134 matches
-
asemenea acte de mistificare grosolană, de ce-om fi noi, românii (și cu atât mai abitir "românii profunzi") atât de defecți? De ce, atunci când avem de ales între adevăr și minciună, alegem minciuna? De ce preferăm ticăloșia onoarei? Ce ne împinge spre turpitudine, înșelătorie, lingușeală scabroasă, călcarea în picioare a minimei demnități? Mi-am pus speranța că o dată cu dispariția generației estropiate moral de experiența comunistă vom asista la renașterea unei Românii a tinerilor ce respiră doar pentru adevăr. Iată că, zi după zi
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție, nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar fi avut doar calități decente, în ciuda dialecticii ei infernale. Astfel
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
vedem în istoria popoarelor numai în timpuri de decadență; îmbuibați însă nesatisfăcuți, vă certați unii pe alții, vă acuzați între voi de imoralitate, vă aruncați în față epitetele de cumularzi și concesionari - toate acestea în ochii națiunei uimită de atâtea turpitudini! Ați comis păcatul neiertat de care istoria vă va cere un compt sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârșire sentimentul onestității între cetățeni. Ah! răspunderea vă este teribilă, căci o națiune coruptă este o națiune pierdută. Lumea v-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lungă complicitate. Din momentul în care s' auzise că această complicitate va înceta panica intrase între roșii, deși fără cuvânt precum se vede. E mai probabil că pretinsele neînțelegeri nu sunt decât un mijloc pentru a abate atenția publică de la turpitudinile partidului. Lucrurile au ajuns în adevăr atât de departe încît nimeni nu mai e 'n stare a le tăgădui. Îmbogățirea speculanților intereselor publice, decorarea trădătorilor, trimiterea în misiuni științifice a unor ignoranți cunoscuți ca atari de toată lumea, corupția adâncă a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să nu împărtășească ideea că d. Brătianu este un mare om de stat sau d. Costinescu un finanțiar fără seamăn se vede expus zilnic la cele mai incalificabile vexațiuni. Astfel asistăm cu toții la o edițiune revăzută și augmentată a tuturor turpitudinilor cari au făcut atât de celebră prima trecere la putere a roșiilor. Oriîncotro întoarcem privirile dăm peste aceeași falsificare sistematică a instituțiunilor și aceeași batjocură a principielor cari constituiesc patrimoniul sfânt al omenirii. În numele libertății, oamenii de la putere au comis
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a juriului; să afirme că aceste tribunale nu pot avea nici un amestec în asemenea cestiuni era a lăsa încă jurnalelor opozițiunii, cari au făcut deja atâtea zile amare consorțiului Brătianu - rosetti, posibilitatea de a demasca și pe viitor chiverniselele, ilegalitățile, turpitudinile ce se comit de o mână de oameni în numele principielor liberale. Oricât de dificilă era pozițiunea, trebuia să se lămurească lucrul la un fel. De aceea în numărul de alaltăieri, "Romînul" și-a luat inima-n dinți și, aproape de sfârșitul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cele mai bizare ipoteze îi veniră în minte. Ar fi putut fi, prin urmare, un canal din cele prin care cobori în rețeaua apelor reziduale, ramificată pe sub întregul oraș, și care ducea spre aval, spre Dunăre și apoi către mare, turpitudinea fermentată a Bucureștiului: fecale dizolvate, ziare folosite ca hârtie igienică - pe prima pagmă Conducătorii iubiți zâmbind din hârtia boțită în formă de stea, mânjiți de rahat - bucăți de vată însîngerate, prezervative cenușii făcute la "Vulcan" și care se spărgeau întotdeauna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
săptămână, în care fusese supus la nenumărate teste, care mai de care mai deconcertante, amestecând întrebări și imagini, încît Stănilă ajunsese să se creadă un animal de experiență, obiect pur de cercetare, cu mintea-n pielea goală, arătîndu-și obscenitatea și turpitudinea-n fața unor supraoameni de nescrutat. I se aplică "Inventarul de personalitate multifazic Minnesota" care, prin cele 550 de întrebări, îl răstigniră pe patru scale de validare ("?", "L", "F" și "K") și pe nouă scale clinice (hipocondrie, depresie, isterie, deviație
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fiare strâmbe, moloz și ziare boțite aruncate peste fecale vechi, blocul de pe Uranus, unde stau de peste trei ani - și unde, pe masa mea, se ridică acum un alt bloc, de foi scrise cu pixul - își arată mai bine gloria și turpitudinea. Penis priapic, grozav de dureros, al celui mai trist oraș din lume, blocul meu a rezistat demolărilor și, până la mamutul congelat al Casei Poporului din zare (și ocupând aproape toată zarea), e singura clădire care veghează, singurul obiect vertical într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i centru, că avea să se piardă în propriul abis de putere și-nțelepciune. Ce straniu era plafonul acelei bolți! Ce fresce deformate de curbura oaselor craniene, de bosa voinței și de cea a iubirii, de bosa vicleniei și-a turpitudinii... Ce mituri ale unei religii necunoscute, sau ale tuturor la un loc, erau pictate cu forță și majestate între nervurile bolții! Ce peisaje abstruse, ce temple în dărâmare, ce sori crepusculari, ce ruine... Am fi stat întreaga viață acolo, lângă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în mijlocul trotuarului, pe-un postament cubic, cenușiu. Statuia înfățișa un personaj enigmatic, pe care, poate, doar lectura atentă a unui dicționar mitologic ți l-ar fi putut revela. Sau poate că era doar unul dintre împărații romani ai decadenței și turpitudinii, efeminați și cruzi, poeți și călăi, al căror nume fusese supus unei inutile damnatio memoriae. Înfășurat în togă, cu o liră sângerie în mâini, personajul cânta. Degetele mâinii drepte erau angajate, nespus de grațios, în ciupirea coardelor, pe când, cu gura
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ale unei solidarizări publice. „Scrisoarea deschisă” către Ernesto Sábato era Însă - cititorul deprins cu limbajul codificat al acelei sinistre perioade ceaușiste va Înțelege fără dificultate - dedicată și unei Românii traumatizate de opresiune și mizerie, scriitorilor ei sufocați de teroarea și turpitudinea tiraniei. Între omagiile care sporeau În acei ani În jurul lui Ernesto Sábato, evocat ca un vârf al literaturii contemporane, dar și ca un Înalt model etic al libertății, rândurile „românești” Însuflețeau o particulară vibrație confraternă, detectabilă, probabil, și În romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
inhibe crizele; iar purtătorii de boli ereditare să omită să le menționeze. Bunicii mei, neștiind de mutația lor genetică, se concentrară pe lucrurile mai evidente care Îi descalificau. O altă categorie restricționată: „Persoanele condamnate pentru infracțiuni sau abateri care implică turpitudine morală“. Și o subgrupă a acestei categorii: „Relațiile incestuoase“. Îi evitau pe pasagerii care păreau să sufere de trahom, sau de favus. Fugeau de oricine tușea des. Din când În când, ca să se mai liniștească, Lefty scotea certificatul care declara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu-rînd dintr-un spațiu civilizat, am fost izbit și năucit de aceste bolgii. Nu pot decât să mă-ntreb, în privința câte unui scriitor român tipic (din păcate), care crede că talentul justifică orice (calomnia, denigrarea, injuria etc): cum poate supraviețui turpitudinii cu care se-nconjoară zi de zi? Cum poate trăi, el cu el însuși, în aceeași piele, fără să-i crape obrazul de rușine? Nu mă refer aici la cei care au fost reacționari încă de la-nceput, grupați, cum se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
al unui ciclu de versuri numit "Orientale" și mai ales din scrierile lui Anton Pann, care adunau înțelepciunea orală a zonei dunărene în poezii versificate naiv. Acest fond bun, generos și tolerant al imaginarului balcanic, în care 226 noblețea și turpitudinea, generozitatea și corupția, înțelepciunea și despotismul patriarhal se contopesc într-un univers unic este absolut autentic și pe el ar trebui să contăm (sau măcar să nu-1 uităm) când vorbim despre un posibil viitor al regiunii. Și atunci? Unde plasăm, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am cunoscut: "Hitler c'est moi. Stalin c'est moi. Mao c'est moi." Acest lucru se poate spune pentru a integra, a justifica sau a explica inexplicabilul care a fost o perioadă din viața ta și pentru a suporta turpitudinea legată de ea. (Glucksmann a fost "maoist" în perioada '68-ului parizian.) Acest lucru vrea să spună că în fiecare dintre noi stă la pândă Răul, că în adâncurile fiecăruia dintre noi zace ― putând fi oricând activat ― Hitler, Stalin, Mao
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aromele cuhniei și miresmele haremului, amestecând în ele și izul sângelui. Virusul bizantin a mai primit și adaosul vicleniei europene. Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman cel Măreț, a avut țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă. Totuși nu stătuse decât pe putreziciune. IVtc " IV" Hoardele turcomane în răsărit și ienicerii în apus obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi dau seama că Indeterminatul se regrupează ca înainte de scrierea poemului. Ceva similar aruncării unei pietre într-o apă adâncă. Ce nu ai vrea să se știe despre tine? Ce vrei să se știe neapărat despre tine? Toți oamenii au turpitudinile lor. Unele sunt de nemărturisit. Așa pare. Important e să-ți găsești Confesorul. Dacă gândești astfel, totul poate fi mărturisit. Confesiunea e absoluție. Ce nu se va ști despre mine se datorează negăsirii confesorului. Însă viața mea și ceea ce merită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gândești astfel, totul poate fi mărturisit. Confesiunea e absoluție. Ce nu se va ști despre mine se datorează negăsirii confesorului. Însă viața mea și ceea ce merită să rămână din ea e cuprins în poemele scrise. Poemul e experiență fundamentală. O turpitudine vizionată de spiritul creator trece în alt regim ontologic. Dacă aș fi fost pictor, mi-ar fi plăcut să fiu Van Gogh. Ca arhitect, mi-ar fi plăcut să fiu Vitruvius Cât de bine ai fost citit de critica literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în caverne și în adâncuri de mare, unește pasiunea pentru distrugere cu o artă rafinată a terorii. În rama poveștii lui Jacobs se pot ghici referințele la realitățile pe care național socialismul le adusese în viața Europei ocupate : de la tentația turpitudinii până la beneficiile colaborării cu o ordine politică ce pare perenă. Le secret de l’espadon este confruntarea, pe spații vaste și sunete wagneriene, dintre acest Imperiu al morții și pustiirii și cei care se încăpățânează să mai spere în viitorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mișcării și să pregătească Revoluția, ca foc purificator. Rolul în care se distribuie acest iluminat paradoxal este cel al lui Iuda. Damnarea lui este una deliberată, iar salvarea îi poate veni doar prin acceptarea misiunii sale de a fi întruchiparea turpitudinii fără de care mitul unui al doilea Christos nu se poate imagina. Erezia din sertăo este o variantă a teologiei eliberării - revoltații cangaceiros sunt apostolii unei noi credințe, destinate să elibereze de opresiune Brazilia profundă. Tragedia lui Gringo și a Satanhiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
erau întotdeauna juste, dar care au devenit populare datorită marelui său talent. De abia de curând noua școală istorică portugheză a început să revizuiască sentințele maestrului revoluționar și de abia acum istoria Portugaliei începe să arate și alte aspecte, în afară de turpitudinea, demența, crima și decadența, din belșug zugrăvite de pana lui Oliveira Martins. Către sfârșitul vieții, istoricul visa o monarhie socialist-cezaristă, așa cum propovăduiau și apologeții Hohenzollernilor. În ultimul an al vieții, scrie Viața lui Nun' Alvares - care e aproape o carte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
camping. Operația se repetă de mai multe ori, pînă ajunge cineva la satisfacția maximă. Mai aflăm „că-n timpul unui simplu sărut sînt antrenați 29 de mușchi”. CÎnd este antrenat și mușchiul nr. 30, sărutul simplu este urmat de strănut, turpitudine, dezordine personală. În cele din urmă citim că Paul Enjoy a făcut studii foarte serioase asupra sărutului la chinezi. Iată cum procedează aceștia: „E vorba de aplicarea nasului pe obrazul celuilalt, urmată de o lungă aspirație nazală și, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
preluate aici, ci prelucrate și adaptate specificului național sau regional, fie și cu o tentă anacronică. Invocând moravurile, nu puțini au fost cei care au socotit mai nimerit să plaseze, sub acest raport, sud-estul continentului în Asia. Ce-i drept, turpitudinile asiatico-levantine dădeau o anume „față” maculată zonei, dar în spatele ei societatea era drenată de efluvii de idei și tentative concrete firav modernizatoare, timide și confuze. Bibliotecile Cantacuzinilor și Mavrocordaților, de pildă, reforme ale acestora din urmă, ca și ale altora
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prezintă romanul ca fiind o lucrare didactică și profilactică. Celor care îi reproșează că "insistă asupra imaginilor care prezintă degradarea și viciul" le răspunde că "este o datorie să înfățișezi chiar până la a stârni dezgustul, spectacolul celor mai rele dintre turpitudini". Totuși, scriitorul iconoclast își primește fără întârziere pedeapsa. Pus întâi la stâlpul infamiei, Victor Margueritte este ulterior eliminat din ordinul Legiunii de Onoare. Acest scandal nu împiedică romanul să se bucure de un mare succes. Ba chiar dimpotrivă. Cu 700
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]