586 matches
-
și a alte cîteva, s-au propus anumite radicale, dar restul, majoritatea, sunt obscure etimologic, poate pentru că sunt, de fapt, hipocoristice extrase din bazele antroponimice din care au fost „prescurtate“. Emil Suciu neagă existența unui sufix -ui, -oi în limbile turcice (în care, de fapt, nu era sufix, ci cuvînt autosemantic, cu sens de sine stătător, ceea ce face ca, uneori, în compuse să stea pe prima poziție: Ui, Uiu, Uielga), chiar dacă e așezat, de obicei, pe poziția secundă (Cara-oi, Kîzîl-oi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Darhințui, Harghițui, Anui, Kičui, Saktui, identificate de Gh. Bolocan în Atlas Mira). Concluzia esențială, în urma acestei noi avalanșe de informații, este că toponimele romînești terminate în -ui au origini, genealogii și etimoane diverse, încadrîndu-se într-adevăr în cîteva tipuri: formații turcice (în cazul în care poate fi „reconstituit“ radicalul: Covurlui), formații romînești de la toponime (dacă baza e atestată, cu precizarea că ar putea exista și variante feminine ale sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județele Caraș Severin, Hunedoara, Iași, Mehedinți). Forme polarizate sunt: Defileul Coziei, Gruiul Coziei, Munții Coziei, Cozieni, Mănăstirea Cozia. Toponimul vîlcean, atestat încă în secolul al XIV-lea, ar fi, la origine, după Iorgu Iordan, sinonim cu Nucetul, fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni de la sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cozieni, Mănăstirea Cozia. Toponimul vîlcean, atestat încă în secolul al XIV-lea, ar fi, la origine, după Iorgu Iordan, sinonim cu Nucetul, fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni de la sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial un compus de tipul „muntele Caprei“, după modelul Cravia (sl. < Kravia „al vacii“, Orlea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hîrșova-Hersova, Breaza-Briaza, Vriaza, Dobra-Dobra, Slatina-Zlatina, Găvoșdia-Guvojda, Kavojda, Predeal- Pradala, Peșteana-Pistiana, Vlaha- Vlaha etc.), precum și nu puține toponime similare întîlnite în diferite teritorii de limbă slavă (Kozjak, Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat. Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat. Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în Munții Stînișoarei, care, așa cum se poate observa ușor, au paralele în toponimia sud-dunăreană de origine turcică. Considerăm că cele două etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile istoric (atît slavii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lingvistic și istoric, rămînînd la asemănarea formală. O ipoteză mai „elaborată“, dar cu multe carențe și ea, afirmă că romî nescul Criș provine, prin filieră maghiară (care permite trecerea lui s final în ș, deci Kris > Criș), dintr-o limbă turcică (păstră toare a lui s final și care schimbă pe g în k), mai precis bulgaro-turcă (în care forma putea fi *Krisz, *Kris). Observațiile care s-au făcut privesc absolutizarea formelor cu g inițial și omiterea faptului că în majoritatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
absolutizarea formelor cu g inițial și omiterea faptului că în majoritatea formelor s nu era final, ci era urmat de i (putînd trece, firesc, în romînă, la ș) cum s-a întîmplat și în toponimele Mureș, Someș, Timiș. Forma bulgaro turcică nu este atestată sau susținută analogic, pe cînd formele sl. Kriș, Kriș au existat. E posibil ca slavii să fi contaminat forma veche, dacă sau romînă, cu un nume de loc sau apelativ asemănător din limba lor (ca în cazul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
antroponime tip Dobrido, Dobrota, atribuit ținutului stăpînit de el, conform uzanțelor turcilor și ale unor popoare orientale (Afganistan este format de la antroponimul Afgan, Cara-Bogdan, Bogdan-Ili Bogdania, era numită Muntenia, după numele voievodului „întemeietor“ Bogdan). A fost sugerată și o origine turcică, așadar preosmanlîie, pornind de la dhu, „conducător“, și burğan, „hoț“ (din nou ni se propune o descendență tîlhărească!), variantă neacceptată de ceilalți cercetători. Marin Petrișor îi conferă o descendență antroponimică, alta însă decît cea menționată mai sus, adică numele prințesei kievene
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de vedere lingvistic, verosimilă geografic (rîul are o albie noroioasă) și probabilă istoric (în zonă au trăit încă din vechime împreună o populație ucraineană și una romînească), condiții pe care nu le îndeplineau integral variantele prezentate anterior. Explicația prin limbile turcice (baza reconstruită *jăjia, „lărgime“) are dezavantajul unor detalii fonetice neclare și al finalei -ia netipică limbilor turcice, care folosesc alți formanți adjectivali. Hidronimul Jijia, datorită notorietății și mai ales expresivității sale sonore, a constituit sursa unor apelative eponime (jijie, „abundent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
încă din vechime împreună o populație ucraineană și una romînească), condiții pe care nu le îndeplineau integral variantele prezentate anterior. Explicația prin limbile turcice (baza reconstruită *jăjia, „lărgime“) are dezavantajul unor detalii fonetice neclare și al finalei -ia netipică limbilor turcice, care folosesc alți formanți adjectivali. Hidronimul Jijia, datorită notorietății și mai ales expresivității sale sonore, a constituit sursa unor apelative eponime (jijie, „abundent“, în expresia curge jijie) și a unor antroponime, probabil la origine porecle (Jijie). Situații similare sunt înregistrate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai sus. Răspunsul ni-l dă traducerea efectuată de cumani, pe care, procedînd la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
străvechile Dunăre, Don, Nipru, Nistru, Istru (numele grecesc al Dunării), Struma, Istrița, Strei, Siret, iar după unii specialiști, formantul -ui din finala unor nume de apă (Călmățui, Covurlui, Derehlui, Vaslui, Bahlui, Desnățui, Băldălui etc.), care ar putea fi un apelativ turcic, pecenego-cuman, -(l)ui, „rîu“, iar după alții un entopic gepidic *uio, „apă“. Teleorman Este numele județului cu reședința la Alexandria și al unui ținut istoric străvechi din sudul teritoriului romînesc, al unui rîu cu lungimea de 169 de kilometri, (afluent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dreapta al Teleormanului). Etimologia, acceptată de toată lumea, este cumană: compusul Deliorman > Teleorman (< cum. deli, teli, „nebun“ și orman, „pădure“), prin transformarea primei consoane bilabiale în perechea ei „surdă“ (trecerea de la surd la sonor și invers este obișnuită în corespondențele romîno turcice Buceci-Bucegi < bučak-buğag). Adjectivul deli, teli, „nebun“, este metaforic, conotațiile fiind „imensă, înaltă, deasă, întunecată“, cum se spune în formulele populare tradiționale, „codru verde, unde nimeni nu te vede“, „întuneric ca-n codru“. În cazul cumanilor și al rudelor lor, pecenegii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
luntraș“), Argeș (argiș, „înălțime, ridicătură de teren“), Rucăr („stîncă, piatră“), o parte dintre toponimele romînești cu finala -ui, -lui, -țui etc. (Bahlui, Călmățui, Covurlui, Desnățui, Teslui, Vaslui etc.) Gustav Weigand are meritul de-a fi atras primul atenția asupra influenței turcice, îndeosebi cumano-pecenegă, în toponimia și antroponimia romînească, dar, lăsîndu-se „furat“ de noutatea și interesul stîrnit de această idee, a exagerat cu identificarea, uneori fără criterii prea riguroase, a toponimelor rezultate din această influență, astfel că, într-un studiu de sinteză
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
metodei folosite (pornindu-se de la corpusul, probabil fragmentar, ales și continuînd cu interpretarea a ceea ce înseamnă toponim împrumutat sau creat în romînește; și ne gîn dim la celebra formulă a lui Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare, turcice etc. - în sensul că apelati vele sau antroponimele romînești folosite puteau fi împrumutate cîndva din limbile respective, dar nu ca toponime, ci ca apelative sau antroponime). Revenind la eptetul de nebună atribuit pădurii nesfîrșite din Cîmpia Dunării, este interesant că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca urmare a confuziei cu Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd: traco-dacă (comp. zendicul peretu și i.e. pate, „a se așterne, a se lărgi“; scitică ori celtică, (radicalul parth din Parthona, Parteno, Parthanum); germanică (Tiza, trecut în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub forma slov. Tisa, Cisa, pol Cyssa, ceh Tisa, srb. Tisa, cr. Tisa, bg. Tisa) romînii (Tisa, Tisă) și germanii (Teiss, Teisse, Theysse < Têse). Forma „longobardă“ Tiza, de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la 1579. În Moldova și Transilvania, se folosesc sinonimele prostire, luat din ucraineană, respectiv lepedeu, din maghiară. Precizez că în română există și ceadâr, termen învechit pentru „cort“, venit din tc. çadır. Același cuvânt persan čadir, trecut printr-o limbă turcică, a ajuns în maghiară în forma sátor „șatră“, de unde l-a luat româna pe șatră. Este posibil ca traseul să fi fost și altul: cuvântul persan, trecut prin turcă, să fi ajuns la noi printr-o limbă slavă de sud
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
faptul că limba cumană a avut un fond de cuvinte foarte asemănător cu cel din turca osmanlie, cu sensuri și fonetisme foarte apropiate. Numai o mică parte dintre cuvintele comune celor două limbi și împrumutate de română prezintă sunete vechi turcice care au avut un tratament diferit în cumană de cel din turca osmanlie. Astfel, se poate spune că Teleorman provine din cumanul Teliorman „pădure nebună“ (adică deasă), pentru că forma cuvântului în turcă este Deliorman, cu d corespunzător lui t din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
numai prin greacă, de exemplu verbul (a) mirosi. Etimologia poate fi însă corectată și în sens invers: franzelă, despre care se spune că vine din neogreacă (DEX), se pare că a trecut și printr-o limbă slavă. Cuvinte de origine turcică Și în cazul elementelor turcice din română, există mai multe straturi cronologice: se face distincția dintre împrumuturile vechi, constituite din presupusele cuvinte de origine cumană (și tătară) intrate în română până la sfârșitul secolului 14, numite împrumuturi preosmanlii, și cuvintele mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
verbul (a) mirosi. Etimologia poate fi însă corectată și în sens invers: franzelă, despre care se spune că vine din neogreacă (DEX), se pare că a trecut și printr-o limbă slavă. Cuvinte de origine turcică Și în cazul elementelor turcice din română, există mai multe straturi cronologice: se face distincția dintre împrumuturile vechi, constituite din presupusele cuvinte de origine cumană (și tătară) intrate în română până la sfârșitul secolului 14, numite împrumuturi preosmanlii, și cuvintele mai recente, din turca osmanlie. Acestea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
căreia ea ar conține o cincime de cuvinte latine, împreună cu câteva zeci de cuvinte autohtone latinizate în antichitate și confirmate ca atare de limba albaneză, și patru cincimi împrumutate mult mai târziu din slavă (2/5), maghiară (1/5) și turcică (1/5). Iluzia că româna ar fi doar latina adusă de romani în est a fost generată de faptul că există o latină clasică larg atestată documentar, pe când limba autohtonilor, neatestată în scris, nu are un reper istoric care să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latina nu ar fi fost scrisă, mărturie despre ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze, maghiare, turcice. Toate aceste serii de aparențe converg, împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric născut și evoluat pe acest vast spațiu în întrepătrundere cu alte fenomene născute și evoluate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]