248 matches
-
o fac director la expediție, gândi șeful suprem, fără a analiza detaliat impactul produs de această posibilă avansare asupra categoricei doamne Swordfish. Mdeh, dragostea produce victime chiar și printre cei mai lucizi dintre oameni... Dar, de rostit, rosti cu voce tunătoare: - Da bă, să știți cu toții, cum îi spuneam și lu’ devotatu’ ăsta dă Costel! Chinezu’ face nasturi din jad mai ieftin ca noi, rusu’ și el hop, cu nasturi din sticlele de vodcă recuperate de pe fundul mării, deci dea-cu
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
zei reîncarnați ce-au zidit altă geneză. Dialoguri, fraze lungi, descrieri gingașe... Podoabe încântătoare și calde: Fresce colorate ale limbajului, Care abia așteaptă să fie văzute de ochi. Fiecare criptează-n propoziție care mai de care mai măiestos, De la minunățiile clasice tunătoare, ritmate, rimate, măsurate... Până la spumoasele albe valuri ale stihului contemporan. Toate-s medicamente date spre alinare și tămăduire... Poezia, proza... cărți sfinte-s pentru oricine. Doamne... ce cuplu luminos sunt! Ah, dulce terapie prin poezie și proză! Veșnic vei dăinui
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
profan... Izvor neobosit al sânului omenos... Ție, spetează ce ridici duhul fărădelegii, Mulțumiri și odă-ți aducem mereu - Mici petale sfințitoare. Azi, în luna solară a lui Mărțișor, Când pragul mecanizat din al lumii mers Nu se mai potolește... Trâmbițe tunătoare să răsune-n orice loc, Iar meteorii să strige din ale lor glasuri vulcanice: „La mulți ani, stea gingașă!” Mărțișor Un Mărțișor de neuitat Domnul a dat lumii, Când peste argilă a răsuflat Și cu viață ne-a împodobit. Pentru
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
pe Mureș, Așteaptă cuminte, să treacă cel iureș. Învins, Zeus chiamă pe-Arab, să-l sărute... Tute pă mande, mande pă tute ! Lumea e aprinsă, nu se liniștește, Simte că se-ascunde, ceva mișelește. Și strigă din nou, cu glas tunător : Mai bine haimana decât trădător, Mai bine ciumpalac decât DICTATOR ! (cuvinte romanes după poezii de Damian Ureche și Cezar Baltag și dintr-un dicționar: mande=a mea ; tute=a ta ; cumidel=a pupa; expresii fictive) Ianuarie 2012, A.L.C. 12
AMBULANŢA (NOUA REVOLUŢIE) de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377473_a_378802]
-
desfacem! - Nu, strigă Stela, nu e al meu, după care se prăbuși plângând în sughițuri la picioarele tronului. Regele peștilor se ridică cât era de lung își flutură amenințător toate înotătoarele: În Palatul de Smarald nu este permisă minciuna, strigă tunător! Iar acum am forțat o copilă să mintă pentru a-și salva darul prețuit, numai ca să pot afla un adevăr ascuns chiar de un rege. Racule, nu ți-a păsat de inel, l-ai fi lăsat făcut bucăți pentru că nu
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
a decis să fure vreascuri în pădurea de pe deal. Avea el un loc anume, unul foarte special, Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac. Când, în față îi apare unul mare, un malac, Ce c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat: -Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat? -Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i... Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui. Să mai ciugulească scoarța, că e
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
a decis să fure vreascuri în pădurea de pe deal.Avea el un loc anume, unul foarte special,Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac.Când, în față îi apare unul mare, un malac,Ce c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat:-Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat?-Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i...Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui.Să mai ciugulească scoarța, că e
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
prințesă. - Cu aripile fermecate prinse de umeri, Ador ajunse cât ai clipi la poarta castelului în care locuia Vrăjitorul din Nori. Plin de curaj și cinstit, el bătu cu putere în poartă. - Cine e acolo? auzi o voce groasă și tunătoare. - Sunt Ador Prințul de la Răsărit și îl caut pe Vrăjitorul din Nori. - Ce treabă ai cu el? deschise poarta un pitic șchiop și chel înfășurat într-o mantie roșie, strălucitoare. Ador privi piticania și chibzui puțin dacă să vorbească cu
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
dactilografiate: Scara Sf. Ioan Scărarul. Securiștii neînțelegând tematica și conținutul spiritual au apelat la consilierul cultural din Departamentul Cultelor, care a elaborat un referat favorabil condamnării părintelui între 1964-1967. Iată icoana Părintelui Gavriil rămasă posterității: „Drept ca bradul, cu voce tunătoare, intransigent dar omenos în toate deciziile duhovnicești, cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu și-o trădează, cu un simț al umorului măsurat, așa îl cunosc și așa îl vor purta veșnic în inimă pe părintele Gavriil
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
ținuta acestuia, emana prin luciul blănii sale rasa, pedigree-ul. Vânătorul se trânti pe un scaun aproape de grupul prietenilor, spulberând dintr-o mișcare violentă cu pușca aranjamentul floral care tronase inofensiv până atunci în mijlocul mesei. Cu o fanfaronadă grobiană, ceru tunător friptură de mistreț, cârnați de urs, însoțind comanda cu o strașnică înjurătură la adresa vânătorii ratate de la care, pare-se, tocmai revenise. Apoi adăugase într-o altă cavalcadă pseudo-inteligibilă: -Și nește pept de rață pen’ câine! Da’n sânge... că vă
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
riscul de a o scula din pat, și imboldul de a aștepta în tăcere deznodământul misterioasei sale incursiuni nocturne, nu se putu stăpâni să nu evoce amintirea unei alte nopți de pomină, în care se treziseră în zgomotul unor bătăi tunătoare în poarta lor ardelenească înaltă, de fier forjat. Fuseseră siguri că era Securitatea, venită să-l ridice pentru că de zece zile, de când îi fugise secretara în Germania, lipsea din sertarul școlii ștampila oficială, cea cu care parafau diplomele de bacalaureat
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-a fâstâcit doar pentru o clipă iar apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-a fâstâcit doar pentru o clipă iar apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Dumnezeu cu tine fie, De faci asta pentru mine, Inima ți-o dărui ție”. Calul zborul și-l oprește Lângă poarta ferecată, Iar prăpastia vuiește Ca o fiară-nfuriată. Zmeul trage de zăvoare De deschide marea poartă Și, cu vocea tunătoare, Îi vorbește pus pe ceartă: - Tu, o gâză amărâtă, Îndrăznești să vii la mine Și, c-o bâtă prăpădită Vrei să mă omori, străine? Vii așa, ca la plăcinte... Și mă deranjezi la masă! Vreau să spun și ia aminte
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
o fac director la expediție, gândi șeful suprem, fără a analiza detaliat impactul produs de această posibilă avansare asupra categoricei doamne Swordfish. Mdeh, dragostea produce victime chiar și printre cei mai lucizi dintre oameni... Dar, de rostit, rosti cu voce tunătoare: - Da bă, să știți cu toții, cum îi spuneam și lu’ devotatu’ ăsta dă Costel! Chinezu’ face nasturi din jad mai ieftin ca noi, rusu’ și el hop, cu nasturi din sticlele de vodcă recuperate de pe fundul mării, deci dea-cu
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
Germanicus, tatăl vostru? -Destul! se răsti Caligula supărat că numele tatălui său fusese adus în discuție. Cine ești tu să spui asemenea lucruri?! -Iertare ilustre... dar asta spune poporul nu eu! se dezvinovăți Macro care nu păru înfricoșat de vocea tunătoare a companionului său mai tânăr. -Taci! spuse Caligula. Mai bine spune cum am putea să ne lipsim de amărâtul ăsta de Gemellus... -O săgeată bine țintită ilustre ar rezolva chestiunea, spuse iarăși Macro alegând între două cupe de vin. Am
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
ziditoare și mult folositoare!... În acest fel stând lucrurile, apreciat fiind în mod deosebit de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Părintele Gavriil Stoica a fost toată viața drept ca bradul (și la propriu și la figurat), cu o voce baritonală, tunătoare, intrasingent dar totuși cald și cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericești, spirituale și duhovnicești. Era cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu și-o trăda
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI GAVRIIL STOICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371249_a_372578]
-
gustul ei, pentru ca tare îmi mai plăcea să plutesc pe colacul meu roșu și să o gust din când în când. Zâmbesc acum privind cu ochii minții imaginile cu părinții mei tineri și fericiți. Tata avea atâta energie... Vocea lui tunătoare se păstrează încă vie în inima mea. Închipuiți-vă un bărbat masiv, cu pieptul mare și păros, cu ochii negri și mereu cu licăriri de stele. Nasul acvilin, nu foarte pronunțat, îi dădea o alură semeață și hotărâtă. Simțeai că
6 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345818_a_347147]
-
șoaptele. După câteva clipe Prințesa, cu pruncul în brațe, se cățără pe zid sub privirile uimite ale oștenilor. Mama și fătul saltă peste metereze și dispare dincolo de ele. CĂPITANUL SASU: Căpitane Arnăutu, cine-i năluca asta? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu glas tunător) Căpitane Sasu, asta-i Fiica lui Dracula! (sare în șaua de pe cal) Preia comanda și nici un vampir să nu-ți scape! Dimineață ne vom întâlni la poalele muntelui! Arnăutu dă pinteni calului și dispare în noapte pe poarta palatului. EXT.
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
tu, să-i zică Beda bietului nostru uriaș! Iar Beda, uite că ajunsesem să-i spun și eu astfel, privea amuzat gesturile lui pripite și parcă se căznea să-și caște fălcile colosale ca să dea drumul unui hohot de râs tunător, să se clatine vârfurile munților din apropiere, nu altceva! Dan Berneanu, cu care păstrasem o mereu mai strânsă relație, voia zor-nevoie să scoată o comisie la fața locului, se arăta convins că mai era ceva de găsit în zonă, vorbea
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-a fâstâcit doar pentru o clipă iar apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
copilașul în brațe se cățără pe zid sub privirile uimite ale oștenilor. Săltă peste metereze și dispăru dincolo de ele. - Căpitane Sasu, niciun vampir să nu-ți scape! Preia comanda și ne vom întâlni la poalele muntelui! - strigă Arnăutu cu glasu-i tunător și se aruncă pe cal, dispărând ca o nălucă pe poarta palatului. Prințesa, în disperarea sa, cu urmașul lui Dracula în brațe, sărea ca o capră neagră din țanc în țanc. Spera ca urmăritorul să-i piardă urma, iar la
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
cele șase volume anterioare ale sale, intitulate semnificativ: „Blestem străbun”, Editura SemnE, 2007; „Versete dumnezeiești”, Editura SemnE, 2008; „Pierdut în lume”, aceeași editură 2010; „Chemarea la judecată”, Editura SemnE, 2012; „Condamnarea”, Editura SemnE, 2013; „Execuția”, Editura SemnE, 2014, glasul său tunător, îndeamnă la trezire, la acțiune, la luptă, la scuturarea de prejudecățile veacului, la căutarea adevărului și a dreptății sociale. Pare că nimic și nimeni nu-l poate opri să-și declame nemulțumirile. Un destin singular, scufundat într-un destin colectiv
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
trași la sărbătoarea cea de aur. Și Los și Enitharmon stăteau mîhniți și disprețuitori. Cîntecul Nupțial de la acele mii de mii de spirite se înalță Peste Pămîntul și cu Marea-nveselite și se șui în Ceruri; Căci Zeii Elementelor suflară-n tunătoarele Armónii, creînd 370 Mîncăruri delicioase. Demoni ai valurilor trezeau Ecourile lor de apă. Luminoase suflete-ale vieții vegetale înmugurind și înflorind Își întind mîinile nemuritoare ca să izbească Firele de aur și de-argint, Si cu nemuritoare Voce murmurînd tandru, umplu-întreg Pămîntul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
miei. E lesne ca să rîzi la mînioase elemente, Să auzi cîinele lătrînd la ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana mugind; 410 Să vezi un zeu pe fiecare vînt și-o binecuvîntare pe-orice vijelie; Să auzi șoapte de iubire în tunătorul vifor ce-a dúșmanului casă o dărîma; Și să te bucuri de tăciunele ce-i năpădește cîmpul, și boală ce-i séceră copiii, În vreme ce măslinul și vită cea de vie cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]