177 matches
-
Dacă în primele numere versurile incluse în sumar sunt semnate Alfred, Lucian, încet-încet gruparea poetică din jurul revistei se cristalizează, poeții care scriu în mod consecvent în S. fiind Lucian Văleanu, Iacob Timiș, Demostene G. Nolla, Traian Tincu, Mihail Pintea, G. Tulnic, Romeo Dăscălescu. În grup figurează însă și colaboratori ale căror nume vor dobândi notorietate, cum ar fi Iani Cutova ori Ion Brad. Se consemnează apariția, la Turda, a revistei „Pagini literare”, în text apărând și o apreciere asupra liricii lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289536_a_290865]
-
Aiud, Str. Grădinilor, nr. 47 69 MEDREA VASILE (n. 1930) Albă Iulia, Str. Transilvaniei, nr. 6, bl. 25, ap. 14 țel. 821458 3 MOGA MIRCEA (n. 1931) Sebeș, Str. Spicului, nr. 22 16116 MUNCUS VETURIA (n. 1946) Albă Iulia, Str. Tulnicului, nr. 27, bl. C2, sc. A, ap. 4 țel. 825144 76 NANU NICOLAE DANIEL (n. 1969) Albă Iulia, Str. Scărișoara, nr. 32 țel. 818395 13244 SABĂU EUGENIA (n. 1951) Aiud, Str. E. Varga, bl. P2, sc. B, et. 2, ap.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
sărbătoare, dar și unelte vechi confecționate din lemn. Tabloul lui Avram Iancu îl găsim chiar la intrare în muzeu, cu tricolorul atarnandu-i pe colț, iar lângă el găsim unu dintre cele mai vechi instrumente la care cântau moațele, un tulnic mare de aproape 2 metri. Din Bistra urca numeroase poteci turistice și drumuri forestiere spre Vârful Bolomireasa (1.632 m), un punct de belvedere asupra întregii zone. Tot din Bistra se poate ajunge și pe Vârful Muntele Mare (1.826
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
Cluj, V. Babeș, Siret, Putna, Târnava, Cămine Complexul Studențesc, Amforei nr. 15, sc. B, Labirint nr. 7, sc. A, Venus, C. Urseni), Pișchia (p), Racoviță (p), Babșa, Cutina, Jamu Mare (p), Comloșu Mare (p). SÂMBĂTĂ: Timișoara (Piața Dr. Russel, străzile Tulnicului, Buftea, Hector, Bd. Revoluției, Popa Șapca, Eugeniu de Savoya, Pavel Chinezul, Palanca). Citiri de regularizare în perioada 5-9 iulie Timișoara. Casieria din str. Ștefan cel Mare: C. Aradului nr. 8, 10, 12+agenți economici; casieria din str. Gh. Lazăr: agenți
Agenda2004-27-04-util pentru dvs () [Corola-journal/Journalistic/282619_a_283948]
-
de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica nu are legătură cu nimic din ce se Întâmplase. Și că, de fapt, Își lăsa gândurile libere. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
altul. Voievodul privi spre Daniel Sihastrul. - Mai așteaptă... spuse monahul. E abia Începutul... Sunetele repetate ale cornului din depărtări abia se stinseră, când, de undeva de pe o culme de munte, se prăvăli asupra văilor cântecul Înalt și melodios al unui tulnic. Un altul Îi răspunse, către vârful Rarăului. Și un altul, mai jos, spre Ceahlău. Munții Țării de Sus Își răspundeau unul altuia. Iar apoi izbucni primul foc. Flăcările lui se vedeau spre vârful Arșița Caprei, de unde veniseră cei doi călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dintr-un capăt În altul al țării atunci când voievodul hotăra mobilizarea Oastei celei Mari. Era gândit astfel Încât, În cel mult patru ore, să ajungă de la Suceava până la cetățile de graniță și să fie răspândit, apoi, din munte În munte, cu ajutorul tulnicelor, și din deal În deal cu ajutorul focurilor. Mai lipsea doar locul adunării oștirii. Dar, dacă voievodul se afla În primejdie și locul nu putea fi anunțat, atunci era unul singur, știut numai de cei anunțați de voievod și de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar În clipa În care, la cel mult patru aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu vezi departe, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar că Moldova de sud e Încă sub ocupație, iar armata turcească depășește cu mult dimensiunile armatelor conduse de Ștefan și Vlad. 20 august. Cetatea Hârlăului eliberată. Oameni ieșind pe porți și căzând În genunchi În fața voievodului. Durere și speranță. Tulnicele vuiesc, pe culmile munților. 22 august. Coborâm pe malul stâng al Siretului. Un alt corp de oase avansează spre Răsărit, eliberând satele dinspre Nistru. Altul spre munți. Lupte grele pentru eliberarea Cetății Neamțului. Cei trei Oană au condus un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
practicilor sale ocult medievale, într-un text memorabil (Farmacistul). Scrise în ultimii ani de viață, aceste balade dau măsura deplină a imaginarului insolit al poetului. Afirmat mai întâi ca prozator, cu Roata cu șapte spițe, ce alcătuiește apoi, împreună cu ciclul Tulnicele Iancului, volumul Pentr-un hoț de împărat (1968), S. se consacră povestirii de ambianță istorică. Nu e vorba însă de reconstituire ca atare, în pofida personajelor eroice invocate (Horea, Avram Iancu), acestea rămânând în fundal, definite in absentia, ci de percepția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
episodice banale. În ciclul Roata cu șapte spițe, o țărancă face tot posibilul, riscându-și viața, ca pușca ascunsă de bărbatul ei, fost gornic, să ajungă la răzvrătiți (Flinta lui Dămian); jertfindu-se, un țăran beteag vestește, buciumând, izbucnirea răzmeriței (Tulnicul lui Gădălin); alt țăran izbutește să ia, în ziua zdrobirii pe roată a lui Horea, opincile acestuia, obiecte devenite sacre pentru el, pe care apoi, după îndelungi șovăieli, le va încălța, pentru a porni la Viena să îi spună împăratului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
să ia, în ziua zdrobirii pe roată a lui Horea, opincile acestuia, obiecte devenite sacre pentru el, pe care apoi, după îndelungi șovăieli, le va încălța, pentru a porni la Viena să îi spună împăratului păsurile iobagilor (Opincile). În ciclul Tulnicele Iancului, un lemnar ce își vinde singur obiectele confecționate face fapte de eroism (Mărian din Poșaga); spânzurat în turnul clopotniței, un clopotar mut se zbate cu ultimele puteri pentru a le vesti sătenilor prezența cătanelor, iar aceștia reușesc să le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
povești, Chișinău, 1982; Cartea plaiului, Chișinău, 1986; Preapitorescul „La Castel”, Chișinău, 1986; Fântâna soarelui, Chișinău, 1987; Numărătoarea inversă, Chișinău, 1988; Cântecul lebedei, Chișinău, 1993; Post-scriptum, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: H. Corbu, Individualitate poetică și varietate artistică, „Nistru”, 1960, 1; Vitalie Tulnic, Bucuria întâlnirilor, Chișinău, 1967, 52-57; Alexandru Cosmescu, Maiștri și învățăcei, Chișinău, 1979, 91-92; Valeriu Senic, Imagini și catarsis, LA, 1982, 29 aprilie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 187. A.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
mai caracteristice ale lirismului de inspirație htonică și expresie tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest credo, el cântă, în celelalte versuri, în tonuri variate, adesea epitalamice, „câmpul, livada, codrul sur, podgoriile”, volumul fiind în egală măsură o culegere de „bucolice” și o „carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
1996; Bucuria întâlnirilor, Chișinău, 1967; Dor de cuvinte, Chișinău, 1971; Flăcări pe comori, Chișinău, 1973; Culori și anotimpuri, Chișinău, 1974; Ultima frunză, Chișinău, 1976; Versuri. Eseuri, Chișinău, 1988; Risipă, îngr. pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1992. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, Vitalie Tulnic, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 542-547; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 84-92; [Vitalie Tulnic], „Basarabia”, 1992, 12; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 197-198; Popa, Ist. lit., II, 1190; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 253-255. N. Bl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290299_a_291628]
-
și anotimpuri, Chișinău, 1974; Ultima frunză, Chișinău, 1976; Versuri. Eseuri, Chișinău, 1988; Risipă, îngr. pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1992. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, Vitalie Tulnic, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 542-547; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 84-92; [Vitalie Tulnic], „Basarabia”, 1992, 12; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 197-198; Popa, Ist. lit., II, 1190; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 253-255. N. Bl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290299_a_291628]
-
Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: „E un Horia poet care știe că istoria și revoluțiile țărănești se buciumă din tulnic, nu se îngână cu cavalul.”2 Scriitori contemporani Ca și în cazul lui Eminescu, Vladimir Streinu ar fi putut cristaliza o carte despre cel mai mare poet român al secolului XX, Tudor Arghezi, dacă ar fi avut prilejul să-și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
identitatea vocii lirice, dicțiunea originală, „cadența internă”, „metronomică” (M. Petroveanu) și aria tematică individualizatoare. După război, la începuturile proletcultismului însă, poetul „a rătăcit pe tărâmuri străine artei sale” (N. Steinhardt). Cărțile din intervalul 1949-1956 (Minerii din satul lui Crișan, 1949, Tulnice în munți, 1950, Cerbul roșu, 1956) intră în categoria reportajului versificat, abundând în locuri comune, alegorii tocite, simbolistică în general simplistă, fără valoare poetică. Pe bună dreptate, antologia de autor, Cupa de aur (1970), le exclude. Selecția are în vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
în colaborare, din Shakespeare, Mickiewicz, H. Heine, V. Hugo ș.a. și a prefațat traduceri din Korda Istvan și din povestirile antice chineze. SCRIERI: Cabane albe, București, 1936; Brume, Sighișoara, 1940; Turnuri, București, 1945; Minerii din satul lui Crișan, București, 1949; Tulnice în munți, București, 1950; Cerbul roșu, București, 1956; Romanul Caterinei Varga, București, 1960; Când era Horia împărat, București, 1962; Arcul aurorii, București, 1962; Ceas de umbră, București, 1966; Pământ al Patriei, București, 1970; Cupa de aur, pref. Traian Stoica, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
V. Alecsandri, Înșiră-te mărgărite, M. Eminescu, Călin Nebunul, Miron și frumoasa fără corp, Fata-n grădina de aur, rămas în manuscris și transformat apoi în marele poem filosofic Luceafărul, G. Coșbuc, Fata craiului din cetini, Izvor de apă vie, Tulnic și Lioara) sau chiar dramatice (V. Alecsandri, Sânziana și Pepelea, Victor Eftimiu, Înșir-te mărgărite, Cocoșul negru). Elaborate și comunicate prin intermediul scrisului, destinate, dintru început, cititului, b. de autor poartă mai pregnant decât cele populare, orale, amprenta stilistică a creatorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
10 iulie; Spiridon Vangheli, Versurile lui Grigore Vieru, „Cultura”, 1965, 10 iulie; Mihai Cimpoi, Retrospectivă lirică Grigore Vieru, „Nistru”, 1965, 11; Spiridon Vangheli, Univers poetic, „Moldova socialistă”, 1966, 2 octombrie; Ion Ciocanu, Grigore Vieru, „Tinerimea Moldovei”, 1966, 25 octombrie; Vitalie Tulnic, Bucuria întâlnirilor, Chișinău, 1967, 12-18; Raisa Suveică, Grigore Vieru, „Cultura”, 1968, 6 ianuarie; Mihai Cimpoi, Mirajul copilăriei, Chișinău, 1968; Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 142-167; I. Șpac, Scriitorii Moldovei sovietice, Chișinău, 1969, 99-102; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 161-163
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
din câteva articole pe teme generale (Problema culturii, Spirit suflet), ca și, într-o oarecare măsură, din sumarul literar al gazetei. Se publică frecvent versuri populare, se reproduc două scrieri ale lui G. Coșbuc (un fragment din basmul în versuri Tulnic și Lioara și poemul Atque nos). D. Popovici semnează un mic studiu intitulat Câteva răsunete ale Unirii Principatelor în literatura română, iar N. Iorga dă cercetarea De unde vine județul Olt. Remarcabile sunt mai ales prozele reproduse în O.: schița În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288530_a_289859]
-
cântece auzite de mine, în șoaptă și pe ascuns de la tata și de la bătrânii din sat, cântece ținute, până la acea vreme, pe la temeliile și pe sub streșinile caselor. Și nechezau caii sutelor de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, sorbindu-i fiecare cuvânt de tânăr și viguros urmaș al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Cartea Românească, 1972) „Gorunul lui Horia. Gorunul lui Avram Iancu. Gorunul lui Nicolae Ceaușescu. Trei simboluri vii ale viețuirii noastre pe aceste meleaguri carpatine, cel mai tânăr vestind izbânzile noastre de azi, trei nestinse focuri de strajă, trei vestitori, trei tulnice care cuvântă a binecuvântare pentru viteaza Țară a Moților, trei sceptre ale adevărului românesc.“ („Sanctuarul de la Țebea“, România literară, 26 ianuarie 1978) SENCOVICI Alexandru, adjunct al ministrului industriilor bunurilor de consum Un prieten al reprezentanților bunurilor de consum - Petru Groza
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
că dăduse de un loc liniștit, În care nimeni nu-l mai chinuia și nu-l mai supunea la diverse experimente. mama i-a oferit imediat victimei un pahar cu apă, În timp ce Janet, fărĂ să stea pe gânduri, a Înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit În apartamentul doamnei ca să Înfrunte fiara. S-a Întors peste zece minute, cam dezamăgit, cu un fel de șnur de adidas uscat atârnând pe tulnic reprezen- tând temuta lighioană care băgase tot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]