361 matches
-
de obicei, de tatăl meu, care - vorba mamei - era „cam larg la mână”. Eu mă bucuram de fiecare tablă ambutisată, copie imperfectă a autovehiculelor acelor vremi. La modă - adică accesibile - erau micile machete reprezentând camioane cu remorcă, dubițe cu o ușiță în spate care se putea deschide pentru a se „încărca marfă”, autobuze gen „Molotov” sau „Zis”, tramvaie de tablă cu motor cu arc și volant, precum și celebrele TV-uri a căror carieră s-a încheiat o dată cu cea a uzinei Autobuzul
HOINĂRIND PRIN AMINTIRI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377345_a_378674]
-
crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupă mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc, în pat nu mai zăbovesc, colegii de grădiniță stau și-i aștept la portița. Drumul, plini de voie bună, îl parcurgem împreună, trecând prin râma ușiței umplem curtea grădiniței. Ne întâmpină în prag doamna noastră, ce cu drag, dându-ne câte-un pupic ne spune : -Bine-ați venit! Stă în ușă și zâmbește, Se vede că ne iubește, Cum nu ne-a văzut demult Lacrimi pe obraji
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupă mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc, în pat nu mai zăbovesc, colegii de grădiniță stau și-i aștept la portița. Drumul, plini de voie bună, îl parcurgem împreună, trecând prin râma ușiței umplem curtea grădiniței. Ne întâmpină în prag doamna noastră, ce cu drag, dându-ne câte-un pupic ne spune : -Bine-ați venit! Citește mai mult Nu mai sunt un prichindel,am crescut mai măricel,de-acum toată lumea știe,sunt în grupă
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupa mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc, în pat nu mai zăbovesc, colegii de grădiniță stau și-i aștept la portiță. Drumul, plini de voie bună, îl parcurgem împreună, trecând prin rama ușiței umplem curtea grădiniței. Ne întâmpină în prag doamna noastră, ce cu drag, dându-ne cate-un pupic ne spune : -Bine-ați venit! Stă în ușa și zâmbește, Se vede ca ne iubeste, Cum nu ne-a văzut demult Lacrimi pe obraji
NU MAI SUNT UN PRICHINDEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373366_a_374695]
-
senin, pătrunzându-mă cu fața și cu ochii lui care radiau. Ce față și ce ochi, Doamne! Dar ce bine îmi făceau! Mă uitam atentă la Dumnezeu și așteptam să înțeleg ceva. Atunci am văzut cum în mijlocul tabloului apare o ușiță. Priveam curioasă la ușița care a apărut și a început să se deschidă. În dreptul ei a apărut un cap de bărbat, mai mic decât al unui om obișnuit. După mărimea capului mi l-am imaginat mic de statură. Avea ochii
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
fața și cu ochii lui care radiau. Ce față și ce ochi, Doamne! Dar ce bine îmi făceau! Mă uitam atentă la Dumnezeu și așteptam să înțeleg ceva. Atunci am văzut cum în mijlocul tabloului apare o ușiță. Priveam curioasă la ușița care a apărut și a început să se deschidă. În dreptul ei a apărut un cap de bărbat, mai mic decât al unui om obișnuit. După mărimea capului mi l-am imaginat mic de statură. Avea ochii negri. Sprâncenele groase și
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
și mă îngrozea. Răsuna atât de tare, încât chiar dacă nu voiam tot o auzeam, iar limba i-o vedeam chiar dacă nu voiam. Eram speriată, îngrozită și totodată scârbită. Îmi era scârbă de tot ce era în legătură cu capul bărbatului din dreptul ușiței. Voiam să scap de toate, dar nu știam cum. M-am uitat la Dumnezeu care era tot acolo și mă privea în continuare fix, senin și pătrunzător. Doamne, ce față și ce ochi avea! Privirea și fața lui mă linișteau
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
tot acolo și mă privea în continuare fix, senin și pătrunzător. Doamne, ce față și ce ochi avea! Privirea și fața lui mă linișteau, îmi făceau bine. Dar mă înspăimânta râsul batjocoritor și limba în mișcare rapidă a chipului din ușiță. Mă uitam la Dumnezeu și încercam să aflu cine este bărbatul din ușiță și ce caută acolo. Deodată am știut cine este și am spus: „Este necuratul!”. Apoi, imediat am deschis ochii. Eram îngrozită, nu numai emoționată. Îmi răsuna în
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
față și ce ochi avea! Privirea și fața lui mă linișteau, îmi făceau bine. Dar mă înspăimânta râsul batjocoritor și limba în mișcare rapidă a chipului din ușiță. Mă uitam la Dumnezeu și încercam să aflu cine este bărbatul din ușiță și ce caută acolo. Deodată am știut cine este și am spus: „Este necuratul!”. Apoi, imediat am deschis ochii. Eram îngrozită, nu numai emoționată. Îmi răsuna în urechi râsul acela batjocoritor. Tremuram toată și abia îmi puteam stăpâni inima. Ce
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
acolo. Deodată am știut cine este și am spus: „Este necuratul!”. Apoi, imediat am deschis ochii. Eram îngrozită, nu numai emoționată. Îmi răsuna în urechi râsul acela batjocoritor. Tremuram toată și abia îmi puteam stăpâni inima. Ce am văzut în dreptul ușiței a fost înspăimântător. Figura și râsul lui, de asemenea mișcarea limbii ascuțite mă urmăreau și nu puteam să scap de ele. Era un coșmar. M-am gândit atunci la tata și mi-am zis: „Cred că sufletul lui i l-
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
dar mai eram și convinsă că așa este. Am încercat să-mi stăpânesc emoțiile sau, mai degrabă, spaima, mare spaimă, dar nu am reușit. M-a ajutat faptul că deasupra la tot ce vedeam și auzeam referitor la bărbatul din ușiță, deci, mai presus de acestea vedeam chipul lui Dumnezeu care mă privea fix, senin și pătrunzător. Doamne, ce față și ce privire! Radiațiile de pe fața lui și din ochii lui albaștri, îmi dădeau liniște și îmi făceau bine. Nu știu
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
ochi, chiar și tristețea pentru moartea tatălui meu. Nu mă mai puteam gândi la altceva, decât la tablou și nu vedeam în fața ochilor altceva decât fața și ochii albaștri care radiau și mă priveau pătrunzându-mă, iar undeva, în dreptul unei ușițe, ieșea dintr-o gură o limbă ascuțită și lungă, care se mișca infernal de repede și scotea un râs batjocoritor. L-am trezit pe bărbat-meu, i-am povestit, dar n-a spus nimc. Ne-am luat bagajele și am
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
vedea.” Poate vine mai târziu ... “. Se așeză la aceași masă, punând cutia cu piesele de șah alături. - Doamna Doina, vă rog aduceți-mi o sticlă de bere! Femeia, trecută de prima tinerețe, dar păstrând frumusețea femenină încă, a ieșit pe ușița de la bar, și îi puse sticla pe masă. - Mulțumesc! L-ați văzut pe Marin? Femeia se uită la el câteva clipe, mirată, și-a rotit privirea în jur la cei șapte pensionari care își sorbeau liniștiți băutura din pahare, apoi
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
împlinește : iubești pur și simplu. Iubirea curge prin tine, prin ființa ta și nu i te poți opune. Ea este totală în clipa ei și te acaparează în întregime, permanent trăită de noi și neepuizată vreodată. Iubirea pătrunde mereu dincolo de ușițele noastre secrete, este purtătoarea baghetei magice ce reușește să ne străbată întreaga ființă cu contrastele sale. Așa este și cu pasiunea ... Este ca o rugăciune sfântă prin care pătrunzi în eternitate... și zbori până la stele... Și cum steaua mea mă
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
pentru foc. Era în plină iarnă, iar în geamuri loveau cu furie crengile de la corcoduș, fiind mișcate de vântul care șuiera ca un haiduc, spulberând fulgii de zăpadă și așezându-i în grămejoare peste lucrurile din tindă. Când a deschis ușița sobei, flacăra roșiatic-pală a focului a prins să cânte duios, parcă-mi șoptea cu dulci cuvinte: „Dacă ești copil cuminte și-nchizi ochișorii ca să dormi, am să-ți-l aduc pe Făt-Frumos... și o să-l vezi cum ia în mâini
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
nici ținuta zi/noapte nu-l mai preocupa. De asemenea, se hrănea tot mai rar, tot mai frugal. La-nceput, aruncă resturile mâncării la ghena spre care dădea o trapă din baie. Foarte curând obosi. Împingea tava cu piciorul spre ușița batantă, sperând ca cineva de dincolo să desăvârșească gestul lui de a evacua resturile. Și-atât. Dormea timp îndelungat, iar când se trezea, lipsit de chef și energie, n-apuca să vadă ce se-ntâmplă în preajmă. Nu-l mai
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
ruga în gând să nu renunțe..... Căci sigur va veni o zi în această viață când își pot vorbi ,stând alături pe o bancă , privindu-se-n ochi.... Cutia de scrisori a devenit prietena ...dar și inamicul fetei.Deschidea zilnic ușița de tablă cu bătăi de inimă. După care urcă treptele , ducând pe umeri greutăți uriașe. Cutia a rămas multe luni goală.... că și sufletul Ellei. CAPITOLUL ÎI POVESTEA FĂRĂ TITLU Tot zi de toamnă. Și tot zi frumoasă învăluita în
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
care era înfășurat textul fură strânse cu ajutorul unui chazzan, adică al unui slujitor al sinagogii care le avea în grijă. Apoi, acesta, după ce le sărută și el cu evlavie, le luă și le introduse în scrinul de lemn aurit, închizând ușițele cu o cheie pe care orice chazzan o păstra tot timpul la el. Astfel luă sfârșit partea din slujbă numită ,,Parashah” adică citirea legii în adunare. Urmară apoi părțile numite ,,Haphtarah” unde un rabin aflat în adunare citi din scrierile
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
relevase ascuns, sub una din acele sporgențe, aparent naturale. Când dalta se lovise de ceva metalic, se produseseră niște zgomote ca de încuietori ce se deschideau cu clicuri repetate și atunci stânca se retrăsese în spatele peretelui ca un fel de ușiță culisantă și în fața privirilor extaziate ale lui Dragu se înfățișă o nișă dreptunghiulară. Pereții nișei erau perfect șlefuiți și păreau poleiți. În nișă era o lumină albă, opalescentă, ce radia din partea de sus a firidei, deși nu se vedea nici o
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
remorcă din tablă ambutisată, iar pricina laudelor o constituia „capacitatea de transport nisip” a acestor machete. Pe șasiul unei astfel de mașinuțe și a remorcii sale, am izbutit să prind, cu o bucată sârmă, după ce în prealabil i-am demontat ușița, gentuța de tablă în care îmi duceam felia de pâine cu unt, la grădiniță. Așa s-a născut „supercamionul”, a cărui benă era de câteva ori mai mare decât obișnuitele caroserii originale. Era un fel de transcontainer, cu o capacitate
SUPERCAMIONUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373080_a_374409]
-
în Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016. Ploaia se așterne-n suflet ca o mantie incoloră, Picuri străvezii dansează în armonioasa horă. Totu-n juru-mi strălucește ca o minunată rouă, Parcă este sărbătoare și ni se deschide nouă O ușiță în natura ce vibrează, fermecată, Luminându-ne în suflet și în mintea delicată. Frunze galbene și roșii lasă toamna pe alee, Iar în mintea mea tot crește, colorată, o idee Care-n inimă-nflorește, înălțându-se spre soare Și dorind
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
versului meu torță! Pseudonim - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Ploaia se așterne-n suflet ca o mantie incoloră,Picuri străvezii dansează în armonioasa horă.Totu-n juru-mi strălucește ca o minunată rouă,Parcă este sărbătoare și ni se deschide nouăO ușiță în natura ce vibrează, fermecată,Luminându-ne în suflet și în mintea delicată.Frunze galbene și roșii lasă toamna pe alee,Iar în mintea mea tot crește, colorată, o ideeCare-n inimă-nflorește, înălțându-se spre soareși dorind ca să apară
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
constat că treaba bate pasul pe loc. Să-ți povestesc ce pățesc în fiecare seara când mă așez la calculator. Mai întâi deschid outlook-ul să văd - oare n-am primit vreun mesaj? Ba da, totdeauna am, cum deschid un pic ușița cutiei poștale, se revarsă spamurile peste mine. Le arunc la coș și îmi zic: înainte de a trece la treabă, să văd dacă n-a mai apărut un text interesant pe agonia. Au apărut. La unul din ele scriu o replică
ACCELERAREA TIMPULUI de DAN NOREA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369158_a_370487]
-
romanice, cu cea slavă, înainte de asimilarea ei. Fenomenul asimilării slavilor în masa romanică se pare că a durat, în Moldova, un timp mai îndelungat decât în alte provincii românești. Conform cronicilor ruse, hotarele Rusiei haliciene nu depășeau spre sud localitățile Ușița și Kucelmin, așadar nu includea Moldova, și ele au rămas neschimbate până la integrarea Haliciului la regatul polon, la mijlocul secolului al XIV-lea. Dealtfel, ocuparea de către Halici a regiunilor de câmpie din nordul Dunării era cu totul exclusă, deoarece aceste teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiica ei avea unsprezece ani. Acum avea să împlinească în curând douăzeci. - Auzi? a șoptit Albertine, cu chipul luminat, și s-a întors spre sobă. Șoarecii, mai știi? Sunt tot aici... Mai târziu, ghemuită în fața focului care se întețea după ușița de fontă, Albertine a murmurat ca pentru sine, fără să se uite la Charlotte, care se lungise pe laviță și părea adormită: - Așa-i făcută țara asta. Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]