128 matches
-
popa Stancu justifica proprietățile printr-un hrisov din anul 1557 dat de Pătrașcu cel Bun: "“s-au vândut domnului Preda Buzescu și acesta a stăpânit hotarul satului Greci timp de 9 ani”". Ulterior la 18 noiembrie 1587 domnitorul Mihnea Voievod - Turcitul, în a doua să domnie dintre anii 1585-1591, da occinele oamenilor din Mateești și din alte sate. Prin hrisovul dat de Mihai Viteazul în luna februarie 1598 lui Preda Buzescu se arată că cetățenii din Turcești "“se vând de bună
Comuna Mateești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302035_a_303364]
-
județului Vâlcea, pe paralela 45, coordonatele geografice ale comunei fiind 44°54` latitudine nordică și 24°4` longitudine estică. Prima atestare documentară a localității Roești este într-un hrisov domnesc din 8 ianuarie 1581 din timpul lui Mihnea Voievod, zis Turcitul, (1577-1583 și 1585-1591), prin care Șerbu, un localnic din Roești, cumpăra pământ și primea confirmarea oficială a domnitorului. Denumirea comunei, inițial de „Roeșcĭ″, se datorează unui locuitor bogat, numit Roescu, despre care nu s-au păstrat date și nu se
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
considerați cetățeni români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia, care vorbeau yiddish. Dintre aceștia din urmă
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae” a mănăstirii Turnu a lui Antonie-Vodă (1669-1672, reconstruită pe ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii ale bisericii vechi din Stăncești (secolul al XVI-lea, 1720).
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
punct strategic de prim rang. Prima biserică de pe colina Radu Vodă este atribuită domnitorului Mihnea cel Rău (1508-1509), cea de-a doua fiind ctitorie a domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577), strănepot al lui Vlad Țepeș. Fiul său, Mihnea Turcitul, vă înzestra mănăstirea cu moșii, sate și odoare de preț - sporind prestigiul ei în Țară Românească. În timpul domniei sale, în mănăstire este înființată prima bibliotecă din București. În 1595, Mănăstirea Radu Vodă va fi incendiată de trupele lui Sinan Pasă, în
Mănăstirea Radu Vodă () [Corola-website/Science/309334_a_310663]
-
Brașovului, care țineau evidența târgoveților din Țara Românească, veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene: Gherghița, Târgșor, Breaza, Slănic, Comarnic, Filipești, Văleni . La 11 ianuarie 1581, Mihnea Turcitul consemna printr-o carte domnească lui Ursu și Oancea, cu feciorii lui, ca să le fie lor moșie la Urlați (...), din câmpu și din apă și din siliștea satului ... La 3 iunie 1595, Mihai Viteazul dădea poruncă lui Ursu și cu
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
scrisori stăruitoare din partea boierilor care îi mai rămăseseră credincioși, prin care era rugat să vină cu oaste pentru a-l alunga pe „acest domn turc” (aluzie la faptul că noul domn, Radu Mihnea, era fiul lui Mihnea al II-lea "Turcitul", cel care își renegase credința creștină trecând la mahomedanism), curtea de la Viena nu voia să riște un nou război cu Turcia, ceea ce însemna în fond abandonarea cauzei lui Radu Șerban. Radu Șerban nu a mai apucat să-și revadă țara
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
militară, fără altă legătură cu domnia țării decât plata unui tribut către domnitorul Țării Românești care il trimitea, la rîndul său, turcilor. Nu era însă, admisă prezența turcilor în regiune lucru care a generat insistențele turcilor pe lîngă dominitorii: Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul și Alexandru cel Rău de a diminua puterea banilor. În oraș, erau multe ateliere de meșteșugari care erau adunați în bresle. Cronica silezianului Baltazar Walther cel Tînar descrie orașul: "mare, împoporat" (populat) "și plin de tot belșugul dar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
lui Hamza pentru sufletele celor patru fii ai săi uciși în septembrie 1568 și înmormântați în această mănăstire. Dovezi de vechimea mănăstirii sunt și în hrisoavele și actele domnești ale lui Neagoe Basarab - 30 iulie 1512, Mihnea al II-lea Turcitul - 8 ianuarie 1580, ale lui Matei Basarab - 14 aprilie 1643 și 27 octombrie 1645. Cea dintâi refacere aparține lui Mihnea al II-lea Turcitul, care a construit și chiliile precum și clopotnița din piatră. Paul de Alep, care a însoțit pe
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
în hrisoavele și actele domnești ale lui Neagoe Basarab - 30 iulie 1512, Mihnea al II-lea Turcitul - 8 ianuarie 1580, ale lui Matei Basarab - 14 aprilie 1643 și 27 octombrie 1645. Cea dintâi refacere aparține lui Mihnea al II-lea Turcitul, care a construit și chiliile precum și clopotnița din piatră. Paul de Alep, care a însoțit pe patriarhul Macarie de Antiohia în țările române, scrie în notele lui în anul 1657: "Biserica este mare și cu o arhitectură frumoasă, având două
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
real și nu doar o tradiție stătuse la baza redactării acestor acte, ci chiar documente reale, dar căzute în desuetudine și uitare sau chiar distruse. În 1974 se va descoperi primul izvor turcesc ce cuprindea un act acordat lui Mihnea Turcitul în 1585, descoperire urmată de altele în scurt timp. După 1774 prin înscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta (a capitulațiilor) în tratatele cu caracter internațional dintre Rusia și Turcia acestea căpătau o sancțiune internațională. Din acest moment, până la 1878 „capitulațiile” deveneau
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
popoare; c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie să fie „fierbinți” pentru trecut. Într-o luptă, moldovenii au pierit „cît au înălbit poiana”; d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esențial, care-i subordonează faptele. Iliaș-vodă, fiul turcit al lui Petru Rareș, „pe dinafară să vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuțit”. Ștefan cel Mare este impulsiv, dar viteaz. Portretul lui Ștefan cel Mare Lui Ștefan îi sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiseț, într-un joc de lumini
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
nu supuși români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după Primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia, care vorbeau yiddish. Dintre aceștia din urmă
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
sprijinul turcilor, însă fiind tânăr, țară era condusă de mama sa. Ulterior a fost închis de turci. Alexandru al II-lea Mircea s-a confruntat și el cu boierimea și a dus o politică fiscală complicată. Un alt domnitor, Mihnea Turcitul a domnit sub supravegherea mamei sale și a înăbușit revoltele boierimii. Petru Cercel a mutat capitala Țării Românești la Târgoviște. Fiindcă avea datorii de pe urmă împrumuturilor pentru a obține tronul, a mărit birurile și taxele. A fost mazilit de turci
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
două facțiuni: cea tradițional filo-otomană, ulterior filoromână, și cea filoelenică. Filo-otomanii, majoritari până în 1912, erau denumiți peiorativ de ceilalți Turcomani (cei dintre ei care trecuseră la religia islamică, și a căror limbă a evoluat diferit de dialectele aromâne, fiind ziși Turciți, ulterior Megleniți după masivul Meglen unde s-au așezat), în timp ce filogrecii, deveniți majoritari după 1913, au fost denumiți peiorativ de cei filo-otomani grecomani respectiv cațaoni, cațani sau căciăuni. De altfel, cara-cațanii respectiv saracacianii sunt, se pare, un grup de aromâni
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
pusă de tradiție pe seama lui Negru Vodă, și alta ridicată de "Dobromir", mare ban de Craiova, din porunca lui Alexandru II Mircea. În 1568-1577, soția lui Alexandru vodă, Doamna "Ecaterina Salvaresso", a ridicat lângă Ocna Mare "Mănăstirea Slătioarele", căreia Mihnea Turcitul îi întărea la 1 septembrie 1579 o parte de sat. În toamna anului 1964, s-a creat ultimul lac sărat deasupra prăbușirii exploatării subterane din cartierul "Ocnița". Până în 1936, la această exploatare au lucrat și pușcăriași din peniteciarul de lângă salină
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
semnat de voievodul [[Radu I|Radu Basarab]], tatăl lui Mircea, înscăunat după ce fratele său Dan a fost omorât de țarul bulgar Sișman. Două documente originale (în care apar Boțești, Cornet, Glâmboc, Valea Lenții), văleatul 7095 (1587) din domnia lui [[Mihnea Turcitul|Mihnea Voievod]], sunt legate de o proprietate a unui cetățean din Dobrești, numit Lepădat. La recesământul din 1810, ordonat de armata de ocupație rusă, satul era împărțit în două, Dobreștii de Sus și Dobreștii de Jos. Existau două biserici, iar
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
cu teren, astfel ca Trezoreria astfel putea obține banii de care avea nevoie pentru a menține armata Kapikulu. Ienicerii erau soldații corpului de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. Ienicerii formau unități de infanterie care erau trupele proprii și de gardă ale sultanului. Originea acestui corp de armată datează din secolul al 14-lea, și a fost desființat peste patru secole de sultanul Mahomed al II
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
nepotul său de frate, al patrulea fiind indicat uneori că nepot de frate, alteori că văr primar. Dar numele lor, înfara de acela al lui Stânga, sunt în balada altele și anume: Crăciun, Dumitru și Stancu, descriși și ei că turciți, cu noile lor nume: Ismail, Mahmud și Arap Buzat. În schimb, Dinu și Călin sunt înfățișați în roluri de gazde și de sprijinitori activi ai cetei. O altă modificare față de realitatea oglindita în documente este aceea că în locul numelui de
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
pune în legătură cu adjectivul « olteni», care înseamnă„locuitor de pe Valea Oltului”dar revine apoi, derivându-l de la numele ficei sau soției unui proprietar numit Olteanu.[I.Iordan- Dicționar al numelor de familii românești. Buc. 1893 p. 272] Satul CERMEGEȘTI - Voievodul Mihnea Turcitul da în stăpânire, la 2 septembrie 1580, lui Toma, Stanciul și lui Tatu Moșia Cermegești și îi mai întărește lui Toma moșia în Cermegeștii de Sus, partea lui Dârjala, toată.Cs și celelalte sate din com. Lădești, Cermegeștii au fost
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
latitudine nordică și 26,20-26,55 de grade longitudine estică. Primele mențiuni privind existența complexelor rupestre se află în documente ce datează de la jumătatea secolului XVI, emise de către cancelariile voievozilor Țării Românești - cu începere de la Radu de la Afumați și Mihnea Turcitul. În vara anului 1871 Alexandru Odobescu a avut ideea lansării unui "„Chestionar Arheologic”", pe care l-a trimis spre completare primăriilor din Vechiul Regat. Ca urmare a unei reacției prompte a elaborat un "„Proiect de Campanie pentru Explorațiuni Arheologice în
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
-i drept episcop "Goddas", păstor al turmei de credincioși între anii 347-380. Existența schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor cu funcții cultice creștine poate fi luată în calcul începând cu secolul XIII, odată cu intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371). Aflați în prima parte a celui de-
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de voievozii Țării Românești, situația locală a sihăstriilor s-a îmbunătățit, ele transformându-se în chinovii unde viața monahilor s-a desfășurat în comun. Din acest punct de vedere, actul de danie din 1857 al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav a fost atât o marcă a intervenției voievodale în ceea ce privește tranziția modului de organizare al comunității religioase, cât și o documentare a existenței mai multor călugări la - acum fostele schituri, cea ce a subliniat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
drept Mănăstirea Plătărești, provine de la un grec, Platara, primul egumen al acesteia"”. Acest fapt este mai degrabă o legendă, deoarece toponimul Plătărești este întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-un alt hrisov, din 15 aprilie 1631 a lui Leon Tomșa este menționat un „"...Udriște postelnic din Plătărești"”. De altfel
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și miazăzi, încălcând pământul țării. Și a trebuit ca domnii, în repetate rânduri, să intervină la Poartă, cu jalbe și cu bani grei, pentru ca hotarul să fie restabilit. Așa au făcut Alexandru al II-lea (1568-1577) și fiul său Mihnea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), așa Antonie Vodă din Popești (1669-1672). Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu constatăm că se percepe, în februarie 1695, dajdia pentru hotarul Brăilei, în valoare de 8845 de taleri: era o dare care a servit, după toate probabilitățile, la
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]