971 matches
-
magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred că o să vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de două ori mai mic decât o cutie de pantofi. Nu cântărește nici cât o conservă de ton. A apăsat una, două, trei taste la casă, iar pe ecran a apărut scris 149 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
solstițiului de vară, astronomic vorbind, dar de vară sau de iarnă pentru caracterul fiecăruia, după cum soarele interior e sus, la cota maximă, ori jos, la punctul inferior, sub orizont; zic deci, pornind de la pretext, s-a ajuns la un spectacol ușurel, cu trei colegi, conduși de o femeie, un spectacol în care se glumește, se cîntă, se bea, într-un cuvînt, un spectacol ce dă actorilor posibilitatea unui relache pe scenă, un hai să ne jucăm. Întinzi coarda, Vic! se supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe toți dinamoviștii, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
devii nebun. În plus, Luminița se posta pe gardul de la scara ei și urmărea jocul celorlalți copii până când se lăsa seara. Atunci dispărea pentru o clipă și se întorcea cu Cristos. Arăta cu ochii spre mine și strada se pierdea ușurel într-o hărmălaie din ce în ce mai îndepărtată se mai auzeau niște câini lătrând luminile felinarelor începeau să pâlpâie și să se rotească cu Cristos cu tot vedeam geamul nostru de la patru luminat strigam ma și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz. MÎlul negricios Îi Înghiți pantofii și manșetele pantalonilor. Hai, Împinge! zise el. Ușurel, băiete! Digby Împinse, dar cam prea tare: scîndura căzu În apă. Mii de draci! tună maiorul Stone, și, intrînd În mîl pînă la brîu, apucă scîndura și o aduse din nou la mal. Scuză-mă, te rog, spuse el. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Spionii, ca și asasinii, erau În general spînzurați, și În cazul de față nu se putea face nici o excepție. Hilfe dormea liniștit, În vreme ce afară i se ridica spînzurătoarea... Pășea tiptil, prin camera aceea neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acest sacru lăcaș. Și scrie-ți testamentul. Roagă-te la Dumnezeu, sau la Satana, sau la ce vrei tu. Unicul Adevăr și Eterna Cunoaștere se apropie de tine, deschide ochii și ciulește urechile și vei auzi suflul morții... - Hopa, hopa, ușurel, nene. Dacă e să o luăm cu de-astea, ascultă la mine: tu ai auzit de Baronu’? - De cine? - De Baronu’. - Nu. Am deschis o fereastră prin fața căreia tocmai trecea un copil. - Puștiule, tu știi cine-i Baronu’? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bărbat foarte inteligent. Și fiul, omul acesta, era la fel de inteligent. Știa multe lucruri. De-aia stătea americanul de vorbă tot timpul cu el. Totuși, neamțului nu-i plăcea de el. Ăștia doi nu erau prieteni. Mma Ramotswe studie fotografia, apoi, ușurel, o desprinse de pe perete și o băgă în buzunar. Mma Potsane se îndepărtase și o urmă în camera cealaltă. Aici, pe podea, zăcea scheletul unei păsări mari, prinsă în capcană în casă și incapabilă să mai iasă. Oasele, curățate complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
amenința s-o lase pe drumuri. Se deplasă spre ușa bucătăriei și se uită atentă pe coridor. Chiar la ușa de la intrare, ținând-o larg deschisă pentru a lăsa pe cineva să-l urmeze în casă, era domnul J.L.B. Matekoni. — Ușurel, zise el. Ușa nu e foarte lată. O altă voce îi răspunse, dar nu desluși despre ce vorbea. Era o voce feminină, dar, își dădu ea seama ușurată, nu vocea femeii ăleia îngrozitoare. Oare pe cine aducea în casă? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la Agenția de Detective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost este..." Nu era supărat pe bătrînul turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-a prins în brațe "ești nemaipomenit, Ali Mehmet, așa ceva..." Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc o birjă să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar dacă el era așa, nici nu se mai punea întrebarea dacă oamenii Serviciului erau asemenea lui! Iar acum, tocmai cînd era în pragul unei noi "afaceri", Mihai Mihail făcea politichie. De parcă i-ar fi ghicit gîndul, directorul Serviciului împinse ușurel către el hîrtia, acum vedea că era ceva ca un anunț, o proclamație tipărită, destul de neglijent, cerneala se întinsese. "Ia și citește, domnule Bîlbîie, și te rog să-mi prezinți un raport amănunțit. Nu mă interesează toate fleacurile legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el dorește ceva. Iar ceea ce dorea el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar fi ghicit gîndurile, domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hotărît atunci, într-o clipă, să înghită orice și să nu și-o facă dușman. Nu-și putea da seama cît de primejdioasă cu adevărat era K.F., însă experiența lui îndelungată îi spunea că era mai bine așa. A tușit ușurel, era cel mai convenabil semn că este foarte serios în ceea ce spune și înainte de a se ridica i-a zis: "Domnișoară, aveți cuvîntul meu că voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zîmbet cu putință, era foarte înfierbîntat locotenentul, atmosfera, băutura poate și simplul motiv că la recepție n-au fost invitate nici un fel de doamne, probabil că Basarab avea părerea sa foarte personală și originală despre ceea ce înseamnă "camaraderie", îl cuprinse ușurel de cot și zise: "Credeam că D'Annunzio, eram absolut convins că e vorba de poetul D'Annunzio, uite cum greșeam și nici nu-mi dădeam seama." Georgescu se prosti ori se lăsă prostit și întări foarte ritos, "nu, excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie frecă încetișor insigna de postavul hainei, de parcă ar fi vrut să o facă să lucească sau să-i încerce trăinicia emailului, " Credeți că e o chestie serioasă, excelență, e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie frecă încetișor insigna de postavul hainei, de parcă ar fi vrut să o facă să lucească sau să-i încerce trăinicia emailului, " Credeți că e o chestie serioasă, excelență, e vorba chiar de o fascie, de fasciști?" Pangratty îl prinse ușurel de braț, "dacă vrei să te duc cu mașina, a mea e după colț, e o mașină-sport, sper că nu te deranjează, e atît de plăcut. Un mai dumnezeiesc, miroase a paradis, nu simți?" Și fără să schimbe tonul, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau aproape teafăr din destul de multele capcane și întâmplări nefaste pe care i le scosese soarta în cale. Știa că despre el circulă chiar cîteva legende, unele întemeiate, altele scorniri curate. Nu le dezmințea, dar nici nu le întărea. Zîmbea ușurel, atoateștiutor, și schimba vorba cînd vreo cocoană punea întrebări romanțioase ori cînd cineva, voind să-i intre în grație, făcea trimiteri măgulitoare la un trecut de care mai că nu voia să-și amintească. Nu folosea trecutul decît în măsura în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridică din adînc, dar care nu se poate observa decît atunci cînd e bezna beznelor peste pămînt. Așa cum era în acea noapte. S-a auzit un tunet fără fulger. Era mai bine. I s-a părut că soldatul se clătină ușurel, probabil voia să se dezmeticească, să-și dea bine seama ce se petrece pe apă. "Îngere", s-a auzit vocea barcagiului, "Îngere, unde ești?" Mai mult nu se putea. Îngerul era el, era numele său conspirativ, cam ciudat, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dintre subordonații săi nu-și putea închipui că Mihai Mihail nu se preface, că de fapt este foarte furios și de aceea se străduie să se stăpînească, să nu-și dea în petic. În cîteva minute Leonard Bîlbîie a bătut ușurel cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a nu mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]