106 matches
-
serie intitulată Isarlîc - "Gloriei lui Anton Pann" - cu Isarlîc, Nastratin Hogea la Isarlîc, Selim, în care mani-era e cu totul schimbată, deși virtuozitatea rămâne aceeași. Materialul verbal cosmic și hieratic este înlocuit prin material pitoresc; culoarea locală e obținută prin turcisme încrustate și armonizate în descripții și notații de o rară originalitate. Dintr-o inspirație înrudită vine și strania Domnișoară Hus, cu fantasticul ei descântec de nebună, de o originalitate de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geografică între diferitele zone locuite de români ce constituie factorul general românesc. În schimb, elementele împrumutate sunt familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt însă cele mai importante, mai frecvente și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tragă butca, Mergând până la un locu, Și așa au purces pă vale, Stătu de oftă cu focu. Întâiul adevărat poem burlesc muntean este Povestea mavroghenească a pitarului Hristache, în metru de cântec de stea, într-un amestec hazliu de mahalagisme, turcisme, grecisme și radicale. Avem de-a face cu o critică de exponent al păturii joase, comic bombastică, prăpăstioasă, răzbunătoare, miticistă, zeflemistă la modul bucureștean: Nu trecu câteva zile Ș-auzim de domn că vine, Unul ce a fost în treabă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai răpitor”. Culoarea cadrului este dată nu numai de strălucirea elementelor fizice, dar și de toponimia și onomastica bizară și, În genere, de limbajul cu multe turcisme al poemelor. La o simplă lectură, privirea este surprinsă de numărul mare de cuvinte și denumiri străine spațiului nostru. În versuri e vorba de: Nihor, Iscudar, Marmara, Candili, Bogaz (Bosfor), Isar, Misir, Carsa, Ispahan etc. Eroinele poemelor se cheamă: Esmé
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ele apar în cărțile italienești de bucate încă din 1570 (Scappi, Opera). Influența turcească există în „Manuscrisul brâncovenesc“, dar ea este încă într-o fază incipientă (în acest sens, este util de semnalat absența unui ingredient esențial bucătăriei otomane, orezul). „Turcisme“ putem găsi în mai multe rețete, dintre care vom da însă un singur exemplu: mâncarea de coaste de „oae“ (în două variante), un fel de strămoș al stufatului nostru de astăzi și, implicit, strâns înrudit cu felul de mâncare turcesc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cultura românească. A tradus sau a îndemnat pe altcineva să traducă, suportând cheltuielile, romanul neterminat al lui Vincent Voiture, Istoria lui Alțidalis și a Zelidiei (1783), răspândit în mai multe copii manuscrise. Versiunea românească, realizată într-o limbă arhaică (cu turcisme și moldovenisme), dar pitorească și fluentă, are un capitol final (absent în originalul francez), compus poate chiar de el sau de copistul Alexandru Ciohoranul. Tot din inițiativa lui s-a tradus în românește, după Fénelon, Întâmplările lui Telemac (1772), păstrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]