306 matches
-
Petru. -Soluția este un paleativ de moment, nu și de viitor. -Dă-i drumu! -Stăpâne al infernului am nevoie de tine-invocă astrologul magician. În odaie apăru un cavaler îmbrăcat în armură neagră, purtând pe cap un coif cu coarne de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să intre în țară. -Mefistofel execută ordinul, dar cine plătește? -Eu-răspunse Petru. -Da? De acord-chicoti Mefistofel, plecând în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de zile ca să nu te saturi niciodată? Timp de șase ani să mănânci niște hâlbe, niște zoaie, niște ciorbe de pătlăgele murate, acre... un fel de așa-zisă cafea de dimineață, care nu era cafea, ci un fel de apă tuciurie, cu un chirpic de mămăligă, mic, care trebuia să-ți ajungă până seara când îți dădea o gamelă cu ciorbă? Dumneavostră știți ce înseamnă să rabzi 6 ani de foame? Știți că erau intelectuali de frunte din țara aceasta care
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
hărțuiește, cu gând păcătos, pe biata Crisanda, copila nedorită de tătâne-său. Vrând să-și salveze fiica, nefericita mamă îl otrăvește pe nemernic, trăind apoi o morbidă senzație de ușurare. Ca să o scape de furia logofătului, ajuns în pragul nebuniei, tuciuria Tudora ia vina asupra ei, murind înainte de a fi sângeros biciuită. Cu unele situații trase de păr (coincidențe forțate ș.a.), piesa confirmă interesul autoarei pentru conflictele în plan psihologic. În Puiul de lup (1933), dramă în același registru (plâns în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se în „sfoiagul scriptelor” și tocându-și timpul în glume insipide și inepte cancanuri. Dând din coate și pândind oportunitățile care convin lipsei lui de scrupule, tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoață din treaptă în treaptă, ajungând cogeamite deputat. Nimeni și nimic nu-l mai clintește apoi pe șarlatan, chiar dacă, dezmeticiți într-un târziu, fraieriții sar să-l demaște. Arivistul, încă o „mască” pentru „muzeul” pe care C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
scăpat nebătuți... Nume de gardieni din Jilava mai știți? Nu, fiindcă nici nu m-o interesat... Numa’ mi-o arătat unu’ care o fost mai vechi în Jilava, că: Uite, ăsta îi execută pe care sunt condamnați la moarte. Un tuciuriu... El mergea cu executatul noaptea, da’ nu ducea doi, numa’ unu’... Prin ce închisori ați mai trecut? Prin Galați... Acolo o fost bună mâncarea, bună. Eu eram pe Potcoavă, pe celular, și nu ne-am gândit niciodată c-o să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
defini cum vor, pronunțându-se contra etichetelor jignitoare 38, iar cu altă ocazie face următoarea remarcă deconcertantă și depreciativă: Apartamentul [fiicei și ginerelui meu] nu era situat în rău-famatul cartier Craiovița, împânzit de "populația înlocuitoare" - cum i se zicea celei tuciurii [subl. n.]"39. Cartea lui Ion Ianoși îl ajută pe istoricul vieții politice și ideologice de după 1945 în special din perspectiva raporturilor dintre memorie și istorie. Fără să își propună, Ianoși veștejește - în mod salutar - literatura istorică "nostalgică", îndatorată național-stalinismului40
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
deveni, Într’un mediu viitor, ceea ce are nevoie pentru a-i rămâne compatibilă. Dar bănuiesc că plictisesc deja cu un curs de ecologie. Așa că mă Întorc, bionic, spre societatea noastră, românească, și ea parazitată - la propriu - de o etnie cam tuciurie, fără nici un beneficiu precum planta parazitată de ciupercă: În fond, societatea e alcătuită din oameni, adică din animale. Activă e deci doar conotația diversității, a complicării relațiilor - cu ghilimele - biocenotice, dar și a limitării dezvoltării, pe care vreau s’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Aderca, Benjamin Fundoianu, Alfred Hefter, Aureliu Weiss, Mihail Sebastian] m-au atacat paralel cu dreptcredincioșii creștini antisemiți de la foile naționaliste, tradiționaliste și ortodoxe, În frunte cu răposatul Nae Ionescu. [...] Puntea de trecere Între roșcații fii ai lui Israel și ortodoxia tuciurie o făcea tânărul Mihail Sebastian, evreu nebotezat și frecvent șabăsgoi al pravoslavnicilor” <endnote id="(155, p. 340)"/>. La 10 octombie 1942, În jurnalul său, Mihail Sebastian glosează cu amărăciune pe marginea acestui pasaj : colaborarea sa la ziarul lui Nae Ionescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ca să mă pot așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot fulgarinul din geantă și îmi acopăr genunchii, urmărită cu satisfacție de privirea bătrînilor mulțumiți că poziția tradițională a băutorului de ceai a putut fi respectată în mod decent. Mîinile slabe, tuciurii ne întind bolurile de ceai umplute, conform ritualului, doar pînă la jumătate. A umple un bol pînă la margine ar fi, pentru un oriental, o mare nepolitețe: ar însemna că-i torni toată porția deodată, ca să scapi de el cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat. Mustăcește din botul lui de maimuțică tuciurie, clipește des și parcă pândește pe sub gene, sfios și deopotrivă provocator. E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la mine ca și cum l-aș fi Întrebat dacă se fute, că uite-o, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca asta de văr-tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Rămânând mult timp neasimilați de masa largă a românilor, prezența țiganilor în societate este distinctă și resimțită contradictoriu de populația majoritară. De la rostirea iute a unei limbi bogate dialectal și relativ greu de învățat la geniul lor muzical, la tenul tuciuriu al pielii sau gustul extravagant pentru îmbrăcăminte, țiganii și-au păstrat, secole la rând, un inconfundabil mod de a fi. Chiar dacă nu s-au amestecat niciodată foarte ușor, cum ar fi vrut B.P. Hașdeu, românii și țiganii par să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
magazin, de fapt nu era un rînd propriu-zis, ci un fel de măciulie formată din vreo 50, 60 de oameni pestriți, printre care se remarcau niște țățoaie enorme, cu mustăți și ochi bulbucați, care transpirau din belșug și niște fețe tuciurii, tăbăcite și îngruzite ca niște opinci la gurgui. O mașină care tocmai descărcase "inimă", cu un șofer rozaliu, era trasă aproape de intrare și afuma de zor măciulia de oameni cu un fum negru, înecăcios, de motorină nearsă. Gîndul mă ducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în exterior, cu oamenii din două tramvaie ce tocmai au oprit în stația din fața magazinului. După vreo două ore, masa de oameni a început să capete o formă ce aducea cît de cît a rînd, după ce vreo 3-4 indivizi dubioși, tuciurii, dar și voinici au început să facă ordine, înjurînd și îmbrîncind, aprobați și acompaniați de toți cei din spate. În fața mea aveam un omușor cu geantă diplomat, cu o vădită structură de intelectual, cu alte cuvinte un șoricel de bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi aruncă ideea un hîtru inconștient de consecințe. Nu, asta chiar n-am încercat-o. Donose a început demersurile și a ajuns la renumita Colentina, o femeie tuciurie cu dantura de aur. De remarcat faptul că era dantura de aur, dar printre dinți tot rămîneau resturi albe, galbene sau chiar negre. Bineînțeles, cu efect olfactiv asigurat. Codoașa Colentina era ageră la minte și citea în mintea celor săraci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șansa unei împăcări unse cu ceva milioane. Bineînțeles că ar fi și varianta să nu-l lovești deloc pe individul care, întîm plător, ți-a ieșit în față și vrea scandal. Dar în acest caz îți mai merge buhul printre tuciurii din anturajul tău că ești nervos? Mai ai vreo șansă să fii respectat de ceilalți, care mînuiesc cuțitele printre măruntaiele oamenilor ca în desenele animate? Evident că nu și acesta era motivul pentru care Ghiocel turba, chiar dacă nu era atins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șoferului. Pedro are grijă de ea, mă asigură apoi pictorul. Pedro era un băiat negru, înalt cît o prăjină și subțire ca o nuia de răchită. Avea însă o dantură perfectă și albul imaculat al dinților contrasta cu fața lui tuciurie. M-ați găsit greu? Nu, pentru șofer totul este simplu. Am întîrziat? O, nu. Poftiți, vă rog, pe aici. Alvarez merge înaintea mea pe un soi de trotuar îngust, mult prea apropiat de peretele căsuței. Mă feresc cu dificultate printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asociere nefirească. El, Carlos, licențiat în filozofie, atletic, cu piele măslinie, ochi negri, părul negru ondulat, mîini delicate, rafinat, cu o voce excepțională de bariton, era soțul. Vîrsta în jur de 35 de ani. Ea, Zaira, cu cîteva clase elementare, tuciurie, cu un corp pe care grăsimea era pusă cu lopata, păr și mai negru și mai ondulat și mai scurt, ochii negri pe un fond alb, mai alb ca zăpada, dinții albi, puternici, sănătoși, mîini butucănoase, voce dogită, era soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
caută moartea pe-acasă. Trebuia permanent să inovez, să compar picioarele portarului cu niște gladiole, să-i atrag atenția că seamănă cu o scândură, că din profil nici nu-l vezi. O groază de chestii din astea. Dacă era mai tuciuriu, îl întrebam dacă nu cumva l-a uitat mama lui pe plajă când era mic. Ba îi spuneam să se lase de meseria asta, că nu e competent. Mai bine îl punea în poartă pe fundașul ăla umflat cu pompa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
drept, erau picături fine, ca atunci când este ceață deasă. Din nou pe asfalt, mai mult la vale (coboram ce urcasem până acolo), în dreptul unei intersecții, aud din spatele gardului unei case: Nene, bicicleta asta-i a mea. Coboară!”. Dacă puștiul tuciuriu care-mi strigase ar fi fost mai mare de 8-9 ani, mi-aș fi făcut griji. Plecasem la orele 8.00 dimineața, ajunsesem la Ruginoasa pe la 12,30. Cu entuziasmul firesc, doar mă apropiasem de castelul înconjurat de multă verdeață
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă altul pe băncuța de lemn a lui Mircea, ascultam amândoi, vrăjiți, acordurile măiestre ale tuciuriilor atât de zgribuliți și de flămânzi în perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar sus, în căruță, vizitiul, cu hățurile în mâna stângă și biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al raionului Serenite, el purta în fond toată răspunderea pentru înfăptuirea politicii Partidului aici și de aceea putea dispune cum credea de cuviință de capul oricui și deci și de capul lui Fanache, dacă Fanache nu respectă directivele Partidului. Fanache, tuciuriu, isteț, s-a prins imediat că e cazul să nu se dea cocoș, a luat poziția de drepți și a spus cu convingere: Ordonați, tovarășe prim! De cum a intrase în birou Fanache, pe Gârmoci l-a izbit, ca de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Aceasta era și starea fratelui meu Victor, într-o sâmbătă seara, când și-a fixat întâlnire cu Stan, coleg și bun prieten, la intrarea în parcul central al orășelului. Victor a ajuns ceva mai devreme la locul convenit. O bătrână tuciurie, așezată pe treptele de ciment de la intrare, l-a îmbiat să cumpere semințe prăjite din coșul ei de răchită. Mai încolo, un vânzător ambulant de înghețată striga din toți rărunchii: Proaspătă și răcoritoare aveeeeem! Victor a trecut pe lângă ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trupului ei rasat, pentru blândețea spiritului și dulceața glasului ei cald și prietenos. Dar Într-o seară de vară, când se aflau amândoi În cazinoul de la Eforie, o puse naiba pe coana Zizi să-i arate soțului ei o fetișcană tuciurie, destul de tuciurie, destul de co mună, pierdută În mulțimea dansatorilor. (știa, vezi dumneata, preferințele, nu prea ascunse și mărturisite ca În glumă, ale soțului pentru femeile cu pielea pigmentată.) A fost ceea ce se numește un coup de foudre! Tot restul verii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]