210 matches
-
arta culorilor și a nuanțelor pentru a vopsi lâna sau mătasea, desenarea modelelor cerând o pricepere de pictor în mânuirea liniilor și a proporțiilor, în combinațiile cromatice foarte rafinate după legile unei armonii ascunse. Iată o lege descoperită de tânăra ucenică, după învățătura primită de la unchiul ei Gostaham: "încântă ochiul cu modele, dar nu-l obosi; surprinde privirea, dar n-o orbi." O privire atentă ne lămurește că Anita Amirrezvani a combinat în roman două feluri de țesături persane, una a
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
în secolul al VII-lea. Sărbătoarea inaugurează „plinirea timpului“, adică împlinirea făgăduințelor și a pregătirilor venirii lui Iisus Hristos. Maria este chemată să îl zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Încuviințând, a devenit Născătoare de Dumnezeu. Și, prin aceasta, este o ucenică desăvârșită a Fiului ei, care, în ascultare față de Tatăl, își împlinește libertatea și tocmai astfel își exercită libertatea, ascultând. De Buna Vestire, ca și în Duminica Floriilor, este dezlegare la pește. Potrivit tradiției, cine mănâncă pește în această zi va
Buna Vestire, sărbătorită vineri de ortodocşi şi catolici () [Corola-journal/Journalistic/26883_a_28208]
-
Și tematica șantierului video - dans a acestui program, s-a înrudit cu tematica spectacolelor. La realizarea piesei Life versus death, an open diary au colaborat coregrafa Marlene Monteiro Freitas, din Lisabona și artistul media Bogdana Pascal din București. Ca fidelă ucenică a Annei Teresa de Keersmaeker, la care a lucrat la Bruxelles, Marlene Monteiro Freitas și-a plasat toate secvențele piesei în natură, dar contribuția ei este totuși modestă, pe când contribuția Bogdanei Pascal, la realizarea imaginilor, care plutesc între fantastic și
Zodia imaginii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7939_a_9264]
-
un mit al Antichității care a traversat Balcanii până în Dacia, unde s-a împământenit și s-a transmis până-n... Dar, tocmai când să trag o mândră concluzie protocronistă, mi-am amintit că, la vârsta de doisprezece ani, Mama a intrat ucenică la un atelier de croitorie. Desigur, a început de la mătură și făraș, a trecut apoi la spălatul veselor și al rufelor, căci abia după încă doi ani se ajungea la adevărata ucenicie. Dar din prima zi i s-a spus
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
pară mai înalte. Cele trei croitorese lucrau acasă foi cu moș și babă, fuste și rochii de toată ziua. Știau să facă rochii de mireasă și pentru ocazii și visau să-și deschidă atelier, cu manechine în vitrină și cu ucenice, ca madam Jeni. Modista divorțase de vreo cinci ani, după 18 luni de căsnicie agitată cu avocatul Chiraleu, care și plecase după aceeea din Medgidia. Băiat de familie bună, arătos și cu relații, dar concepțiile lui intime erau, să mă
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
deplasează în epoci revolute. Antenele receptoare sunt transferate acum mamei, Maria Badislav, prezentată ca o modestă țărăncuță care-și face noviciatul de orășancă în Bucureștiul anilor patruzeci-cincizeci. Alte percepții, alte fantasme. Imaginația se rotește amețitor peste atelierul de croitorie cu ucenice emancipate, o patroană mustăcioasă și mașini de cusut carnivore; peste cabaretul de lux cu simpaticul jazzman negru descins tocmai din New Orleans și o Marlene Dietrich versiune dâmbovițeană sublimă și perversă; peste cartiere desfigurate de bombardament; peste case de mahala
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
liberă și elevată de cuvântul lui Prospero. E cu atât mai impresionantă desfășurarea relației de înțelepțire a inocenței înseși, în spectacolul acesta, care aduce în prim plan percepția feminină a lumii. Puterea lui Prospero se răsfânge din dragoste asupra Mirandei, ucenica ideală a unui tată înțelept și dăruit iubirii deopotrivă, ori dreptății, chiar dacă el mai are și un ucenic vrăjitor ca și el, împreună cu care așteaptă ogoirea răului din lume, spre a atinge libertatea, ca în analogia încurajtă în economia reprezentării
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
de rost și cât ne țineau bojocii Cântecul piratului și tabla înmulțirii. Acolo am învățat cititul și scrisul, cele patru operații și numele râurilor ce brăzdau harta gălbuie de pe perete. La doisprezece ani, mi-am încheiat educația și am intrat ucenică în atelierul unde lucra mama. O soartă foarte obișnuită. Din salonul doñei Manuela Godina, patroana mamei, ieșeau de decenii veșminte confecționate cu măiestrie, excelent croite și cusute, vestite în tot Madridul. Costume de zi, rochii de cocteil, paltoane și cape
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
ocupa de cliente, croia, proba, rectifica. Mama lua măsuri și făcea restul: cosea tot ce era mai delicat, împărțea treburile, controla realizarea lor, impunând ritm și disciplină micului batalion de șase croitorese mature, patru sau cinci mai tinere și câteva ucenice guralive, care aveau mereu mai mult chef de râs și bârfă decât de trudă adevărată. Unele au ajuns bune croitorese, altele n-au fost în stare și au continuat să facă treburile cel mai puțin plăcute. Când una pleca, alta
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
Timișoara excelează prin comerțul său viu și industria sa avântată în toate ramurile ei. Numărul muncitorilor din fabricile din oraș se ridică la cifra de 20 000”. Primăria susținea un orfelinat, un azil de bătrâni, 5 „căminuri de ucenici și ucenice în industrie și comerț”, Conservator la nivelul „școalelor înalte”, 11 școli de ucenici industriali și comerciali cu peste 3 000 de elevi. Avea 3 biblioteci, cu un fond de peste 100 000 volume și un Muzeu, cu peste 150 000 obiecte
Agenda2005-32-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284053_a_285382]
-
existența lor, se înfruntă. A doua inovație e accentul feminist al filmului, în centrul poveștii aflându-se trei protagoniste: războinica Shu Lien (Michelle Yeoh, Să nu mori azi din seria filmelor Bond), aristocrata Jen (Zhang Ziyi, care o interpretează pe ucenica lui Sabie frântă în Eroul) și cea care pozează drept guvernanta ei, Vulpea de Jad (Cheng Pei Pei). Miza confruntării e sabia lui Li Mu Bai (Chow Yun-Fat, Anna și regele): acesta, asistat de Lien încearcă s-o recupereze din
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
invocarea unei singure picturi, având în acest sens câteva subtilități care-i vor fermeca pe cei familiarizați cu opera lui Vermeer. Există o secvență în care Griet intră într-o cârciumă pentru a-și căuta iubitul (măcelar, nu pictor, între ucenică și maestru existând o atracție nematerializată fizic), iar filtrul de culoare se schimbă: paleta cromatică, ca și personajele sunt similare celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru de ani, pe o pânză de
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză acestuia dreptul de a fi. Scriitura lui Pasquali
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
unor situații individuale, omenești. Reîntorcându-ne însă la dans, am trăit un moment deosebit în compania a două dansatoare pe care le urmăresc de fiecare dată cu multă plăcere: pe Valentina De Piante Niculae de niște ani buni, pe cealaltă, ucenica ei, Timea Kovacs, doar de vreun an. În piesa lor, The Thing Doesn’t Touch Me, au evoluat separat, urmându-și mereu una alteia, dar amândouă ca într-o transă, părând a pătrunde într-un alt univers. Dar, în prezentul
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
apoi, pictează cu mâna lui Dumnezeu, așa cum îmi place mie să o spun și să-i spun, de câte ori am ocazia. Dar e modest, atât de modest, cum nu-ți poți închipui. Eu sunt mai directă cu dumnealui, i-am fost ucenică atâta vreme. Nu-i displac complimentele, dar se simte oarecum incomod, dacă e copleșit cu prea multe laude. O ascult, dar în mine se naște întrebarea pe care nu îndrăznesc s-o rostesc. - Vrei să mă întrebi despre mama, nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu viermuiala asta de rubedenii? Când avusese timp să se-nconjoare cu oamenii-ăștia care trăiseră în București cu mult înainte de venirea ei aici? Căci Maria sosise-n oraș, părăsindu-și Tîntava natală, în timpul războiului, când se angajase, o dată cu Vasilica, ucenică la croitoria "Verona", care se afla în spatele blocului ARO, lipită de casa albă, cu verandă și marchiză multicoloră, a vestitei actrițe de varieteu Mioara Mironescu. Cele două țărăncuțe de cincisprezece și șaptesprezece ani (Vasilica era sora mai mare) dormeau împreună
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era severă, cu ochi răi și fălci pe care jucau mușchii în permanență. Nu le dădea drumul fetelor din atelier nici măcar pentru nevoile firești. În ciuda botului rujat gros și a genelor date cu mascara, rămânea pe fața ei ceva bărbătesc. Ucenicele mai vechi transmiteau novicelor ce aflaseră și ele de la cele de dinaintea lor: că madam Georgescu nu era femeie în toată puterea cuvântului, având ea pe sub fuste ce au bărbații. Unele mai spuneau că muieroiul s-ar rade pe bărbie, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu se măritase niciodată și împărțea odaia, pe undeva prin Rahova, cu o domnișoară învățătoare, micuță și leșinată, cu ochi încercuiți de o piele roză și cu dinți mărunți de pisică. Fiindcă nu râdea niciodată, madam Georgescu le speria pe ucenice și le ținea sub o ascultare fără crâcneală. Surorile, care nu se-mprieteniseră cu celelalte fete, multe dintre ele niște curviștine care vorbeau cum fetele venite de la țară nu mai auziseră vreodată, s-ar fi simțit de-a dreptul nenorocite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mănuși șofranii strângând la piept un buchet de violete? Soarele îi picta fața în culori intense și pastelate, incendiind mătasea rară a voaletei și punând o stea arzătoare pe gămălia mare, de onix, a acului de păr. Le privise pe ucenicele de la etaj câteva minute, ca fascinată, pentru ca apoi să intre în gangul întunecat al casei de-alături, pierzîndu-și treptat culorile în umbra tot mai densă. Automobilul negru plecase și el, lăsând străduța goală și melancolică, însuflețită doar de câteva minuscule
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care le făcu bucle și buclișoare cu drotul, încît arătau ca doi pudeli nătângi în oglinzile salonului, și în fine le rezervă o măsuță permanentă la "Gorgonzola", mai aproape de scenă decât în prima seară, așa că, mai multe nopți la rând, ucenicele se bucurară de șampanie - din care sorbiră mai cumpătat - și de mirificele numere de pe scenă. Negrul de la tobe, Cedric, veni cu Mioara la braț la măsuța lor, ridicîndu-și politicos pălăria tare în fața domnișoarelor. Fetele se uitau la el cu ochi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre casă? Maria primi cu bucurie. Intrară printr-o poartă neagră, lustruită și cu un număr de alamă la-năl-țimea ochilor. Mioara trecu înainte și, mișcîndu-și grațios fundul de o rotunjime delicioasă, urcă pe scara cu balustradă metalică, urmată de tânăra ucenică. Un hol foarte strimt, doar cu o canapea și o măsuță pe care se afla o tavă de aramă bătută, avea în capătul opus scării o singură ușă, încuiată și ea, cu un geam oval având de partea cealaltă perdeluță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cameră, dîndu-i jos fusta mototolită și-ngrămădind-o spre picioare. Se-ntoarse cu fața spre șoldurile fetei și se-aruncă asupra lor cu sălbăticie. Maria nu se mai apăra. Ceva dulce și grav îi iriga corpul, ca atunci când o auzea pe vreo ucenică mai îndrăzneață povestind despre dragoste, despre cum e când te lași dezbrăcată. E drept, cel care dezbrăca era întotdeauna un bărbat. După ce te dezbrăca, îți desfăcea picioarele și-ți băga acolo ce au bărbații unde tu nu ai nimic. Ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care era prinsă masca de catifea neagră, care rânjea acum, sinistru, lângă obrazul ei. "Iartă-mă", strigă brusc. "Iartă-mă! Iartă-mă!" Nu striga, de fapt, erau scurte răcnete înnebunite de frică, împinse până la sfârtecarea coardelor vocale, de parcă în locul tinerei ucenice ar fi apărut deodată în patul răvășit un păianjen mare cât un om. Speriată, fata se ridică și ea în capul oaselor. "Nu!", țipă iar Mioara. "Nu veni! Iartă-mă!" Se ghemuise într-un colț, ca un copil, și-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de moloz amestecat cu lucrușoare și rufe și se opriră la colț, îmbrățișate, cu aceeași spaimă în ochi. Nu îndrăzneau să intre pe stradă, acolo unde se afla - dar se mai afla oare? - miezul vieții lor bucureștene, croitoria cu odăițele ucenicelor la etaj, vizavi de care alte case negustorești, putrede și greoaie, se ridicau, încărcate de ornamente prostești, având la parter cooperativa "Tovalul", ce fabrica ghete ortopedice, fotograful de lux Leon Gavrilescu și cunoștința lor apropiată, nea Titi, care avea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Fetele, cu capul în pământ, prinse iarăși de mână, dădură ocol caselor ruinate, încercînd să mai zărească, prin mormanele de cărămidă și mobilă sfărâmată, vreun vestigiu al fostei lor vieți. Când ajunseră în spate, la intrarea de serviciu, pe unde ucenicele intrau de obicei în clădire, o priveliște înduioșătoare li se înfățișă. Maria n-avea s-o uite niciodată, și avea s-o povestească de nenumărate ori, în pacea bucătăriei invadate de fulgi de la plopi și de viespi, pregătind cartofii cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]