227 matches
-
său. Iarăși, se crede, cu îndreptățire probantă, că la mănăstirea cea nouă, plănuită de Ștefan drept necropolă domnească (aici sunt 28 de morminte, cele mai multe, ale dinastiei Mușatinilor), călugării n-aveau încă lăcaș de rugăciune. La Volovăț, după potolirea urgiei năvălitorilor turanici, Ștefan cel Mare a dispus înălțarea altui lăcaș de cult, de astă dată, de piatră. Să reziste măcar incendiilor vrăjmașe. La răstimpuri, bisericuța a suportat și firești reparații, ba, și adaosuri trebuincioase, la bârnele din lemn de stejar (talpă, pereți
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
Val Gheorghiu Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte ani: Căciula rusească și Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat căciula cu urechi turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
acordat se justifică. Cred însă că tineretul căruia i se adresează autorul era mai curînd interesat de timpurile istoric mai apropiate decît de cunoașterea cutăror domnitori medievali. Începînd cu originile, autorul ia în considerare pe lîngă geto-daci și romani, componenta turanică (avarii, pecenegii, uzii, cumanii) și slavii. Autorul ține să releve că nu e adevărată aprecierea că geto-dacii se confundă cu tracii, ci au fost seminții deosebite. Iar colonizarea romană nu se reduce la armatele stabilite aici, ci la afluarea spre
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
acestor teritorii viitoare românești, prin păduri, (sylvae; de unde, apoi, Transilvania). Dar argumentul decisiv în ochii mei în favoarea continuității îl constituie păstrarea numelor antice ale Carpaților și ale tuturor marilor rîuri din spațiul nostru". Atenție se acordă, apoi, componentei slave și turanice. Nașterea statelor române, în jurul anilor 1300, li s-a datorat, după tradiția orală reafirmată de istorici precum Gh. Brătianu și Ștefan Papacostea, și acel Basarab întemeietorul a fost un personaj real, dintr-o spiță de șef cuman. Oricum, de pe atunci
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
Lucian Vasiliu Am văzut deasupra mării Hellespont curcubeul turanic - scria cu litere latine numele Lucius Domitius Ahenobarbus Am văzut China la ea acasă - medita într-un bob de orez Am văzut chipul tatălui meu interbelic impregnat pe o piatră, la Cernăuți Am văzut mănăstirea Bogdana îngenunchiată în lacrima călugăriței
Înrobirea și dezrobirea cărților by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/4004_a_5329]
-
asupra ei. De-atunci încoa maghiarii își dau toată silința s-o vulgarizeze atât în Ungaria cât și în Europa. Dar în timpul din urmă convingerea că maghiarii sunt incapabili a împlini această misiune se răspândește în sfere din ce în ce mai largi. Popor turanic, ci nu sunt capabili a primi nefalsificată cultura rasei noastre și, în același timp, n-au nici o legătură cu popoarele din Orient. Întocmai dar precum papa a proclamat dogma infalibilității, pe când ea era pusă la îndoială de cătră catolici chiar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi obligate a face mari concesii ideii monarhice arioeuropee, care nu e nici despotică, nici demagogică, ci o stare de drept, în care libertatea de conștiință a persoanei și a grupului etnic primează orice considerație de stat. Prea e turanic sistemul de guvern din Rusia, prea domnește cezaro - papismul d-lui Pobedonoszow, prea se conservă o idee de stat străină nobilei și personalei rase arioeuropee. Numai mongolii ascultă de un om mai mult decât de conștiința lor și fac din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
plângătoare. Sau te gândești la acele pagini din Jardin de Bérénice a lui Barrès, în care excesul de meditație, printre singurătăți și regrete, naște o dorință de lacrimi. Se întîlnesc astfel vibrațiile cele mai rafinate cu freamătul și neliniștea sufletului turanic. Keyserling insista asupra tristeții arabe, ruse și argentine. Cum de i-a putut uita pe unguri? Acest popor este singurul care, în Europa, mai păstrează tradiția unei exaltări dionisiace. Cine a văzut o cârciumă maghiară și toată lumea de acolo, legănată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
El pornea, În această privință, de la o părere de bun-simț. Cuvintele baie, lazne, chișinău, borcul, burlui, toate semnificând folosirea empirică a apei În scop igienic sau alimentar, nu au cum să nu fie autohtone. Că doar nici un migrator, fie slav, turanic, maghiar, nu a cărat pe cai ori În coviltire burluie cu borcut, ca să li se păstreze denumirea! Bineînțeles, termenul a fost preluat de la populația de baștină. Însă altceva aș fi vrut să vorbesc, după dezghețul de pe la 1970, cu un basarabean
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
firesc al acestei realități: Inteligența. Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale preconizând nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fili, găină în loc de galina, cai în loc de cali, văi în loc de văli, moi în loc [de] moli); schimbarea lui r în n (senin în loc de serin) (v[ezi] Miklosich și Slavische Elemente im Rumunischen) Celelalte popoare balcanice [MAGHIARA ȘI ROMÎNA] 2263 [La unguri: ] Flecțiune turanică, dicționar slav, sintaxă germană. La romîni: flecțiune traco-ilirică, dicționar latin al limbii în circulațiune. ["CONSISTENȚA UNEI LIMBE"] 2285 Limba română de-aceea s-a depărtat și s-a înmuiat * așa de latină *, pentru că așa de lungă vreme nu a fost
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de sate este și cauza dispariției inscripțiilor.8 Dacă ar trebui să sintetizăm într-o formulă cuprinzătoare perioada dintre 275-602, în istoria nordului Dunării, nu am găsi cuvinte mai inspirate decât cele folosite de Iorga: "Între împăratul roman și hanul turanic".9 La sfârșitul secolului al IV-lea d. H., în vremea lui Teodosiu (379-395) Iorga vorbește chiar de "opera împăratului Teodosiu" era aici, la Dunăre, o lume creștină solid înrădăcinată, cu numeroși episcopi, goții aduc cu ei episcopi și călugări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vitelor și meșteșugurile, iar hunii nomazi erau interesați doar de încasarea dărilor de la locuitori. Liantul gotic, odată dispărut, a antrenat prăbușirea civilizației Sântana-Cerneahov. În urma destrămării Confederației hunice, după lupta de la Nedao (454), în întreg spațiul carpato-dunăreano-pontic, dominat nominal anterior de turanici, au început să se producă treptat importante prefaceri în sânul societății autohtone, în paralel cu o serie de modificări ale raportului de forțe politice și militare din zonă. Populația autohtonă nu este în mod direct menționată în izvoare, prezența și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ritul bizantino-slav la români În anul 864, hanul Boris (852-889), acest "Clovis al Bulgariei", sub presiunea bizantinilor, înfrânt de ei, se botează împreună cu tot poporul său, luând numele creștin de Mihail. Creștinarea bulgarilor are loc odată cu victoria deplină a slavizării turanicilor și cu instituirea feudalismului, în plan social-politic, în Bulgaria. După primirea botezului, Boris și boierii săi (curtea) au cumpănit între creștinismul grec (bizantin) și cel latin (roman) și au păstrat legăturile și cu Papa de la Roma și cu Patriarhul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hune, cedată de romani prin tratate, Attila urmărea să-și adauge tot șirul centrelor romanice dunărene până la Novae, reședința ostrogoților. În timpul incursiunilor hunice la Dunăre, răsar satele localnicilor de străveche origine, prezente peste tot pe malul nordic al ei. Patronatul turanic al hunilor este, de fapt, un nou și mare factor de sinteză, regalitatea lor nu înseamnă o veritabilă administrație, ci "un drapel de luptă" (Iorga). Din palatul său din Panonia, magister-ul barbar merge spre Apus, ca împărat al lumii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul, sabia și lancea, pledează pentru originea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu s-au așezat statornic, ca popor de păstori nomazi, decât în regiunile de stepă, mai ales în cele nord-pontice și în pusta panonică. Structura social-economică a societății hunice presupunea existența unei populații agricole supuse, care să asigure întreținerea dominatorilor turanici în tratativele cu Imperiul, Attila insista ca locuitorii refugiați în teritoriile romane să-i fie restituiți. Populațiile supuse de huni, alani, ostrogoți, carpi, gepizi, romanici au fost încadrate în organizația lor militară, iar conducătorii neamurilor supuse și-au păstrat pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor, romanici și slavi, urmele lor au rămas în așezămintele supușilor, precum vasul avar de la Sânmiclăușul Mare. Stăpânirea avară a lăsat urme puține și discutabile, a fost cea care a mutat peste Dunăre (sud) pe slavi. Astfel, al doilea popor turanic, după huni, a acționat pentru închegarea și întărirea poporului românesc, în curs de coagulare, prin această "curățire" (Iorga) a unei vetre sigure. În urma prădăciunilor avare, puterea elementului romanic a scăzut în sud, în aceeași măsură în care, prin neadmigrare, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sinteză culturală unitară (civilizație), specifică unor teritorii întinse. Superioritatea numerică, caracterul autohton și sedentar, ca și trăsăturile generale ale civilizației locale au permis românilor să asimileze, pe durata mai multor generații, în secolele IX-XI, atât populația slavă cât și etniile turanice, impunându-se prin supremația limbii române, care, la rândul ei, a absorbit un important lot de cuvinte de origine slavă (20%) și turanică -5%. 23 Cercetările arheologice evidențiază că, în secolele VII-X, în diferite zone ale țării noastre, existau două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românilor să asimileze, pe durata mai multor generații, în secolele IX-XI, atât populația slavă cât și etniile turanice, impunându-se prin supremația limbii române, care, la rândul ei, a absorbit un important lot de cuvinte de origine slavă (20%) și turanică -5%. 23 Cercetările arheologice evidențiază că, în secolele VII-X, în diferite zone ale țării noastre, existau două tipuri principale de așezări ce corespund celor trei variante de organizare a obștii sătești teritoriale: 1. primul tip, cel mai numeros, îl constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată, a avut consecințe profunde asupra societății romanice autohtone. Limba slavilor rămași
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste influențe slave au persistat în limba romanicilor din nordul Dunării, în urma conviețuirii timp de secole cu aceștia (vezi cap. VII). Slavii din Dacia, care locuiau în Carpați și la Dunăre, nu au alcătuit state (regate), precum neamurile germanice și turanice (goți și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu ciuvașii a bulgarilor de pe Volga. Între vechii bulgari veniți din stepa euro-asiatică (regiunea Volga) și între rămășițele hunice, ca hunogundurii, a fost într-adevăr o strânsă legătură. Astfel, "descălecătorul" bulgarilor de dincolo de Dunăre, Asparuh, a comandat hunogunduri ! Bulgarii erau turanici, ca toate popoarele stepelor asiatice, cu numele nou bulgar. După istoricul Tomaschek, bulgarii apar menționați pentru prima dată, în 481, spre sfârșitul secolului al V-lea-pe atunci Cassiodor amintește pe "pretutindeni temuții bulgari", care sunt numeroși (o "grămadă"), iar Ennodius subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tratatul din 681)-cedarea din partea Împărăției universale față de acest "popor barbar și venetic", față de "această pacoste" (Iorga). Care era realitatea social-politică în sudul Dunării, după 679-681 ? Triburile slave sub dominație bulgară, obotriții sau predenesensii și-au păstrat autonomia față de năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la început, o alcătuire primitivă, pur militară și "gata de pradă" (Iorga). Bulgarii se așează acum, la începutul secolului al VIII-lea, în părțile de sud ale Dobrogei, din zona Cavarnei, iar organizarea este în lagăr, cea veche asiatică, strict turanică. S-a exagerat enorm, consideră Iorga, în privința hotarelor unui stat a cărui existență însăși n-a fost dovedită-chiar și istoricul englez Bury credea că statul bulgar a lui "Isperich și Krum", cel din secolele VII-IX, se întindea în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]