149 matches
-
măcar inova. În materie de moarte însă, nimic. În moarte s-a ajuns de mult timp la perfecțiune". Predomină însă această pastă echivocă, frecvent șugubeață, de sorginte balcanică și cu un iz al fabulosului țărănesc. Ca în povestea lui Ivan Turbincă, moartea nu e luată în serios, sfidată cu o bună dispoziție suspectă care e probabil un mod arhaic de conjurare, reziduul unui ritual magic. Nepăsarea, grimasa veselă, ironia nu compun o mască pe chipul celui înspăimîntat, incapabil a înfrunta fățiș
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
de N.V. Gogol, regia Horațiu Mălăele, Teatrul de Comedie, "Gaițele" de Al. Kirițescu, regia Alexandru Dabija, și "Joi.mega.joy" de Katalin Thuroczy, regia Radu Afrim, Teatrul Odeon, "Căsătoria", de N.V. Gogol, regia Yuri Kordonski, Teatrul Bulandra, "Absolut!" după "Ivan Turbincă" de Ion Creangă, one-man show Marcel Iureș, regia Alexandru Dabija, și "Jocuri în curtea din spate" de Edna Mazya, regia Bobi Pricop, Teatrul Act, "Furtuna" de William Shakespeare, regia Victor Ioan Frunza, Centrul Cultural pentru UNESCO "Nicolae Bălcescu".
Festivalul de Teatru "Toma Caragiu" va debuta miercuri la Ploieşti () [Corola-journal/Journalistic/68393_a_69718]
-
și slab de-i numărai coastele", cînd tot el taie capul unui exemplar unic de cerb să-i jupoaie pielea, fără pic de fair-play vînătoresc? Ce să mai zic de defrișările sălbatice ,poroncite", ca din partea lui Dumnezeu, Vidmei de către Ioan Turbincă? Ecologiștii ar avea și ei de ce să facă un lanț uman de nuduri (mai la vară). Mă opresc și mă așez de unde m-am ridicat, fiindcă, tot răsfoind opera lui Creangă pentru oarece exemple, mi s-a făcut o poftă
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Orele lui Cunningham (pe care, nu doar dintr-un „spirit feminist”, o recomand) și Maestrul și Margareta. Cum și vacanța, și plimbarea au ajuns la final, - despre toate lucrurile bune se spune că au un sfârșit - după modelul lui Ivan Turbincă nu pot decât să fac o scurtă parafrază literară: - Cine-i acolo? - Eu; - Cine eu? - Eu, cârcotașul; - Și ce vrei? - Dorință de-a citi? - Nu-i; - Librării sunt? - Nu-s; - Cărți sunt? - Ba. Continuarea o știu și cititorii.
Cărțile de pe cearșaful de plajă by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13572_a_14897]
-
cu mărunțișuri de astea obișnuia să se furișeze în fabrica de vise pe fereastră topindu-se apoi ușor și sigilînd ieșirea noastră eu mă țin de povești și uite că strada m-a și băgat într-a ei pașol na turbinca ghiavol ce-mi ești, e cald și bine în antologii, o să vezi e ca-n sanatorii, pe culoare se plimbă ditamai modernii, intrați direct în post... se lasă și fotografiați, ooo, ce nu face strada dacă n-o părăsești
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
pe post de Goliat cărând lemne, emană și el același aer rural. Poate doar, pomenite în treacăt, trupele austrice încartiruite să mai spună ceva ieșit din comun. Dar și Humuleștiul adăpostise trupă rusească (de aici va veni, peste ani, Ivan Turbincă !). Fălticeniul și Tg. Neamț sunt, cum zice G. Călinescu despre Bucureștiul anului 1909, al lui Felix tocmai sosit cu trenul de la Iași, niște "sate (mai) mari", niște locuri accesibile și nu-l contrariază pe adolescentul și pe tânărul Creangă. În
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
pe suflete, eliberînd pe cei doisprezece cuconași care ajunseseră furi după ce el îi sărăcise la stos, și muriseră în piața orașului. Face, pe deasupra, și o cruce de cretă pe poarta iadului, ținîndu-l închis pînă la ștergerea ei. Ca-n Ivan Turbincă, moartea vine și este păcălită cu părul și scăunașul. Cînd, în cele din urmă, se împlinesc soroacele, Toderică nu este primit în iad, în amintirea strașnicei partide de cărți, și trebuie, cu toată necuviința lui, să stea în Rai. Dovadă
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
din cele un milion de trupuri de bronz, iar ecoul venea din burțile unor kalashnikoave mereu lăsate gravide de neastîmpărul unui mire chinuit de luna de miere fără sfîrșit, balsam pe o rană lăsată deschisă de Dumnezeu ca pe Ivan Turbincă într-o hîrjoană continuă cu moartea, într-un buzunar sterp strivit de degetele degerate de sete ale mutului vorbăreț, dar nu vă jucați voi cu Iosif Visarionovici, niet, mustața lui mustea în dulceață ca în afișele care ne chemau să
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
programul cuprinde: sâmbătă, 22 octombrie, ora 21, trupa Amifran, Arad, cu spectacolul „Psihoză la curtea Regelui Soare“, de The Bouffon; duminică, 23 octombrie, orele 13. 30-14, ceremonia de deschidere a festivalului; ora 14. 00, trupa Mini Amifran, Arad, cu „Ivan Turbincă“; ora 15, Asociația „Cloșca cu Puii de Aur“, Curtea de Argeș, cu „Pinocchio“; ora 16, Liceul nr. 13, Belgrad, cu „Ubu“, după Alfred Jarry; ora 17, Sala Studio, Teatrul Municipal Arad, spectacol profesionist, „Soare o dată la două zile“, de Pascal Coulan; ora
Agenda2005-43-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284319_a_285648]
-
sarcină. Că Ion Creangă este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
model: doctrinași, atelierele de pixelărie, leapșa pe îngerește. Să nu lipsească termenii vechi, reînviați odată cu alternanțele populare: „prima oaie repețită, albioana cloană”. Limbajul care refuză constrângerile locului comun („răcirea încălzirii planetei”) e deschis jocurilor plurilingve: Cuțu-cuțu nach Grivei, Pașopt na turbincă!, network de hai-huiști, laptopiseț, poatever, Jemandea, apropo de by the way. Un mecanism esențial de dezvoltare a discursului e intertextualitatea: Caragiale, desigur, e omniprezent (bobor, nacafa, rezon, moft, vițăvercea, C’eș’copil?), dovedindu-se chiar reproductibil în engleză: „Te doare
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
Thomas Mann (alias Tonio Kröger) ea evocă ceva fundamental echivoc. Numai că „în vreme ce artistul Caragiale ajunge la o conștiință burgheză, burghezul Thomas Mann ajunge la o conștiință de artist”. Ultimul capitol al cărții, intitulat, în chip ludic-provocator, Sărmanul Dionis, Ivan Turbincă și Lefter Popescu față cu transcendența, îmbină rigoarea aproape pedantă a demonstrației cu revelațiile interpretative paradoxale. Acestea sînt, de altminteri, apanajul unui comparatist autentic, preocupat de imprevizibilele afinități elective: “Iată că, în trinomul Eminescu-Creangă-Caragiale, ultimul este cel ce revelă, de
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
puneți mâna pe carte, fraților, că ne analfabetizăm cu toții! Scaraoschi, care era și el prin zonă, i-a șoptit repede consilierului: - Mă, oaie, vezi că e vorba de Shakespeare - ți-am spus, da’ te costă un gulaș. Vorbește cu Ivan Turbincă... - Ia din toate astea cu tine, a continuat Domnul, și te rog ocupă-te pentru limpezimea lucrurilor! Bagă FBI-ul și CNN-ul pe ei - urgent! Aștept raportul... Ești liber! - Am înțeles, Doamne!, s-a împleticit consilierul, dar n-am
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
ticăloase chipuri ale lui Mozol. Fără să pregete, în strigăte de „feciori de lele“, voinicul se porni a zvârli cu plumbi, pe care țârcovnicul, ce pose da o tipografie clandestină, îi înhăța din zbor, vârân du-și-i hoțește în turbincă. Sări atunci viteazul în mijlocul lor și începu să-i ieie la depănat. Eram toți cu gura căscată. — Ce s-a-ntâmplat cu piticul? am întrebat. — Iată: în vreme-aceasta, piticul Ghencea culegea hribi, în a căror pregătire era mare meșter
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
publică o carte, Noii precupeți. Intelectualii publici din România de după 1989, unde-mi rezervă și mie câteva secunde de atenție. O face, însă, nimerind cu propria-i marfă în tejgheaua cu zarzavaturi: dorind, cu orice preț, să mă înghesuie în turbinca lui Ivan a intelectualilor români ce transformă viața publică într-un spectacol al târguielilor și afacerilor reciproc avantajoase, dl Gavrilescu aruncă afirmații fără acoperire. La pagina 134 a cărții, pretinde că în revista pe care o conduc se "recenzează cu
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
lumea umbrelor a genialului narator? Harap Alb pleacă la Ierusalim cu Ochilă, cu Flămânzilă și cu Setilă, în căutarea fetei Împăratului Roș, iar Spânu așteaptă să i se aducă totul la tălpi. Și-i aducem... Ivan își coase din nou turbinca ruptă, prin bortele căreia a scăpat câte-un basarabean, un georgian, un cecen, un ucrainean... Stan Pățitu scoate și ultima coastă de drac din trupa de balet, arvunită la Stanbul sau prin Cipru. Fata babei a luat și lada fetie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
călătorească. Am trăit și eu adesea cu valizele la ușă, deși plecările mele erau întotdeauna precis planificate. Și am înțeles, mai ales în primii ani ai navetei mele transfrontaliere (uneori naveta mea a fost transcontinentală, chiar transatlantică), ce era cu turbinca lui Ivan Turbincă, acest remarcabil obiect fantasmatic. Suprafața exterioară a turbincii definește un spațiu ne-spațial, intensiv; avem de-a face cu un bagaj de mici dimensiuni vizibile, dar de o cuprindere infinită, în care implodează un univers întreg, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și eu adesea cu valizele la ușă, deși plecările mele erau întotdeauna precis planificate. Și am înțeles, mai ales în primii ani ai navetei mele transfrontaliere (uneori naveta mea a fost transcontinentală, chiar transatlantică), ce era cu turbinca lui Ivan Turbincă, acest remarcabil obiect fantasmatic. Suprafața exterioară a turbincii definește un spațiu ne-spațial, intensiv; avem de-a face cu un bagaj de mici dimensiuni vizibile, dar de o cuprindere infinită, în care implodează un univers întreg, pentru a fi deșertat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
plecările mele erau întotdeauna precis planificate. Și am înțeles, mai ales în primii ani ai navetei mele transfrontaliere (uneori naveta mea a fost transcontinentală, chiar transatlantică), ce era cu turbinca lui Ivan Turbincă, acest remarcabil obiect fantasmatic. Suprafața exterioară a turbincii definește un spațiu ne-spațial, intensiv; avem de-a face cu un bagaj de mici dimensiuni vizibile, dar de o cuprindere infinită, în care implodează un univers întreg, pentru a fi deșertat înapoi în spațiul discret, extensiv, al ontologiei noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dimensiuni vizibile, dar de o cuprindere infinită, în care implodează un univers întreg, pentru a fi deșertat înapoi în spațiul discret, extensiv, al ontologiei noastre. Cred că toți călătorii au momente în care și-ar dori să posede o asemenea turbincă... M.I.: Așa este. Deci știam de ce sunt acolo cuferele acelea, știam că vom pleca, dar nu mă uitam la ele ca la un simbol al plecării. Poate erau totuși un simbol, dar nu unul activ, ci pasiv. Am început așadar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în neogreacă (kefi = „euforie, bună dispoziție”), apoi în limba română, sub forma chef, care desemnează nu narcoticul, ci starea de narcoză (un fenomen lingvistic uzual, așa cum am văzut). Chef nu însemna doar o petrecere cu multă mâncare și băutură. Ivan Turbincă trage un astfel de chef cu dracii. El „se chefăluiește” în Iad cu „votchi, tabacioc, lăutari și femei 467Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean frumoase” (Ion Creangă, Ivan Turbincă, 1878). Un alt cuvânt turcesc avea această semnificație : zyafet, devenit în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu însemna doar o petrecere cu multă mâncare și băutură. Ivan Turbincă trage un astfel de chef cu dracii. El „se chefăluiește” în Iad cu „votchi, tabacioc, lăutari și femei 467Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean frumoase” (Ion Creangă, Ivan Turbincă, 1878). Un alt cuvânt turcesc avea această semnificație : zyafet, devenit în română zaiafet. Din țările maghrebiene, termenul kif sau kief pătrunde în Franța. În anii 1798-1802 armata lui Napoleon domină Egiptul, iar în perioada 1830-1847 se desfășoară războiul franco-algerian. La
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mocnește într-însul.” Conform mitologiei populare românești, tutunul - ca și vița-de-vie - „este iarba Dracului”. Când Ivan întreabă la poarta Raiului dacă acolo va găsi „tabacioc” și „votchi”, Sf. Petru îi răspunde tranșant : „La iad, Ivane, nu aici” (Ion Creangă, Ivan Turbincă, 1878). Vechile texte creștine îi amendau pe fumători, amenințându-i cu iadul : „Voi vă afumați cu tiutunul puturos - ce este rămășița din jărvile [= jertfele ?] idolești. Amar voao, că în veci veți fi în iad”, se spune într-un text manuscris
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se face. * Nu încerca să zbori cu aripi străine. * Poți lua trenul din mers, dar poți să-l și scapi. * Nu te sui în prepeleac, dacă nu te cheamă Dănilă. * Nu orice Stan este pățit. * Fiecare Ivan are câte o turbincă. * De când tot dă cu ea prin garduri, lui Irimia i s-a rupt oiștea. * De când a fost promovat la munca de sus, nu mai este acarul Păun. La fel sau altfel spuse * Păcală s-a făcut director de bancă, iar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mai „normală” atitudine cu putință: refuză moartea, așadar refuză pentru întâia dată să împlinească voia unui oaspete. Jocul se va prelungi, patriarhul trăgând de timp cu viclenie, ca-n cele O mie și una de nopți sau ca în Ivan Turbincă. Doar printr-o viclenie și mai mare (capitolul XX) moartea reușește să-i vină de hac: îi întinde mâna pentru a-i fi sărutată, promițându-i că în felul acesta muribundul își va recăpăta vigoarea fizică și sufletească. Dar sufletul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]