148 matches
-
a putut abține să nu Întrebe Alex Stoicul. E o reinterpretare a titlului unui cântec de Johnny Cash. În orice caz, o poți Întreba și singur. E chiar aici. Dragă Café Constantinopolis ți-o prezint pe O Fată Pe Nume Turcoaica. O Fată Pe Nume Turcoaica Îți prezint Café Constantinopolis. Bună! Salutări din Istanbul, a scris Asya. Nici un răspuns. Sper că data viitoare veți veni și voi la Istanbul cu Arman... Asya și-a dat seama de greșeală doar când Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întrebe Alex Stoicul. E o reinterpretare a titlului unui cântec de Johnny Cash. În orice caz, o poți Întreba și singur. E chiar aici. Dragă Café Constantinopolis ți-o prezint pe O Fată Pe Nume Turcoaica. O Fată Pe Nume Turcoaica Îți prezint Café Constantinopolis. Bună! Salutări din Istanbul, a scris Asya. Nici un răspuns. Sper că data viitoare veți veni și voi la Istanbul cu Arman... Asya și-a dat seama de greșeală doar când Armanoush i-a dat peste mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Peacock/Siramark s-a Împotrivit imediat. Nu cred că turcii s-au schimbat câtuși de puțin. Dacă s-ar fi schimbat, ar fi recunoscut genocidul. Genocid e un termen cu o Încărcătură destul de grea, a scris O Fată Pe Nume Turcoaica. Implică o exterminare sistematică, bine organizată și teoretizată. Sincer, nu sunt sigură că statul otoman era astfel la vremea aia. Însă recunosc nedreptatea ce li s-a făcut armenilor. Nu sunt istoric. Cunoștințele mele sunt limitate și distorsionate. Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trist, aș alege să știu sau să nu știu? Asta e dilema vieții mele. Ești plină de contradicții, a replicat Anti-Khavurma. Pe Johnny Cash nu l-ar deranja asta! a intervenit Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. Spuneți-mi, ce pot face eu, o turcoaică obișnuită, astăzi, În epoca asta ca să vă alin durerea? Ei, asta era o Întrebare pe care nici un turc nu le-o pusese vreodată armenilor de la Café Constantinopolis. În trecut, mai avuseseră vizitatori turci În două rânduri, amândoi tineri naționaliști pasionați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi uitat replicile În mijlocul unei prezentări. L-a mângâiat absentă de câteva ori pe cap pe Sultan al Cincilea, Înainte ca degetele ei să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată Pe Nume Turcoaica. Ești responsabilă de recunoașterea crimelor tatălui tău, a răspuns Anti-Khavurma. Asya a părut Încurcată de duritarea afirmației, ușor enervată, Însă de asemenea intrigată. În lumina răspândită de computer, chipul ei era palid și nemișcat. Încercase Întotdeauna să detașeze pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Trebuie să treacă prin necazul ăsta dacă e sinceră! a explodat Anti-Khavurma. Însă Înainte ca cineva să poată reacționa, pe ecran a apărut un comentariu extrem de neobișnuit. Ei bine, adevărul e, dragă Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit și dragă O Fată Pe Nume Turcoaica... că unii dintre armenii din diaspora nu vor ca turcii să recunoască vreodată genocidul. Dacă ar face-o, le-ar tăia craca de sub picioare și ar distruge cea mai puternică legătură care ne unește. Așa cum turcii au obiceiul să nege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l putea aminti. Oricare ar fi fost motivul, Shushan nu a uitat niciodată broșa În formă de rodie. Nici când s-a prăbușit aproape fără suflare pe drumul spre Aleppo și a făst lăsată În urmă; nici când cele două turcoaice, mamă și fiică, au găsit-o și au luat-o În casa lor ca să o vindece; nici când a fost dusă de bandiți la orfelinat; nici când a Încetat să mai fie Shushan Stamboulian și a devenit Shermin 626; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
văl adevărat, de exterior, tivit cu un negru ca cerneala la capete. În prima zi petrecută În Istanbul, Rose a petrecut o groază de timp Încercând să descopere criteriul esențial care avea să o lămurească o dată pentru totdeauna de ce unele turcoaice purtau văl și altele nu. Totuși În scurt timp renunțase, nereușind să rezolve enigma nici măcar la nivel local sau măcar la nivelul casei. De ce Dumnezeu o femeie fără vârstă precum Petite-Ma purta văl pe cap, iar nora ei Gülsüm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care m-au Întâmpinat cu căldură, m-au găzduit În casele lor, au gătit pentru mine și mi-au Împărtășit poveștile lor personale, În ciuda dificultății de a-și aminti un trecut dureros. Le sunt Îndatorată În special bunicilor armence și turcoaice care au un talent aproape natural de a transcende Înseși granițele pe care naționaliștii de fiecare parte le iau de bune. Multe mulțumiri lui Marly Rusoff și Michael Radulescu, agenții mei literari și prietenii mei dragi, pentru sprijinul lor neegalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
îl apucase damblaua, povestea femeia. „Nu-și mai face datoria lui de soț, înțelegeți dom’ Preda“, i se destăinuise ea. „Parcă-i deocheat, drogat, deconectat, ce-o fi pățit, că toată noaptea stă pe calculator și umblă să dezbrace o turcoaică. Da’ știi cum umblă? Zici că-i halucinant. Om cu carte, profesionist la anunțurile lui, și s-a distrus dom’le cu calculatoru ăsta de-i zice întrenet. Poți să crezi? De-un an și ceva eu nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe cari erau urcate de dinapoia capului vițe de păr alb ca argintul, și-și scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. - Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperământ cu dânșii. - Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-[ o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi casa cea veche din vie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un poet (care, în decorul oniric al poveștii, își spune, la un moment dat, și "romancierul Orhan") revenit în Turcia după un exil european (în Germania). Ajuns acasă, el se implică în elucidarea enigmei sinuciderilor în serie ale unor adolescente turcoaice. Hermeneutica sa mentalistă glisează însă permanent între coduri de interpretare (culturală) fundamental opuse. Istanbul rămîne de aceea, prin comparație, un volum foarte complex. Nefiind un excurs ficțional autentic (pre cum romanele menționate mai sus), ci, mai degrabă, o incursiune biografică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la maturitate ale celebrului personaj, exemplificînd cu bucățele de geniu În formol. Care, În timpul vieții, a mai făcut cîteva afirmații cu caracter postum, la o conferință de presă a partidului ce-i poartă numele. „Timp de 200 de ani mamele turcoaice Își speriau copiii cînd nu erau cuminți și nu voiau să se culce, spunînd: << Dacă nu ești cuminte, vine ghiaurul>>.” Ghiaurul era Mihai Viteazul. Acum el stă blînd pe-un cal ecvestru, dar „dacă țara asta va ajunge atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dacă nu ești cuminte, vine ghiaurul>>.” Ghiaurul era Mihai Viteazul. Acum el stă blînd pe-un cal ecvestru, dar „dacă țara asta va ajunge atît de rău Încît s-o conduc eu”, Vadim se juruiește să le sperie pe mamele turcoaice de origine maghiară de să le sară turbanu’. În același timp, din Zig-zag aflăm că verdictul rromilor a fost dat: „Cioabă este OZN”. Asta pentru că nu poate ateriza omenește. Despre obsesiile lingvistice ale lui Paul Everac (care, mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză cu „ștablișmentul” artificial, constipat, agresiv, găunos. Faleze de nisip se deschide cu silueta subțiratică a băiatului Vasile care, după ce hrănește un câine vagabond, o curtează pe turcoaica Oana Pellea, își cumpără o gogoașă pe care o și mănâncă, se ocupă cu aruncatul de pietre plate în apa Mării Negre. El comite astfel prima faptă antisocială gravă : nu face nimic, nu se ocupă cu nimic, se află pur și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
zile de evaziune plăcută - eu am citit-o într-o seară și apoi în toată ziua următoare -, Bastarda Istanbulului are toate ingredientele de marketing care să o facă dorită. Americanii se pricep la asta. Deci: este vorba despre o autoare turcoaică, tânără, recomandată de celălalt turc faimos în acest moment, Orhan Pamuk, o autoare care a scris această carte în engleză - este de câțiva ani profesoară la Universitatea din Arizona -, dar cunoscând foarte bine realitățile Istanbulului contemporan. Despre Elif Shafak se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
asta o explicație, cu cât geografia pe care o acoperă biografic un autor e mai cuprinzătoare, cu atât drumul spre un succes internațional e mai lin. Dar probabil nu e o regulă. Partea pitorească este tributară modelului Marquez Rețeta succesului turcoaicei Elif Shafak - pentru că totuși aș spune că e vorba de o rețetă - conține însă mai multe ingrediente. Exotismul oriental e bine asezonat cu o problematică gravă, de morală a istoriei. Rețetele de mâncare turcești și armenești, care abundă în roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Aici este altă climă decât la noi. Am admirat palmierii de pe margini și grădinile oamenilor și un soi de flori agățătoare care pe la noi nu cresc. Am văzut cum arată măslinul, arborele chivi. Erau și flori care cresc în România: turcoaice, petunii, trandafiri. Ne așteptam ca trandafirii să fie mai arătoși aici, într-o climă caldă. Vezi, trandafirii lor nu arată ca ai noștri. Parcă sunt mai zgribuliți, era de părere Janeta. Probabil că în clima mediteraniană nu se sunt în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
capitala Franței, unde o cunoaște pe Jeanne Coitier, o văduva simpatică, căreia îi dăruiește un fiu, Olivier Coitier, născut în 1938, viitor specialist în fizică nucleară. Aventurile sentimentale nu se opresc aici întrucât la cazinoul din capitală Franței întâlnește o turcoaica bogată, pe care o va lua în căsătorie, părăsind-o pe Jeanne. În iulie 1938 pleacă pentru a petrece luna de miere în Turcia, implicându-se în afacerile cu minereu și mătase ale socrului sau. Dându-și seama că nu
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
cu impresia că niciodată n-am mai regăsit același gust aparte și savuros, de plăcintă și de cafea, în alt loc din lume, nici măcar pe plaiurile turce unde mergem cu atîta drag, cît putem de des. Și ce frumoasă era turcoaica aceea care ne pregătea neagra băutură! Nimic nu părea că avea să se schimbe pe insula paradisiacă. Nimic nu evoca inevitabilul care avea să urmeze și pe care îl știam cu toții, localnici și vizitatori. Chipurile lor, gesturile lor, vorbele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Notez la repezeală impresii, în autobuzul care ne duce la Cascais, o localitate de vacanță, situată la vreo 60 km vest de Lisabona. Pornim îmbarcați în trei autocare, din fața hotelului. Discut cu Sevgi Oktay, attendentul românilor și francezilor. O tânără turcoaică, foarte grijulie față de colegii noștri. Este născută în Germania, dar locuiește la Paris. Nu reprezintă singura ciudățenie de acest fel printre „pasagerii” Literatur Express-ului. Grupul german, de pildă, include o scriitoare pe nume Dubravka Ugrešic, care este croată stabilită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la gară. În această primă săptămână de călătorie, am învățat pe cine trebuie să evit, lângă cine nu trebuie să mă așez pe scaun pentru a nu avea, Doamne ferește, vreun scurtcircuit nervos. Mă feresc, cât pot de elegant, de o turcoaică în vârstă, „simpozionistă” cu experiență și ea, care e îngrozitor de zgomotoasă. Vorbește cu voce tare, în mai multe limbi, și râde năvalnic. L-am întrebat pe Richard Wagner ce spune tipa în germană de se veselește atât de mult, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu l-a găsit. Pe unde umblă?... Chingiz îi răspunde nervos că este un om liber, face ce vrea, iar aici, în Franța, unde a fost de atâtea ori și are un agent literar, chiar nu dorește să fie dădăcit. Turcoaica nu se lasă, ține să aibă ultima replică și să puncteze decisiv. Spune ceva de genul: voi, cei din Est, chiar trebuie să fiți urmăriți. Veniți dintr-o zonă în care KGB-ul a racolat rodnic și printre scriitori, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Jessica Falzoi) și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă ceva, izbucnesc în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the attendants - cum li se spune în engleză) -, turcoaica, așadar, mânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the attendants - cum li se spune în engleză) -, turcoaica, așadar, mânca, șezând în primul rând de scaune, în fața primarului de Dortmund, care ni se adresa de bun-sosit, și nu se sinchisea nici unul din ei de ce făcea celălalt. VASILE GÂRNEȚ: Nelly Möller, din stafful german, a adunat într-un buchet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]