299 matches
-
un soare răsărit din negura vremii, iar pletele blonde îi încadrau ovalul albicios, la fel cum razele îmbrățișează suflarea. Era atât de frumos... atât de nimicitor... atât de aproape.... O contempla impasibil, doar o licărire ardentă a ochilor de un turcoaz înverzit îi trăda simțirea. - Iseliiin... am venit..., murmură prelung vocea profundă a bărbatului, apropiindu-se și mai mult de ceafa ei. - Eu sunt Elena, nu Iselin! Spuse rătăcită cu ochii în adâncimea chipului cu plete aurii din spatele său, reflectat în
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
și la ora stabilită voi fi la întrunirea cu ceilalți membri ai filialei Ligii Scriitorilor. La coborârea din vagon cu bagajele în mână, am descoperit spre liniștea mea lăuntrică cum o doamnă elegantă, subțirică, îmbrăcată într-un pardesiu de culoare turcoaz, cu părul bine aranjat, cred că la fel de emoționată ca și mine, dacă nu mai mult, mă aștepta renunțând la dulcele somn al dimineții. Eram doar prieteni virtuali internauți și ca în orice prietenie virtuală, atunci când faptic ajungi în situația, de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
valoare natura prin realizarea unei legături între elementele acesteia și culori astfel încât tabloul final să fie o mărturie a iubirii pentru natură. “ toamna are culoarea copacilor./ ochii ei privesc spre nuanța/ albastră a lacului./ lacrimile cerului,/ căzute-n grădina de turcoaz/ părul despletit al copacilor spală/ surâsul lor,/ la fiecare adiere de vânt/ se reflectă-n ochii mei,/ inundând cuvinte abia născute./ încă o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
strigând: - Mamma, mamma, dove sei? - Qui Maria! In cucina! imediat în pragul ușii apăru un cap de copil adorabil. Era șatenă, cu niște bucle spre blond, ondulate ca pe timpul sfârșitului de secol XIX, îmbrăcată în ștrampi albi și o rochiță turcoaz peste ei. Când a văzut că mai este cineva necunoscut cu mamă-sa, s-a retras fugind repede înapoi la tată înconjurându-i cu mânuțele piciorul de parcă ar fi cerut protecție. - Maria, este tanti Adriana de la Constanța unde locuiesc și
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
VISELE..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017. Ia-mi visele și înflorește-le în această primăvară, mereu mai grăbită, mereu mai tenace... Dă-i cerului o nouă culoare, poate un amestec de violet și turcoaz, și eu voi veni să te întâmpin cu verdele în suflet, cu toate așteptările scăldate într-o altă lumină. Ia -mi visele și dăruiește-le acestei neîmblânzite primăveri ce mă așteaptă cu brațele ei amețitoare, mereu mai pătimașe, mereu în
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
sufletului alte fântâni, poate mai adânci și cu ape mai line, și eu voi renaște, ... Citește mai mult Ia-mi visele și înflorește-leîn această primăvară, mereumai grăbită,mereu mai tenace...Dă-i cerului o nouă culoare,poateun amestec de violetși turcoaz,și eu voi veni să te întâmpincu verdele în suflet,cu toate așteptările scăldateîntr-o altă lumină.Ia -mi visele și dăruiește-leacestei neîmblânziteprimăverice mă așteaptă cu brațele eiamețitoare,mereu mai pătimașe, mereuîn căutareaunei scântei resemnate...Dă-i sufletului alte fântâni,poate
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
din portul nerăbdării Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfac Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea, Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze, O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea, Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze. În adieri de șoapte poți desluși chemări, Minute-mpotmolite de timp pietrificat, Un înger adormit în cuib de neuitări Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat. Am să te-ating
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de gânduri din portul nerăbdăriiți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfacMov aripi de saten să-ți mângâie durerea,Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze,O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea,Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.În adieri de șoapte poți desluși chemări,Minute-mpotmolite de timp pietrificat,Un înger adormit în cuib de neuităriși-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.Am să te-ating o clipă
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
care o citește.... XVII. ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016. ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ Te caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu... Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi, Ca turcoazul din ochii tăi. O aud Agonizând, precum fluturii ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna, Sărutată de marea, aflată-n viori de foc. Știi!... Știi, acum, numai eu o
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele ... Citește mai mult ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂTe caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu...Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi,Ca turcoazul din ochii tăi. O audAgonizând, precum fluturii ei galbeni,Zburând peste mine... în armonie iluzorieMai ieri, căutam bănuții de aramă,Care-ți acopereau glezna,Sărutată de marea, aflată-n viori de foc.Știi!... Știi, acum, numai eu o aud,În
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
o bancă sub castani, iubite, să-mi răspunzi chemării. În orice zi, de-atâțea ani! Copacii și-au schimbat veșminte în orice anotimp din an. Doar lacrima-i mereu, fierbinte, când firul dorului destram. Culoarea lacrimei se schimbă din verde-smarald în turcoaz. Când pun a ochilor risipă în voie-bună sau necaz. Și-mi arde inimă amară, precum văpaia soarelui în zilele fierbinți de vară. Pe calea nenorocului. După culoarea copacilor se schimbă-n tonuri arămii. Când suflet lăcrimează de dor, e-n
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
Născu un zumzet trunchiul de brav stejar trăznit; O ghindă își opri și ea rostogolirea. Sub frunza moartă, anemic, învie-un ciripit Și-un fir de iarbă neagră își regăsi menirea. Născu o virguliță, catrenul scris în grabă Și-așa, turcoazul rănii își desenă destin. Un vers stingher țipă, ca să se afle-n treabă Și stupul răsturnă viesparul cu venin. Ar mai putea o rimă o pâine să dospească, Ori jalea grea a doinei s-aducă înfrunzirea? Ar mai putea-ntre
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
peisajul marin, acesta reprezintă un cadru propice dragostei. Apa aparține prin excelență regimului nocturn al imaginarului (Gilbert Durand) și conferă fluiditate, senzualitate, muzicalitate și intimitate: „Despre femeie vorbește spiritul mării/ o fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și pasteluri dedicate grădinii de lângă casa de vară a poetului de la Timișoara. Pietrele de mormânt povestesc tăcute istoria străbunilor: ”am început să-l cunosc pe bunicul
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își dezbracă veșmântul de noapte și nu se poate hotărî ce să îmbrace ziua, dar în final se hotărăște pentru turcoazul dimineților senine de primăvară. Totul a durat foarte puțin, dar cei doi parteneri au trăit momente de emoție celestă. Marea personificare a sentimentelor confuze, a neîncrederii și a incertitudinii, înlocuindu-le cu imensitatea și dinamismul care va dăinui doar printr-
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
străveziu, Iar dacă scrisul ți-este bântuit de coardă ruptă a unui greier beat, jelind amar să fie mântuit fiindcă vioara-n cupe și-a înecat, Renunță să mai scrii și fii-mi prezenta, că-i mov, albastră, verde sau turcoaz, m-am săturat de lungă ta absența și dă-mi, prezent, o sărutare pe obraz! Referință Bibliografica: APEL LA ULTIMELE SENTIMENTE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1999, Anul VI, 21 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
APEL LA ULTIMELE SENTIMENTE de DORA PASCU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375360_a_376689]
-
ai ajuns aici! Nu știe nimeni! căzu răspunsul la o nouă întrebare ridicată ca uleiul deasupra mării agitate de furtuni din capul lui. Încercă să întredeschidă ochii, dar săgețile violete ale hainelor creaturii, spărgându-se apoi din verde crud în turcoaz, îl hotărâră că e mai înțelept să lase pleoapele plecate. De fapt, eu nu știu nimic altceva decât ceea ce fac de când m-am trezit aici... Adică ce?! reluă ea mirată întrebarea lui după o pauză. Asumându-și orice risc, crăpă
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
pusă pe tapetul personalității cu sau fără voia ta. Am fost reținută în primă fază fiindcă nu mi-am pus neoronii să mărșăluiască prin circumvoluțiunile creierului meu, deoarece credeam că știu numai eticheta, nu și conținutul licorii din spatele privirii de turcoaz. Ba aș mai putea adăuga subtilitatea distinsă pe care o plusezi în cuvinte în speranța unei confirmări sau infirmări ce ține de aspectul personal al diferitelor stări de fapt din existența cotidiană a celui în discuție. Te joci cu cuvintele
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
pentru încălțăminte. Televizorul era montat pe un suport prins pe perete în camera propriu zisă, unde mai erau două paturi, o comodă cu telefonul pe ea și două tamburele tapițate complet. Pereții camerei aveau tapet lavabil într-o nuanță de turcoaz, cu desene geometrice imprimate pe el. Baia era încăpătoare, cu toată faianța și gresia de culoare azurie. Chiar și interiorul căzii avea o nuanță de albastru deschis. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îți crea o atmosferă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții băii, se lăfăiau prosoape plușate de culoare albastră, groase și pufoase iar pe cuier atârnau două halate de baie la aceeași culoare. De aceea i se spunea garsoniera turcoaz. Sosind în cameră, Gloria se ocupă cu desfacerea geamantanelor și aranjatul lucrurile în comodă și în dresing, iar Dalia a intrat să facă un duș pentru a se debarasa de nisipul lipit pe corp, eliberându-se totodată de căldura sufocantă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
apare viitorul său partener. Fu surprins când în fața lui se prezentă o doamnă înaltă, nici subțire dar nici plină, la vreo patruzeci și cinci de ani, brunetă, cu un ten fin, bine proporționată fizic în ciuda vârstei, îmbrăcată într-o rochiță turcoaz, vaporoasă, care îi scotea în relief picioarele zvelte ca de codană și un bust ce electriza imediat privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness sau de cele de cosmetică. - Bună ziua! Scuzați-mă vă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
a făcut un duș de reconfortare, și-a luat costumul de baie pe ea, unul confecționat de propria-i mână atunci când și-a propus să plece cu orice preț în concediu pe litoral, dintr-un material subțire, colorat pe fond turcoaz cu floricele albe și roșii, nici prea minuscul dar nici prea mare, care îi scotea în relief formele de invidiat, iar sutienul era parcă cu un număr mai mic după cum se reliefau sânii săi pietroși în cupe. Cu prosopul în
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
meu, un refugiu. Și acum e la fel” Poeta scrie cu o dăruire aparte și ne pătrunde în inimi creând imagini deosebite. Este fascinată de splendoarea toamnei, dedicându-i versuri alese în care conturează tablouri impresionante: “Pe șevalet de ceruri turcoaz am picurat aramă/ Întârziind zborul păsărilor spre înalturi/ Și învelindu-mă cu nouri de melasă.../ Voiam să plac îngerilor rătăciți de noi.” ( Pentru că toamna nu trebuia să moară). Stările sale lăuntrice se împletesc în decoruri profunde de toamnă, unde freamătă
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
dreptul incredibilă, chiar revoltătoare. Tabăra este amplasată pe colțul unei plaje imense cu nisip alb, ca pudra, între șiruri răzlețe de palmieri, arbori de cacao și mango, învăluiți în acel verde-smarald unic ( imposibil de comparat cu altceva! ) și marea albastră-verzuie, turcoaz, îngemănată cu cerul. N-am prins până acum un apus mai frumos ca acesta, un Soare roșu ca sângele, care se scurge în nuanțe de negru spre albastru și violet printre nori albi și pufoși ca zăpada, ceva comparabil cu
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
Delectare > ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ Te caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu... Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi, Ca turcoazul din ochii tăi. O aud Agonizând, precum fluturii ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna, Sărutată de marea, aflată-n viori de foc. Știi!... Știi, acum, numai eu o
ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375727_a_377056]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ia-mi visele și înflorește-le în această primăvară, mereu mai grăbită, mereu mai tenace... Dă-i cerului o nouă culoare, poate un amestec de violet și turcoaz, și eu voi veni să te întâmpin cu verdele în suflet, cu toate așteptările scăldate într-o altă lumină. * Ia -mi visele și dăruiește-le acestei neîmblânzite primăveri ce mă așteaptă cu brațele ei amețitoare, mereu mai pătimașe, mereu în
IA-MI VISELE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379255_a_380584]