874 matches
-
așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe un alt ” tărâm ” cu inocența pe buze... Această seninătate a Măriei avea să-l facă pe Gheorghe și mai turbat, Încolțind În sufletu-i hain sentimentul devastator al geloziei. Curvă nenorocită! te-am zărit la praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și cum Îl priveai de galeș și cu cât subînțeles... Te Înșeli amarnic! riposta Maria, plină de furie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toată plinătatea ei scena, de altfel obișnuită în șatră. Urechea avocatului prinse din zbor doar câteva cuvinte: „De deochi dintre ochi, cât o sta vântu’n gard atâta să stea deochiu-n cap și să fugă prin sat ca un câine turbat...” Alte cuvinte nu mai auzi. Bătrâna mângâie din nou capul copilului, după care micuțul o zbughi pe după corturi. - Minunat! zise avocatul. Extraordinar! - Ce poate fi atât de extraordinar, dom’le? - Totul! Vorbele, bulibașă, vorbele acelea cu atâta tâlc: să stea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Răcise. Mama nu voia să-i dea apă de chiuvetă ci, l-a rugat, pe concubin, să coboare până jos, la parter, pentru a cumpăra o sticlă cu apă minerală, plată. El a întors către ea niște priviri de om turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de obicei. Mihaiu a venit acasă, beat tare. Copila dormea. Cu trupșorul cam dezgolit. El a voit întâi să i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea seama de ce i se întâmplă. Mihaiu o strângea tot mai tare în brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Acuș. Mă inviți și pe mine? Da. Vino. Te rog frumos, chiar acum, vino, și-o să vezi că o să ne fie bine. După ce-om sta la masă. O, tu, fericită țară! O, tu, mult prea fericit popor! Cum nu turbați, oare, de atâta durere?! Război perpetuu Bicicleta, motoreta, motocicleta, autoturismul, avionul, vaporul, trenul și toate celelalte mijloace de locomoție pe care omul le-a inventat pentru a-și ușura deplasarea dintr-un loc în altul, au ajuns să fie, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai auzi nicio conversație preț de vreo două minute. Nea Vasile se adâncise și el în meditații. Concluzia acestora fu una complexă, dar neexprimată cu glas tare: "Mamă, mamă, ăștia micii are dinții și mai ascuțiți dăcât ăi bătrâni. E turbați rău dă foame ce-are pă ei. Cân' le-o da drumu' pă meserie, cred că bagă și-o chiuvetă-n tine, dacă nu sari la cap cu banu-n dinți, și p-ormă îți râde-n nas, c-a uitat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
facem? Stai așa. Eu intru în dulapul acela, iar tu repede îți tragi pe tine hainele și te scuzi că ai fost la Wc., că nu mai puteai ține. Se aud mișcări de tot felul, de la respirație alertă la gemete turbate. N-aveam cum să văd faza, deoarece capacul avea balamalele chiar în partea dinspre fundul șopronului, în așa fel încât nu putea fi întredeschis cu vizibilitate spre unghiul acela. Mă mulțumeam însă cu imaginile auditive și cu frigul din bazin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sculă deodată în picioare și, uitând de tavan, se lovi în creștetul capului. Zdruncinat peste măsură, probabil că văzuse stele verzi. Scrâșni din măsele și, mai puțin impulsiv decât ar fi fost fără să se fi lovit, strigă totuși ca turbat: Pe nevasta mea, mă? Ferească sfântul să aud eu una ca asta... Vezi că mai ai nevoie de cap - îl sfătui părintește Iozefina, chiar și cu o oarecare întârziere - și nu cumva să te atingi de el, adică de Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
m-au lovit?... Numai că știau pas cu pas toate drumurile noastre. Mai știau apoi că vinerea seara eu port paralele cărăușilor și că eu merg în coada șirului de sănii. Apoi au ales și o noapte cu o vreme turbată ca aceea... Străini de crâșmă nu-s!...Da ’ ia stai, Hlibocene! Tu n-ai băgat de seamă că acum două săptămâni, taman când împărțeai banii la oameni, la o masă din colțul cel mai întunecos al crâșmei ședeau doi cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ele biciurile În funcțiune, iar Întreaga ură lichidă a unui extinctor s-a revărsat Împotriva noastră. — Spre etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai urmărea cearta dintre doi șoferi care-și bușiseră mașinile sau flirtul unor tineri, Întorcându-se apoi la computer. La prânz mânca, iar pe urmă profita de acalmia În care cartierul se scufunda pentru două ore, când până și circulația turbată a mașinilor se domolea, și se culca. După-amiaza se trezea și se reapuca de scris. Seara pleca la o plimbare de-o jumătate de oră, ca un stăpân ieșit Întru Împlinirea unor ritualuri canine, lipsit Însă de câine. Cu ajutorul unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le-a lăsat pe o policioară să se bălăngăne jucăuș. Au mai răsărit din valiză un aparat de pirogravat și unul asemănător celui folosit În resuscitarea cardiacă, o zgardă, o cușcă având Înăuntru ceva ce părea a fi o nevăstuică turbată, o pereche de cătușe, un clește de grădinărit, un set de cârlige de pescuit și un gârbaci cu vârfuri plumbuite, pe care a Început să-l Învârtă chiuind prin Încăpere, plecând apoi În pași de gimnastică ritmică spre coridor. Lucrurile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-o gâdilam eu ca să facă pișulică! — N-O ATINGEȚI, NU MIȘCĂ NIMENI! strigă tata, căci mama pare gata să se prăvălească pe podea, asemenea unei văduve în mormântul răposatului ei soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-o să aibă copii! Ea se apucă să urle de jale, e un animal îndurerat, pe când taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urlet pur, fără alte cuvinte între mine și el. — Aici poliția, Portnoy, ești înconjurat. Ai face mai bine să ieși și să-ți plătești datoria față de societate. — Mă cac în societate, curcanule! — Număr până la trei ca să ieși cu mâinile sus, Turbatule, altfel intrăm noi după tine și te ciuruim. Unu. — Ciuruiește-mă, nemernicule, mă doare-n cur! Iete că mi-am rupt eticheta de pe saltea... — Doi. Dar, cel puțin, atât cât am trăit, am trăit a-ntâia! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhh!!!!! Poanta ASSA [spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prieten ca ăla e o pacoste. Da-da, pacoste. De aceea l-ați oprit asistent, iar acum e lector? Iertați-mi indecența; plus pantalonii. Sec. Ați cam pierdut, domnule profesor zice Lazăr încet, cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luminată, de cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor și umilințelor de necrezut la care au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
era singurul lucru care vorbea despre război În această Încăpere pașnică și bătrînească. La orice pagină l-ai fi deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze dintr-un tun amplasat Într-o grădină. „Nu răbda stăpînirea nimănui“, citi Rowe, și acest Îndemn Înțelept Îl Încînta ca o melodie, căci Într-adevăr În lumea Întreagă oamenii Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
față. Am făcut un pas în spate, destul de zadarnic, căci o altă palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am cedat nervos în fața unui Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată, care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mi-a dat tatăl meu. Le-am luat special pentru tine și-ai să le primești. Nu vreau. Ia-le înapoi. Băiatul se albi de furie. Smulse darul din mâinile fetei și-l trânti pe bancă. Îl privi cu ochi turbați. Cu un gest scurt îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe bănci și ateriză lângă ea. O privi cu o uitătură dementă. Ce-ai spus? Luana se pierdu. Uitându-se în ochii lui, înțelese că situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii turbați înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei. În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]