281 matches
-
care naratorul îl descifrează fie și numai din întâmplările copilăriei. Deși neterminat, Ursita este unul din primele romane istorice românești izbutite, datorită maturității narative mai cu seamă. Vocația dramaturgică deține un rol covârșitor în scrisul lui H., impunându-și somptuos ubicuitatea. Ca autor de teatru propriu-zis, autorul tinde către performanțele marii arte și citează modele celebre (Sofocle, Shakespeare). El vrea să dea personajelor și conflictelor o semnificație simbolică, general umană, dincolo de determinarea primară, istorică. Într-un șir de drame istorice - de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de control la istorie, Vinovatele meandre) se încadrează - în ceea ce profesorul Nicolae Manolescu numește romane de tip doric, prin obiectivitate, sobrietate, verticalitate, raționalitate, reflectarea unei „lumi” care este „omogenă, coerentă și plină de sens”, multă „energie, întrepiditate, exces”, viziune auctorială, ubicuitate, „preponderența moralului asupra psihologicului...” (Publicat în revista „Constelații diamantine”, Craiova, nr. 7/2012, p. 15-16) Alex. ștefănescu Magnetismul unui critic literar Binecunoscut și remarcabil exeget al literaturii, ALEX. șTEFĂNESCU s-a lăsat surprins în ipostaza de reflector asupra experiențelor cotidiene
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
atractivă o lectură holistică, dinspre parte spre întreg. Deși cuprinde aproape cinci sute de pagini vii și foarte dense, Omul recent este o carte deliberat scrisă pentru „nespecialiști” despre o temă care ne privește acut. Atributul metafizic al modernității este ubicuitatea, urmând o lege de mișcare de tip cancerigen într-un organism ce și-a pierdut imunitatea. Modernitatea nu mai e demult un simplu ambient; ea este o atmosferă care ne pătrunde toți porii, având legături secrete cu mișcările tectonice uitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dacă vom ieși în afara acestor date factologice, vom recupera drama evreului rătăcitor. Însoțindu-l în istoria aventurilor sale prin orașele europene, pretutindeni unde picioarele „ar putea să-și afle odihnă”, și nu și-o află, vom descifra ceea ce Braudel numea „ubicuitatea comunităților evreiești”. La sfârșitul primului mileniu și începutul celui de-al doilea au loc multe evenimente în istoria acestei diaspore: întemeierea comunității din Serdica (Sofia); așezarea primelor familii de evrei în porturile de pe coasta dalmatină; cele dintâi forme de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
de confluență a mărfurilor, informațiilor și inovațiilor răscrucilor privilegiate de natură, care sînt porturile, estuarele, trecătorile, deltele etc. Aceste zone localizează capetele de rețea ale acumulării culturale, farurile creativității, ca intrări și ieșiri pentru marile căi de comunicație. Saltul către ubicuitate, care începe la mijlocul ultimului secol, permite eliberarea de aceste date fizice, ca și de distanțele naturale. Această eliberare a mesageriilor descătușează o succesiune de accelerații progresive care pare să atingă astăzi punctul său critic. Transporturile sînt un accelerator de inteligență
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unei mode, unei morale, unei presiuni sociale decît unei satisfacții fizice efective. Or fluxul clipelor lipsite de trecut ori viitor care se numește actualitate este, pentru psihismul nostru, o sursă de plăcere, descărcare, satisfacție halucinatorie a unei aspirații latente către ubicuitate și atotputernicie. Aspirantul producător de istorie sau de sens trebuie să aleagă după bunul-plac între transmisiunile televizate live și inscripția cu bătaie lungă. Mai exact, odată trecut un singur prag de intensitate, transmisia trece drept renunțare la enunț. Cînd transmisia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu mai au cum să țină legătura cu mine. Mental, trec în revistă starea mea actuală: așadar, sunt capabil să mă mișc cu uluitoare rapiditate în orice direcție, aproape sunt prezent oriunde în același timp, am dobândit un fel de ubicuitate (cuvântul l-am învățat de la tata...); de asemenea, mi-e la îndemână să intru fără efort în mintea și în sufletul oricărui om și, dintr-o dată, am cunoștință de atâtea lucruri complicate, pe care înainte ar fi trebuit să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
triviale care au loc la toate nivelele societății. Considerată în totalitatea ei, această corupție alienează oamenii, descurajându-i de la a mai participa la cultura civică, și consolidează și mai departe apatia pe scară largă apărută încă din timpul comunismului. Dincolo de ubicuitatea practicilor corupte, un alt insucces este reprezentat de încercările de a ameliora tratamentul populației rome a României, care după unele estimări ar fi în jur de 10% din întreaga populație de circa 22 de milioane a țării. S-au făcut
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
doar blazonul revistei, ci și un personaj nelipsit din paginile ei, putând fi întâlnit în diferite ipostaze: de confesor, de interlocutor, de martor ascuns la anumite evenimente, de reporter poznaș și, în genere, de simbol al opiniei publice sau al ubicuității jurnalistice (Cocó șofeur, Cocó deputat, Câinele lui Cocó, Cocó la Iași, Cocó și actorii, Plângerea lui Cocó, Rugăciunea lui Cocó, Cocó-express etc.). Ca prozator, Tudor Arghezi nu publică însă în B. de p. numai tablete, ci și o serie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
a existenței, la mijloacele ei recurge și B. în eseul Popas în lumină, viziune poematică a metamorfozelor eului traversând imaginar spațiile galactice, regnurile și istoria într-o adevărată beție a cunoașterii. Un eu plin, jubilativ, care își proclamă fericirea în ubicuitate și în predispoziție ludică. Plecând de la date de genetică, biologie și psihologie, B. s-a ridicat până în pragul unei antropologii filosofice, având drept corolar o teorie a personalității, înțeleasă ca obiect modelat și subiect modelator de cultură. În mod firesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
text-appeal în fața camerei de filmat. În optica marelui public (îngrijorător concurent al cetățeanului), activitatea politică netelevizată nu prea există. Cel mai ilustru exemplu de notorietate „postmodernă” în politică îl reprezintă președintele partidului extraparlamentar Noua Generație (PNG), personajul carismatic răsfățat prin ubicuitate mediatică, Gigi Becali (aproape egal în percepția de politician activ cu Ion Iliescu). Pe această cale, Gigi Becali devine mai „activ” politic decât miniștri foarte implicați: Eugen Nicolăescu, Vasile Blaga, și decât primarul capitalei Adrean Videanu, tinzând să-și atingă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a dobândit trofeul la categoria miniștri și parlamentari. Oamenii își iubesc cântăreții, mai ales de muzică populară (Irina Loghin), actori (Florin Piersic), fotbaliștii (Cristi Chivu), apreciază succesul marilor capitaliști români (Ion Țiriac), admiră incisivitatea fără frontiere a jurnalistului anului și ubicuitatea sa televizată în talk-show-uri și interviuri pe toate canalele posibile, admiră același lucru la tânărul politician al anului (Cozmin Gușe): faptul că nu are nici „tată originar” nici „tată adoptiv” și merge pe drumul său. Poporul alegător se regăsește în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
au adesea aspectul conflictelor de interese, devin „politice” și sunt relevante pentru organizarea societății. Atrăgând politic atenția asupra sferei private, feminiștii au scos la suprafață ceea ce era ascuns „vederii” teoreticienilor politicului: corpxe "„corp"ul, sexualitateaxe "„sexualitate", violența. Feminiștii au negat ubicuitatea libertății, arătând privilegiile de sex în exercitarea ei. Au chestionat, de asemenea, sensul libertății: acela de a sacrifica emoțiile și problemele domestice în favoarea rațiunii și a problemelor publice (Landesxe "„Landes,Joan", 1988, p. 2). Dualismul sferelorxe "„dualismul sferelor" (publică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
unei agende a emancipării, cu referire preponderentă la nedreptatea din sfera domestică. Prefer să adopt termenul de „sferă domesticăxe "„sferădomestică"” în privința comunismului (așa cum îl folosește și Ecaterina Oproiuxe "„Oproiu,Ecaterina"), fiindcă cel de sferă privatăxe "„sferaprivată" este impropriu în condițiile ubicuității statului, ale amestecului acestuia în viața indivizilor, la proporțiile conferite în comunismxe "„comunism". Autoarea menționată mai înainte a militat deschis împotriva prejudecăților în privința femeilor. Simpatiile ei nu se îndreaptă înspre feminismul liberal, al drepturilor individuale, ci spre justificări ale emancipării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
erau prinși sau nu. Sentimentul de vinovăție a jucat un rol major în anihilarea rezistenței împotriva politicii oficiale. Uzurpând controlul femeiesc, dar și pe cel bărbătesc asupra facultăților reproductive (existent în contextul patriarhatului tradițional), statulxe "„stat" totalitar își putea manifesta ubicuitatea, precum și parentalitatea represivă. Acest mod de acțiune din partea statului a generat mecanismele cotidiene ale duplicității (schizofrenia între discursul oficial și cel particular), o prefăcătorie generalizată de tipul: „Zi ca ei și fă ca tine”34. Aceste mecanisme ale supraviețuirii prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
că femeile ori nu au drepturi, ori nu au șanse să își exercite pe deplin drepturile, feminismul socialist îl sesizează mai ales în existența diviziunii sexuale a muncii și a discriminării importanței acesteia în funcție de sex, iar feminismul radical îi relevă ubicuitatea. Relațiile dintre femei și bărbați, susține Pasti, sunt puternic impregnate și determinate politic. În felul în care s-au configurat politicile românești, ele conduc spre politici ale „inegalității prin naștere”. O parte dintre noi, partea femeiască, este dominată și dependentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
putut face umbră sau, dacă a lăsat-o să pătrundă, a retribuit-o inegal, pentru a o descuraja și imobiliza, pentru a o ține veșnic în limitele de inferioritate din care nu va trebui să iasă.” (Calypso Botezxe "„Botez,Calypso") Ubicuitatea patriarhatxe "„patriarhat"ului, încurajată de lipsa feminismului politic, face ca povestea „părții leului”, despre care scria Calypso Botezxe "„Botez,Calypso" (pe vremea când încerca să îi convingă pe politicienii români să ne recunoască dreptul de vot), să pară o poveste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
nu invers. Și asta în asemenea măsură, încât locurile minunilor înmulțirea pâinilor, însănătoșirea lui Lazăr au tot migrat în Palestina în decursul timpului, în funcție de pericolele traseului și de confortul locurilor de găzduire. Topografia a redus Vestea cea Mare, iubitoare de ubicuitate și de indiferență, la portul calpacelor. Istoria e plină de fumuri, geografia o învață ce e modestia. Anticlericalul rânjește, iar eu îl imit ceva mai mult ca de obicei (dar și de nevoie). Atâta doar că mă feresc să uit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Al-Azar și Mecca, se văd aduse la același nivel ca și emițătoarele yemenite sau marocane. Veste proastă și pentru cei docți și subtili. Branșarea în direct, a nervilor, via ecran, este o poartă deschisă pentru furioși. În afara faptului că noua ubicuitate favorizează mai multă Șaria și mai puțină putere a statului, ea stimulează nu atât cunoașterea prin gândire, cât emoția concretă și nemijlocită. Exprimându-ne cu ambivalența clasică a limbii lui Esop, se întâmplă acum și cel mai bun și cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
metaforic", "literar", sau "ideologic" devin și ele practice, cu succes imediat, nu numai academic, ci și comercial, îmbogățind terminologia specifică studiilor post-coloniale. Acestea din urmă s-au extins asupra unor geografii mai mult sau mai puțin colonizate sau colonizabile, exploatând ubicuitatea interdisciplinară în care Edward Said a topit temele istorice convenționale (relația între puterea politică și cea academică, imperialism, colonialism). Sunt binevenite unele specificări: Balcanii sau Europa de Sud-Est sunt construite pe structura imperiilor "vechi", imperiile medievale, imperiile otomanilor și habsburgilor
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
al interacțiunii indivizilor. În această redefinire sociologică a puterii sentimentele devin obiective: fiecare individ în parte este capabil de supunere și de obediență 90. Interpretări postmoderne ale spațiului și ale relației spa-țiu-putere, concordante cu noile viziuni ale globalizării, insistența asupra ubicuității, a dislocării, migrării a localizării și teritorialității sunt prezente împreună cu aparatul conceptual corespunzător, în studiile culturale, postcoloniale (în cazul nostru, având drept țintă a deconstrucției: 1) imperialismul ideologic sovietic și/sau 2) imperialismul apusean al cunoașterii, imaginației și reprezentării, care
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
historein, adică a vedea sau a recunoaște: nici un antic nu a scris istorie fără să fi fost prezent și să fi văzut evenimentele pe care urma să le consemneze", scrie Isidor din Sevilla în Etimologiile sale, afirmație desigur hazardată, întrucât ubicuitatea este o abilitate exclusiv divină. Această viziune este preluată până și de Hegel, pentru care istoria este atât res gestae, cât și historia rerum gestarum, faptul în sine și relatarea acestuia. Unul din precursorii mâinii invizibile a fost Giambattista Vico
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cabalistică se spune că doar treizeci și șase de înțelepți într-o generație știu adevărata pronunțare a numelui divin. Trebuie să remarcăm însă că Dumnezeu spune, "Cel ce Sunt", și nu "Cel ce Este", cum ar fi fost normal, sugerând ubicuitatea și veșnicia în sensul definiției lui Boethius: "Aeternitas igitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio" ("veșnicia este posesiunea, în același timp deplină și desăvârșită, a vieții nesfârșite") 37. Numele lui Dumnezeu nu poate fi conjugat decât la persoana
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de lucru din cauza îngrijorării provocate de faptul că au fost victime sau ținte ale grosolăniei altei persoane (Pheiffer, HYPERLINK "http://librarz.lp.findlaw.com" http://library.lp.findlaw.com). Cinci studii prezentate de The Wall Street Journal examinează și ele ubicuitatea obscenităților în mediile de lucru americane. De exemplu, într-un sondaj efectuat pe 12 000 angajați ai Poștei Americane, 43% dintre respondenți au declarat că au fost insultați la locul de muncă (Obscene Talk Is The Latest Target Of Workplace
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]