1,529 matches
-
vorbesc de-a lungul mai multor scrisori, aici, impresionată de forța talentului său. Voi încheia acest text pur și simplu cu un va urma, și voi conta pe răbdarea cititorilor rubricii, și voi conta pe rostul poeziei în îmbunarea spiritelor tulburate și sărăcite. Daniel D. Marin, de prin 2002 încoace a primit premii numeroase la concursuri de creație literară, i s-a recunoscut peste tot talentul, a citit în cenacluri și este prezent în antologiile Literatura tânără 2007 , ed. Brumar, Ti-mișoara
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
Constanța Buzea Inclin să cred că în cazul poetului Gheorghe Simon (v. pagina 8), care stă la Agapia liniștit și frumos scriindu-și negrăbit poezia, meditând la mulțimea și la singurătatea lumii din ce în ce mai tulburate și chinuite de marile ei slăbiciuni, dându-ne la câțiva ani buni prilejul întemeiat de a-i citi versurile și a ne bucura că izolarea sa rodește acolo, ca-n Rai, atât de spectaculos în simplitate, om bun exemplar, uimitor
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
nu în ultimul rînd al Parlamentului față de această permanentă amenințare la integritatea omului de rînd care au ajuns haitele de cîini fără stăpîn. Oare nici unul dintre parlamentarii care au votat pentru înființarea comisiei pentru aniversarea Unirii nu s-a simțit tulburat că o mică cetățeancă a României n-a apucat să se bucure de aniversarea Unirii fiindcă a căzut pradă cîinilor?
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
Dumitru Avakian Greu de apreciat dacă muzica - să o numim - academică are mare viitor într-o lume atât de tulburată precum este cea a zilelor noastre. Poate fi un remediu întremător pentru cei ce îi intuiesc, pentru cei ce îi cunosc limbajul. Pentru ceilalți... Nu pot să nu spun că speranța renaște atunci când îi asculți, când îi urmărești pe tinerii
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]
-
inițiere care acum a ajuns la final. Azi, când porțile lui se închid, am găsit rostul acestei lungi pregătiri, acela de a face față multor curse din labirintul vieții. Mărturisesc faptul că, la început, m-am simțit ca un pacient tulburat, intrat parcă pentru întâia oară într-un spital, în ciuda unei oarecare familiarități. Încet, încet, ceața în care mă aflam a început să se răsfire, grație unor oameni mai mult decât deosebiți, care mi-au oferit un leac - valorificarea ființei mele
a by Lucica Chitoroag? () [Corola-journal/Journalistic/84098_a_85423]
-
Odysseus (cum i-a zis nașul Homer), care, iată a plecat cu un vapor (cu "berbecuți și tăurași"? cu "cherestea"? din portul Midia?; rimele sînt inocente, desigur), a dispărut, a lăsat mare jale în urmă (demisii și demiteri, anchete, oameni tulburați, demnitari agitați, analiști, jurnaliști, ficționari internați - pe ecranele televizoarelor, în ziare, la radio - la secția de scenarită a Institutului de Boli Infecțioase "Matei Balș"): nimeni nu știe nimic, toată lumea știe totul, mustăcește, se amuză, se îngrijorează ("teroristul numărul 1 al
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
de oameni întorși de la seceriș și cocoțați pe acoperișurile vagoanelor de marfă, dropia se arată ,,în iluziile de ape de la marginea miriștilor arse și late vărsate în orizont". Măreția momentului face ca între privitori să se instaureze o tăcere desăvârșită, tulburată doar de avertismentele salvatoare ale unora, în clipa când dropia este luată în bătaia puștii. Imaginea idilică a unei comunități umane coerente și echilibrate, trăind în armonie cu universul (sătenii îi strigă dropiei, într-un mod familiar, ,, Fugi, fată!"; ajung
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
e ucenic în relația de dincolo de lume și dincoace de relația monahala cu N.Steinhardt, în care descoperă smerenia și reciprocitatea. Există, ne învață Ioan Pîntea, un înger al lecturii, care ne ocrotește, ne arată calea mîntuirii, poate reașeza viața tulburata în rosturile ei adînci. „Dacă citești cărți bune și folositoare, lumea e nebun de frumoasă. Fascinația pe care ți-o da lectură pasionanta este de foarte multe ori mai terifiantă decît viața. Sînt atîtea întîmplări în viața ta urîte, anodine
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
de ea. Nemaipomenit! Dora-Tudora! Cerboaica! După cum vezi! zâmbi ea. Iată cum ne-a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi în adâncul ochilor, buimăcită de apropierea lui, tulburată și ea și încurcată de prezența soacrei. Nemaipomenit! repetă el. Își freca palmele, parcă-l scutura frigul. Nu știa cum să se stăpânească. Eram convins că ești refugiată cine știe unde în țară. Nici Tom nu știa nimic. Pe oricine am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vreți. Și acum vin, să ștampilăm pactul. Ce e asta? Vin, vin, și o să vezi. O prinde din nou, o strânge în brațe și o sărută pe gură, sărut din acelea care rămân. Și așa, supusă, sufocată săraca, cu inima tulburată, el îi spune: Tu... tu... Marina...tu... Vai, pentru Dumnezeu, Avito, vai... pentru Dumnezeu... și închide ochii. La fel Avito și-i închide o clipă, auzindu-se doar bătaia inimilor. Și vocea interioară îi zice lui Carrascal: "Inima umană, această
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pentru că de fapt nu ești singură, nu? EMMA: Promite-mi că-mi oferi toate aceste bucurii! BĂRBATUL: Îți promit! Chiar și pe aceea de a mă ucide din cînd în cînd. De plictiseală, de ură, de milă, din capriciu! EMMA (tulburată rău): De a te... De a te ucide? Cum așa? BĂRBATUL (sare în picioare): Așa. Pur și simplu ( Scoate de undeva spada și i-o oferă, ținînd-o de lamă, ca ea să apuce mînerul.) Ia-o! EMMA: Dar... BĂRBATUL: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
act prin altul, este satisfacția oricui să perceapă faptul de cultură ca și cum s-ar situa într-o imensă cutie de rezonanță. Rezon. E drept că rețeta n-a inventat-o la noi Horia Gârbea, ci Paul Georgescu în romanul Solstițiu tulburat, în care populează același spațiu Otilia lui Călinescu, Tănase Scatiul... Dar se poate ca el s-o consacre. Dincolo de ironia și comicul pieselor lui Gârbea (cele mai multe sînt comedii) și de aspectul lor manifest autoreferențial (finalurile asigură de fiecare dată faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un început de zâm bet, șchiopătând încrezător și abrupt și ridicând ritmic din șold... M-am întors fără să-i zic nimic și am plecat repede, cu un pas din ce în ce mai grăbit și cu o minte tot mai rușinată și mai tulburată. Știam, atunci pe loc, în vreme ce fugeam cabrat, că va trebui să ispășesc mult pentru atâta lașitate... amestecată cu ciudă în pragul dușmăniei, pentru că, dacă știa că e șchioapă, arătarea, de ce nu și-a tras piciorul? Karma mea de trei parale
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din spatele sticlei ne-a făcut un semn scurt din cap, indicând cu nasul ei mare ușița cu chepeng din stânga vitrinei, în timp ce trăgea cu un gest de rutină perdelele. Am rămas pe loc, pe trotuar. — Nu vreau cu asta, am șoptit tulburat. — ți-e frică de ea? Dacă ți-e frică de ea, atunci ți-e frică de mine. — E bătrână, am protestat. — Ești un prost, chiar dacă ai fost în Daghestan. S-a dus țintă la ferestruica din ușă. N-am auzit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
știu exact. În orice caz, nu mai e nimic de făcut. Doctorul Miyake mi-a spus că și-a făcut rezervare la izvorul termal Nagaoka din Izu. A plecat împreună cu asistenta. I-am condus până la poartă și m-am întors, tulburată, lângă mama. M-am străduit să zâmbesc atât cât să fiu în stare să-i spun că nu e nimic grav, dar mama m-a întrebat imediat: — Ce ți-a spus? — Că totul e în ordine dacă-ți scade temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase ramurile, nu? șoptii eu, ca pentru mine. — Vrei să spui, armonia dintre flori și ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu mă refer la florile copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă cu ramurile moarte. — Adică numai natura nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scrie și pe piatra tombală din Montparnasse. Și aici s-a izbit de ostilitatea unor preoți, de vanitățile altora și a fost nevoit să se retragă într-un sat (Viels Maisons), unde a trăit într-o stare extrem de precară, mâhnit, tulburat. A murit în sărăcie lucie, bolnav, în ziua de 10 august 1964. A fost înmormântat prin grija unui ucenic de-al său, de el hirotonit, preotul Dumitru Emilian Popa, paroh la Biserica Ortodoxă Română din Freiburg - Germania, cu ajutorul călugărilor trapiști
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
mașinării care funcționează în subsolul unei clădiri pentru a o încălzi, aceasta nu e niciodată dată în vileag. Nimic ostentativ, nici o pedanterie nu-și face loc sub condeiul lui Nicolae Manolescu, alert, discret, ușor monden. Criticul plutește pe valul adesea tulburat al unor timpuri îndepărtate fără a-și pierde vreodată echilibrul, cu o abilitate grațioasă, cu o energie ce se contrage în eleganță. încercînd a descoperi elementele viabile ale unor texte îngălbenite, a le face dreptate, N. Manolescu nu idealizează însă
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
cîtorva intelectuali de vază, chiar ceea ce dorim? - Săptămânile, lunile - în fapt vreo doi ani și mai bine - pentru mine au însemnat o a doua tinerețe, trio-ul pe care l-am alcătuit, Petre Stoica-Gheorghe Grigurcu-Barbu Cioculescu, a fost garanția în tulburata presă a vremii, că o fuziune între factorul etic și cel estetic era posibilă. Toate mobilurile pentru care am luptat meritau efortul - dacă a existat și un risc, nu l-am sesizat - și cum n-am urmărit nimic pentru noi
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
poem, Gambitul reginei pune pe tapet o asemenea partidă: "Calul regelui tău vine din lume/ Cu trei sulițe în inima-i de paj/ Regina mea cade și ea/ Brusc în același tapaj// Eu subțire și nesărutată/ îi spun regelui tău tulburat/ Carele șchiop e și asudat/ La moartea calului său înhămat." Baladescă mai în genere, producția lirică a Ilenei Roman se distinge prin opulență, prin, adică, o reală forță ritualică alcătuitoare de pajiști imagistice, servită de mecanica generatoare de ludic, într-
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Încă mai hălăduiau lupii, iepurii, bursucii și căprioarele. În dreapta era școala la care Învățase un an, școala cu profesorii dragi lui și la care, iarnă-vară, a făcut o navetă grea. Iar spre stânga sa, departe-departe era ... Siretul cu apele lui tulburate și Bacăul cu școala profesională pe care dacă nu ar fi făcut o, nu era acum angajat la CFS-ul vasluian. Școala? Ce școală de stat, ce reguli clare, ce disciplină cazonă, ce cursuri frumoase și interesante, câtă claritate În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
portofel din mușama, căpătat de la un neamț. Că altfel nu mai rămânea nici urmă din ea. Uite ce mi-i dat să aud! O hârtie amărâtă îl ajută să evadeze! Nemaiauzită întâmplare. Când ne spui povestea asta? - a întrebat agronomul tulburat. Până vom ajunge acolo îi cale lungă, domnule inginer. Acuma întebarea-i ce să fac eu cu hârtia asta? Nu-i nici un pericol să mă trimită înapoi? - a întrebat Costăchel. Leucătov spunea să aduci la Primărie... Stai, că acum se cheamă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac și nu ne-am oprit până dincolo de pădure... Îmi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
putut vedea cum nu se poate mai limpede cât de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]