155 matches
-
Panza al doilea, pentru ca după un număr de ani, în 1986, să publice romanul Cu cărțile pe iarbă, o parodie la parodia lui Cervantes. Personaje urmuziene deșurubate în planul credibilității, cu nume caragialești (Don Mitache, un ,hidalgo" în drum spre Tupilați și bătrînul șofer Anghelache, pe post de scutier), dau piept cu morile de vînt ale absurdului cotidian dintr-un Bugatti 1905. Rabla, surogat de Rosinantă, fusese botezată duios după o Dulcinee la fel de adaptată parabolei, Felicia Imaculata. Pentru a contrazice parcă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
superior rîndunicii care, primăvara, își părăsește cuibul titirit în coroana unui faraon - unde îi plăcea lui Téophile Gautier să-l vadă - și nimerește fără șovăire la cuibul ei de anul trecut, lipit pe grindă sub streașina căsuței babei Smaranda din Tupilați?!" Inutilă interogație! întrucît medicina reprezintă un teritoriu pe care viața cu toate ale sale se cuvine a fi nu doar investigată și slujită, "straja omenescului" asociindu-se cu o dăruire care poate dobîndi o alură de "sacerdoțiu", implicînd o "asceză
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Mai multe informații se pot obține la A.N.T.R.E.C. - Litoral, telefon 0241 759 473 sau 0722745 987. De asemenea A.N.T.R.E.C. Neamț pune la dispoziția turiștilor 18 pensiuni agroturistice, pentru Sărbătorile de iarnă, situate în Durău, Ceahlău, Bistricioara, Viișoara, Piatra Neamț, Tupilați, Lunca-Vânători, Filioara-Agapia, Almaș, Bicazu Ardelean, Fărcașa. Prețurile sunt cuprinse între 16 și 50 de euro/zi/persoană și cuprind cazarea, masa de Crăciun, cina festivă de Revelion și carnaval. A.N.T.R.E.C. Brașov oferă posibilitatea de a petrece Sărbătorile într-un
Agenda2004-48-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283110_a_284439]
-
albastru închis, verifica să vadă dacă totul e în ordine. Așa părea să fie până să audă un scâncet de copil. S-a uitat înspre ghiveciul cu un ficus imens, că parcă de acolo venea suspinul. Se apropie și zări tupilată o fetiță cu codițe, cu capul în palme, sughițând de plâns. Învățătoarea a întrebat-o cu o voce blândă: - Ce s-a întâmplat?... De ce plângi? Te-ai lovit? Te-a lovit vreun copil?... dar, fiindcă răspunsurile întârziau să apară, doamna
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Apoi plutonul condus de sublocotenentul M. Hreamătă a traversat Siretul prin apă cu sloiuri până la piept, iar pe la ora 22 urca dealul Pașcaniului (7 aprilie 1944). Regruparea ostașilor a avut loc a doua zi, în satul Ștefan cel Mare, lângă Tupilați. La 22 august 1944, în sectorul diviziei a 6-a infanterie, inamicul a trecut la atac în zona Trestioara, cât și la Boureni, însă a fost respins cu pierderi mari. La 23 august 1944, Divizia a 6-a contraatacă la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
perioade de migrațiune bulgărească. Deocamdată însă, ne mulțumim a atrage atenția cititorului, că dialectul cu turcisme există și din cauza că între bulgarii veniți aici, mulți erau bulgari numai cu numele, ca limbă și origine fiind Găgăuți, rude cu cei de la Tupilații Elanului. O dovadă bună despre aceasta, este că până azi avem încă o mulțime de familii bulgărești, cu nume evident găgăuțe: Gargalâc, Ciolpan, Turcu, Găgăuță, Calmuc, etc. Stabilirea diverselor pâlcuri de bulgari în cadrul orașului, s-a făcut aproximativ în ordinea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Metodiu privind spre Nestor. — E cal de vânătoare - spuse Stănciuiescu Vasile tăind iepurele mai mult mort decât viu în patru. L-am cumpărat de la un pur-sânge neamț. Episodul 47 DESCRIERE Până se fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
contră, critica publicistică i-a Îndulcit pe cât posibil pilula; a făcut aluzii la Henry Moore și a echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo, am publicat În Revue de l’Amérique Latine propria-mi notiță encomiastică, tupilată, e drept, sub pseudonimul „Racursiu“. Expoziția n-a rupt-o cu vechile tipare; cuprindea muluri de ghips, din cele promovate În cursul primar de domnișoara de desen, puse una În fața celeilalte din două În două sau din trei În trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dânsul, târguise niște boi mari albi, cu coarnele lucii și frumos aduse. Din câteva cuvinte s-au înțeles; satele alăturea; unul are car, altul are boi, pornesc tovărășie la drum; își mai țin de urât și cu vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă, ș-or cinsti un pahar dulce, pentru tovărășie și pentru prietinie. Am luat pe juncani trei sute fără doi lei, zise Dumitrache Hazu, cu un zâmbet blajin pe obrazul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păpușoaielor cumpăna neagră singuratică. Lângă ghizdele, adăpătoare pentru vite - ș-alături o răchită deasă, care răsfira ramuri neclintite în jos. Amândoi oamenii priveau într-acolo. — Acolo ne oprim și adăpăm boii, zise Băieșu. Nu mai avem mult până la pod, la Tupilați... —Valeu, valeu!... ia stați o leacă, oameni buni... Oamenii întoarseră capetele. Pe cărarea din marginea șoselei se ridică un țigan cărunt, cu obrazul pământiu și zbârcit. Mustața aspră îi era împărțită în două sub nas printr-o ruptură în buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu să scâncească răgușit, stâns: — Faceți-vă o pomană, oameni buni... M-a apucat vătămătura... Și mă ține, mă arde, nici nu mai pot merge... Să mă duceți macar până la pod la Tupilați... —Bine, măi țigane, vorbi Băieșu. Suie în car. Este loc și pentru tine. Ahoo!... Sări de pe draghină și se alătură prin stânga de boi. Carul se opri. Încovoiat din mijloc, țiganul făcea pași rari, cu picioarele desculțe, prin pulberea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tare mă arde!... - Și de unde ești? —Dă la Ciohorani... mormăi omul, ghemuit. Carul porni. Băieșu pășea pe lângă boi. Hazu se așezase iar pe draghină. Din când în când țiganul gemea, și el întorcea capul și cobora ochii spre el. — La Tupilați să bei niște rachiu cu piper, zise el; poate te-a mai slăbi... Țiganul deschise ochii mari, negri, și-și întinse gâtul o clipă afară din car, apoi iar se ghemui la locul lui. La fântână, Ion Băieșu opri boii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
736. „Cartea vieții se citește lângă lampa amintirilor.” Traian Demetrescu 737. „Frumusețea unei cărți este o datorie față de cititor.” Victor Duță 738. „Se știe cât de frecvent se întâmplă ca în unele cărți de conținut foarte modest să se afle tupilat fermentul plin de viitor al unei opere de înalt nivel și de mare răsunet.” Eugeniu Speranția 739. „Din cărți mărunte se pot inspira opere uriașe, iar din cele de vastă concepție se pot hrăni mii și mii de paraziți.” Eugeniu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mai curând. Concertul din Bach o va ajuta ... La ce lucru? Mini era un agent secret al unei uneltiri pe care n-o cunoștea. Singură cu gândul ei, coti pe strada Doamnei. Nory avea dreptate când spunea că Drăgănescu sta tupilat și mulțumit în umbra nevestei lui. Pe când însă tovărășia lor prospera, soțul scădea mereu și scădea din propria lui voință. Elena nu avea prilej să se acuze că nu-și iubește bărbatul, nici să-și impună datoria de a-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de sosire. Poate că hainele domnului Paul îi travestise firea ca și înfățișarea. Sia se întorsese în casă, după plecarea lui, cu gândul să-și păstreze, de nevoie cel puțin, locul la Rimi. Nu știa încă ce va face. Sta tupilată în ea însăși. Buna Lina o credea însă pocăită și, cum Lică fusese sever, se simți dispusă spre indulgență. Avea înduioșări: Biata fată! Srescută prin străini! Lică făcuse tot ce putuse, dar el avea acum alte obligații.. . Noroc că Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se ascundeau sub mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile cumplite mânau nouri de zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin toate văile, pe toate drumurile, chiar și pe șoseaua crăiască Cernăuți-Suceava. Gerurile năprasnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
distanța, apropiindu-mă neîncetat. Înregistram rece, automat, prin ferestruica mașinii, mișcarea vie și pestriță a străzii fără să recunosc locurile pe unde treceam. Am tresărit de neliniște. Ajunsesem. Da, trebuia să ajung o-dată! Mi-a apărut în fața ochilor casa tupilată în verdeață, cuibul dragostei noastre defuncte... Fără să vreau, vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cândva pașii la poarta aceea, azi blestemată, îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. Apoi amintirile începeau a se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Era mai bine să o primească în tranșe, până când își va redobândi „capacitățile intelectuale de dinainte”. Oricum, nu credea o iotă din toate explicațiile astea incredibile.Tot ce avea de făcut era să traverseze aceleași medii în care evoluase Leonard Tupilat, singura sursă de adevăr. Și până la urmă de unde fixul ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în mod deosebit. Privea prin mine, dincolo de mine, și de acolo, reflectându-se în oglinda din spatele meu, privirea ricoșa înapoi în ochii lui albaștri cu picățele. - Spune-mi cu ce te ocupi, tinere! Parcă ziceai că te cheamă....? - Leo, Leonard Tupilat. - Aha. Parfaitement! O să-ți spun Michel. Așa. Voiam să știu... - Mda, mă rog, sunt profesor de engleză la... - Très interesant! Deci îi citești în original pe Shakespeare, pe Oscar Wilde. - Ăăă, desigur, de ce nu? - Păi atunci de ce ai venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să-i cunoașteți și pe mama mea, doamna Maria Firidă, și pe logodnicul meu, Leo Tupilat. Știți că sunt urmărită peste tot de o limuzină neagră a Securității și vreau să vă rog să aveți grijă de ei, în cazul în care voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină neagră, toată făptura ei radia energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ar fi trebuit să-și facă un calendar, să știe când se poate baza pe el și când nu. L XXXVIII Seara, când ajungeam pe ulița deja răvășită de vântul aspru de noiembrie, încercam să reconstitui arborele genealogic al familiei Tupilat. Cred că era mai mult o stratagemă ca să uit de zvârcolirea Sabinei, zăvorâtă în celula ei de la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. Se ținea de cap și implora universul: nu mai pot! nu mai pot! Erau rare momentele în care mă recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că i se urcase la cap. L-a băgat Dej la pușcărie pentru că nu voise să dea pământul la colectivă, de parcă nu i l-ar fi luat oricum. Ulterior, familia și-a schimbat apelativul grecesc și tot clanul a devenit Tupilat, să li se piardă urma. Însă tot prost s-au orientat: și băieții și fetele s-au dus de-a valma la seminar. Unii au devenit preoți, alții preotese. S-au închis la țară, s-au pus pe zidit biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și turnători. Până la urmă n-au reușit decât să-și înfunde burdihanul cu câteva felii de salam în plus. Au tras și ei sforile scămoșate ale ușilor din dosul magazinelor de încălțăminte, ale alimentarelor, ale farmaciilor. Cel puțin bunică-meu Tupilat, convins cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând la pâine și lapte, își punea sutana gri, pălăria de pai albă, barba lungă de bumbac, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-ar fi temut de ceva. Spusese doar că, oricum, ar fi fost foarte greu pentru o femeie să reziste alături de nepotul ei. Ca dovadă că nici ea însăși nu rezistase, deși avea faima unei mâini de fier în familia Tupilat, se gândi Cosmin. La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat și Leo. L XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lor, unul la Botoșani, altul la Arad, au făcut praf vreo cinci case. Mitul poșetei roșii le dădea tuturor iluzia că pot risipi oricât, undeva cândva, din interiorul articolului de marochinărie se va revărsa belșugul asupra tribului. În sânul familiei Tupilat, dar și în al clanului Taubergher, s-a discutat mult dacă Leo moștenea trăsăturile și caracterul neamului său, adică acea îmbunătățire a rasei rezultată din încrucișarea greco-austriacă. Părerile au fost împărțite: într-adevăr, mergând în susul spiței Taubergher, se poate observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]