, am stat cu ochii închiși de frică să nu mai văd gogoși, tuciurii, controlori , polițiști și binevoitori de la “alba-neagra”. Au fost prea multe pentru o singură zi. Ajuns acasă, nevasta m-a întrebat: - Auzi, dar tu n-ai avut căciulă la tine? - Așa e, am avut! Și am început să-i spun toată
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
Într-adevăr, căruța aceea aducea mai mult a faeton. Era trasă de o iapă mare, ciolănoasă, cu copita cât capu’ de om- făcu ea repede comparația în gând. Pe capră, sus, stătea cocoțat un om slăbuț, mic de statură și tuciuriu la față, cu o pălărie soioasă dată pe ceafă, să tot fi avut vreo 50 de ani. După ce a oprit căruța în fața unui beci, acesta s-a dat sprinten jos și a început să descarce niște saci cu cartofi, unii
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
magazinul forestier. Vedeai chiar și femei însărcinate, umblând prin păduri și dormind pe sub copaci! Când era ziua caldă, în parchet era o gălăgie de nedescris: cântece, lălăituri, țiuituri, discuții la distanță. Era bine să nu stai prin preajma cetelor de culegători tuciurii, puteai avea surpriza să-ți dispară căldarea cu zmeură. Dar te și durea capul de atâtea lălăituri de-ale lor. Doar o vagă teamă de venirea pădurarului îi mai făcea să amuțească o vreme. Aveau frică de pădurar, știau că
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
de trei ore, pe un drum de pârâu pietros. Am constatat că nu eram singuri în parchet, mai sus de noi, chiar spre creastă, apăruse un grup de țigănci care lălăiau din răsputeri. Alături mai erau și vreo trei bărbați tuciurii, cu pălării de paie, cu boruri largi și munceau să umple coșercile. Dar, mai după prânz, auzim niște strigăte și vaiete. Venise pădurarul să facă liniște în parchet, i-a luat pe nepregătite, le-a răsturnat zmeura din coșerci, iar
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
de rutină Tot pe oul de găină... Dar cum patrula în zonă O cioară autohtonă, Spuse oului de rață Că suferă de albeață! Că și oul ei de cioară Se vopsește bună oară, Peste albul argintiu Cu un ton mai tuciuriu... Dar cu o mișcare bruscă Se ivii oul de gâscă Ce se băgă în pricină Salvând oul de găină... El cu grije recunoaște Că prin datină de Paște, Oul e prins de-o ispită Umblând cu cioara vopsită! Și gama
OUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352635_a_353964]
-
când am văzut o mașină neagră, cu farurile stinse, care a demarat din fața sediului C.E.C de la noi. -Pe unul l-am văzut, interveni Dorel, doar o clipă când a trecut cu autoturismul prin fața noastră. Îți aprindea țigară. Era un ... tuciuriu! -Vă doresc succes și multă sănătate! -Noroc și sănătate! Bătrânul Marin le întinse mâna bătătorita de muncă și aspră că pământul ars de secetă. -Noroc! le ură și Dorel. Constantin și Aură ieșiră din sediul Poliției, privind cu îngrijorare în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
în fața ei, ea era sfioasă ca o păpădie și tremura la gîndul că marele mascul din fața ei ar putea fi nemulțumit de prezența ei de insectă ușor de strivit. O colegă, pe care ea o admira în secret, o fată tuciurie cu șoldurile grațioase, care venea prima la serviciu și pleca ultima, prezentă întotdeauna ca un preș la picioarele șefilor, avea succes adevărat, îi mergea mintea, era tare de tot, îi brusca pe bărbați cu orgoliul că ea una nu depinde
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
anume potrivită chipului ei desăvârșit. Cei doi se cunoșteau numai de la hore, căci gospodariile lor erau rânduite la două margini opuse ale satului. Desigur, horele obștei nu despărțeau perechile care se plăceau la marginea tăpșanului unde-și zdrăngăneau lăutarii cei tuciurii cobzele lor burduhoase, sau își umflau bojogii suflătorii în alămuri. Petrecerile acestea tinerești care umpleau de viață, din când în când, duminicile satului se sfârșeau la porțile fetelor care aveau trecere la băieții cu gânduri serioase. Dar printre însoțitorii codanelor
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
Păstra bastonul ca pe un lucru sfânt, rămăsese de la bărbatul ei care murise în primul război și acum la bătrânețe se sprijinea pe el. Leu-Paraleu,după ce se depărta, întindea o pușcă imaginară, gărăia de câteva ori, gaa-gaa-gaa, aluzie la culoarea tuciurie a femeii, și slobozea imaginarele cartușe : -Buuum,bummm,bummm !,s-a dus dracului- se bucura Leu- am împușcat-o ! Mâine nu mai vedem cioara-n drum... Lisăndrița se întorcea cu fața spre el și începea să-l blesteme: -Dar-ar, Dumnezeu
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
doar câteva clipe după ultimul ciocănit, dinăuntru se auzi duduit de pași pe dușumeaua prost bătută și, aproape imediat, scârțâitul ușii de la cameră bătrânei, urmat, la foarte puțin timp, de deschiderea ușii de la intrare, în cadrul căreia se iți chipul hâd, tuciuriu și sifonat al bătrânei, încadrat de un păr ciufulit, încărunțit și nespălat. - ‘Neața, Lină! salută Neculai, neascunzându-și în nici un fel iritarea. Vorbisem ceva cu Radu, da' văz c-a uitat ... - Vorbește mai încet, Neculae, că să scoală ăștia micii
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
de culoare pământie, purtând pe cap o pălărie gri cu boruri mici, în piciore cizme de cauciuc) care mergea pe marginea șoselei învăluit de praful pe care-l făceau mașinile noastre. Foarte curios mi s-a părut comportamentul acestor omuleți tuciurii care ne priveau admirativ, și ne salutau luând poziția de drepți, asemenea impegaților, când trec trenurile prin fața cantoanelor. Ce e mai interesant, nu am văzut măcar pe unul că muncește la ceva în această zonă uitată de Dumnezeu, că mă
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
los gitanos” a dobândit renume datorită atmosferei specifice temperamentului învolburat al țiganilor și al incantațiilor inegalabile, în ritm de flamenco. Se înțelege de la sine că în cazul procesiunii țiganilor, statuile Fecioarei Maria, respectiv a Domnului Isus Hristos au tenul de culoare tuciurie. Andaluzii nu pun mare preț pe postit. Dimpotrivă, ei consumă parcă mai cu spor decât oricând în Săptămâna Patimilor cantități considerabile de produse dulci de patiserie: roscón de Pascua (un colac cu un ou incondeiat ascuns în el), pestiños (gogoși
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
singură. Trecuse doar o săptămână de când plecasem, dar... ea era o femeie frumoasă, realizată... - Ascult! I-am întins aparatul, urmărindu-i atent reacțiile în timp ce privea fotografia acelui cadru minunat, în care, în plin soare, la marginea unui șanț, un copilaș tuciuriu în pielea goală, zâmbea strâmb, culcat drăgăstos pe spinarea rozalie a unui porc imens. Capul copilului, rezemat de gâtul porcului, dovedea încrederea nelimitată în animalul pe care-l cuprinsese cu mâinile și picioarele rășchiate, iar întreaga poziție a animalului demostra
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
M-am întors și am prins-o în brațe, ignorându-i împotrivirea. - Mărită-te cu mine! Dacă o va face, prima mea expoziție de fotografie se va numi “Secretele Adinei”, iar piesa de rezistență va fi fotografia din care copilul tuciuriu în pielea goală, cățărat pe spatele rozaliu a unui porc imens, va lumina asistența cu surâsul acela, mai enigmatic decât al Monalisei. Referință Bibliografică: FOTOGRAFIA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1597, Anul V, 16 mai 2015
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]