369 matches
-
ea. Prin geamul de la intrarea În clădire, văd lume care se agită În hol. Nu e un lucru normal. Ce se Întâmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcându-i să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îndrăgostită tot de el, de Adrian. Și părea fericită că-l cheamă așa, Adrian, și că e poet... Adrian plăti și coborî grăbit din mașină. In fața hotelului mai privi o dată ceasul, apoi își făcu loc într-una din ușile turnante. Pătrunzând în hali, clipi din ochi ca și cum ar fi trebuit să se obișnuiască cu lumina artificială. Se îndreptă spre recepție grăbind pasul. - Am o întîlnire la patru și treizeci, spuse. Sânt puțin în întîrziere. Taxiul. Și nici măcar n-am scuza
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum hall-u i se dezvăluia în toată vastitatea lui, luminat în chip misterios, parcă prin tavan și volutele coloanelor, căci nu se vedeau, nicăieri, ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit să se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a cărui dogoare era întreruptă doar de fotoliile și măsuțele joase, în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să obțină în avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru a-și sublinia noblețea. Autoarea a făcut tocmai din acest personaj placa turnantă din Dimineață pierdută : acea psihologie mobilă care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și amintirile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
postul de semnalizare, strălucea pe barele roșii și albe ale pasajului de nivel; Tom și Anthea se apropiară de el, mână în mână, legănând sticlele ținute în mâinile libere. Când se apropiară de pasaj, se opriră o clipă în fața portiței turnante, strâmte, care permitea accesul trecătorilor peste șinele de fier. Cineva traversa calea ferată, or prin portița turnantă putea trece doar câte o singură persoană. Omul care se ivi în plină lumină, drept în fața lor, era Rozanov. Tom eliberă brusc mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apropiară de el, mână în mână, legănând sticlele ținute în mâinile libere. Când se apropiară de pasaj, se opriră o clipă în fața portiței turnante, strâmte, care permitea accesul trecătorilor peste șinele de fier. Cineva traversa calea ferată, or prin portița turnantă putea trece doar câte o singură persoană. Omul care se ivi în plină lumină, drept în fața lor, era Rozanov. Tom eliberă brusc mâna Antheei și scăpă pe jos sticla lui, care se făcu țăndări. Se aplecă, instinctiv, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținea pe Anthea de mână. Tom se întoarse și făcu un pas, de parcă ar fi vrut să alerge după el, apoi se răzgândi. Anthea împingea cu vârful piciorului cioburile sticlei în șanț. O altă persoană își făcea drum prin bara turnantă. Era Dominic Wiggins. — Hello, Dominic! — Hello, Anthea, hello, Tom. Dacă vă duceți la bâlci, să știți că s-a terminat. Cineva spunea că se dansează în jurul Inelului. — S-a terminat și asta. Au fost câteva apariții foarte interesante pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fie că e vorba de intelectual, vestimentar, comportamental, este "șeptelul" uman care încearcă să se exprime. Și nu servește la nimic negarea sau denegarea unui astfel de proces. Poate că putem vedea aici, dintr-un punct de vedere teoretic, acest "turnant" care caracterizează, după H.G. Gadamer, gândirea lui Heidegger. Turnant care pleacă de la Ființă, și nu de la conștiința "care gândește ființa"1. Nu mai este conștiința de sine instrumentul preferat pentru a înțelege lumea, ci conștiința lui noi sau, mai degrabă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
șeptelul" uman care încearcă să se exprime. Și nu servește la nimic negarea sau denegarea unui astfel de proces. Poate că putem vedea aici, dintr-un punct de vedere teoretic, acest "turnant" care caracterizează, după H.G. Gadamer, gândirea lui Heidegger. Turnant care pleacă de la Ființă, și nu de la conștiința "care gândește ființa"1. Nu mai este conștiința de sine instrumentul preferat pentru a înțelege lumea, ci conștiința lui noi sau, mai degrabă, sentimentul lui noi prin care fiecare își face loc
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
strigă, Susan Își puse mîna pe umărul lui Julius, Înaintau din nou nu se Întîmplă nimic. Jaguarul se oprise În mijlocul drumului. — Ce-a fost asta, Susan? Intrau În grădină, mergeau pe o alee Îngustă spre ușa de la intrare, o ușă turnantă. Ce Însemnase asta? Susan nu auzea motorul Jaguarului, care stătea tot acolo, dacă un alt automobil ar fi intrat cu viteză În turnantă, s-ar fi ciocnit, l-ar fi omorît pe Juan Lucas, ce fusese asta? Suiseră treptele scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acolo, dacă un alt automobil ar fi intrat cu viteză În turnantă, s-ar fi ciocnit, l-ar fi omorît pe Juan Lucas, ce fusese asta? Suiseră treptele scării de piatră de la intrarea principală. — Intră tu Întâi, darling. Pe ușa turnantă, uriașă, din sticlă și lemn, cu patru compartimente mici, puteau intra patru persoane. Julius intră, o făcu să se Învîrtească, Susan Îl urmă, intră În alt compartiment, el Împinse cu toată puterea, era o glumă pe care o făcea des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Apoi, glucozo-6-fosfatul este izomerizată în fructozo-6-fosfat iar acesta, în prezența fosfo-fructo-kinazei, este fosforilată în fructozo-1,6-bifosfat. După o serie de alte reacții, are loc producerea de acid piruvic, această ultimă reacție fiind catalizată de piruvatkinază. Acidul piruvic reprezintă o placă turnantă în metabolismul glucidic, lipidic și proteic iar concentrația sa în sânge crește în cursul eforturilor de intensitate mare. În ultima fază, acidul piruvic se reduce la acid lactic, reacție catalizată de lactat-dehidrogenază (LDH) și care este reversibilă. LDH este un
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
comandă. Se așeză pe canapeaua din fața domului transparent. Întrebarea era: Să pornească drept spre bază? Sau să se apropie din exterior? Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de levier. Peste o secundă erau în bază. În jur era întuneric. În timp ce ochii se acomodau cu lumina difuză, Gosseyn constată că enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și le puse și se duse la fereastră, nedînd atenție senzației de plutire. Spre surprinderea lui, coridorul nu era mai lung decît camera pe care o părăsise: în dreapta și-n stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă el și apucă un șnur verde care era agățat sus. — O să ridic eu jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care locuia acolo o să-și potrivească mereu ceasul după el. O să facă parte din existența lor. Ajunse la o fabrică - un cub imens din cărămidă la intersecția a două străzi. își îndreptă cravata, strînse mai bine mapa și împinse ușile turnante din alamă, sticlă și mahon sculptat. Holul de la intrare era un spațiu gol, cu o ușă mică inscripționată INFORMAȚII. Răsuci mînerul și intră într-o încăpere îngustă ca o pană, cu un pupitru și o bătrînă blocată într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
comandă. Se așeză pe canapeaua din fața domului transparent. Întrebarea era: Să pornească drept spre bază? Sau să se apropie din exterior? Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de levier. Peste o secundă erau în bază. În jur era întuneric. În timp ce ochii se acomodau cu lumina difuză, Gosseyn constată că enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Șlepurile care transportau nisip și cărbune se chinuiau cîndva să străbată cele opt ecluze care fac azi bucuria pasagerilor vaporașelor de agrement, încîntați de această stranie croazieră. Pînă la curba care deviază canalul Saint-Martin spre est, pasarelele metalice, ecluzele, podurile turnante, capetele scuarurilor, reverberele de fontă conturează un peisaj încărcat de perspective surprinzătoare, care se reflectă în oglinzile schimbătoare ale apei. Altădată, de-a lungul cheiurilor ticsite, antrepozitele și atelierele erau numeroase. Acest peisaj urban ieșit din comun atrage o populație
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să împingă mai întâi o oglindă, apoi alta. Primele șase se dovediră înțepenite, de parcă îndărătul lor s-ar fi aflat un zid imposibil de urnit din loc. Cea de-a șaptea se deschise ușor, dovedindu-se a fi o ușă turnantă. Trecu prin ea într-un coridor îngust, numai un pic mai lat decât trupul ei. Ștergea mereu pereții cu umerii și avea un sentiment tulburător de claustrare, o senzație clară că se află într-un spațiu prea strimt pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și instinctul îi dictă să se întoarcă de la bazin și să se târască în schimb prin singura ieșire. În secunda aceea fu cuprinsă de ușurare. Căci acum putea vedea lumina zilei. Trebuia să străbată un culoar, să treacă prin bariera turnantă și era afară. Înghițind cu lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Rose nu pierduse nici o clipă cu redecorarea bucătăriei, adăugând rafturi care se trăgeau, punând În colț un stand de vinuri lăcuit, pentru treizeci și șase de sticle- deși nici ea nici Mustafa nu beau- și decorând Întreaga Încăpere cu scăunele turnante de stejar. Acum când se simțea cuprinsă de un val de panică și-a lăsat trupul să cadă tocmai pe unul din scăunelele alea. — O, Doamne, am cinsprezece minute. Ce-o să-i spunem? Nu avem decât cincisprezece minute ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Bușneag, Ed. Merdiane, București, 1970, p. 120). Simbolul și debutul „tinerei generații” postsimboliste Acuzată de „înstrăinare” de către Viața românească și salutată de Noua revistă română ca fiind o publicație „deloc simbolistă”, în ciuda titlului, Simbolul (25 octombrie-25 decembrie 1912) reprezintă placa turnantă dinspre simbolismul „insularilor” către postsimbolismul preavangardist; abia o notiță strecurată în numărul 3 scoate din anonimatul inițial echipa redacțională: „cu toată partea redacțională a revistei noastre este însărcinat numai dl S. Samyro”; nucleul dur e alcătuit dintr-un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
paradoxale, ca într-un sistem de vase comunicante. Toate acestea sînt, desigur, locuri comune ale istoriografiei noastre cultural-politice. Important de subliniat rămîne faptul că generația creatoare a Contimporanului și a Gîndirii va fi, în anii ’20, un fel de placă turnantă dinspre generația „pozitivistă” a junimiștilor și postjunimiștilor înspre „tînăra generație a anilor ’30“. Cazul Nae Ionescu este, în acest sens, simptomatic: debutant în mediile cafenelei simboliste, simpatizant al futurismului și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Corbiére; am examinat pe larg, de asemenea, recenzistica tînărului poet-gazetar Ion Vinea, cu accent asupra criticii de susținere și promovare a preavangardismului poetic. Am prezentat, apoi, monografic revista Chemarea (1915) a lui Ion Vinea și Tristan Tzara - privită ca placă turnantă între postsimbolism și avangardism, ca „embrion” autohton al Dadaismului și ca prefigurare a revistei constructiviste Contimporanul - cea mai logevivă publicație de avangardă din România. Comparația între textele poetice scrise în perioada 1913-1915 de către Ion Vinea și Tristan Tzara, dublată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ea. Prin geamul de la intrarea În clădire, văd lume care se agită În hol. Nu e un lucru normal. Ce se Întîmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe care el probabil nu o cunoaște, și anume concepția relativistă a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă În teoria istoriei și În naratologie după „turnantul lingvistic”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol În controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]