5,010 matches
-
Motto: Iar Toma a zis...” Domnul Meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28) Uimirea lui Toma la arătarea Domnului înviat din morți a trecut de la experiența personală a copleșitoarei întâlniri la o experiență colectivă, ea devenind uimirea unei lumi întregi în fața inexplicabilului. Când spunem și noi, ca și Toma, ” Domnul Meu” ne referim la Iisus ca ”Dominus”, Stăpânul Cel ce domină, stăpânește. Când la cuvântul ”Domnul” mai adăugăm și cuvântul ”Dumnezeu”, e și mai clar că vorbim
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră by http://uzp.org.ro/invierea-domnului-si-apartenenta-noastra/ [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]
-
prologul Evangheliei sale. Deci dacă Stăpânul a toate a înviat, înseamnă că a murit. Ca Dumnezeu să învie parcă te poți aștepta câtă vreme El poate face orice minune. Dar ca Dumnezeu să moară, aici înțelegerea se blochează. Stăm în uimire chiar dacă știm că ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Unicul Său Fiu L-a dat pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). Să facă Dumnezeu un asemenea gest
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră by http://uzp.org.ro/invierea-domnului-si-apartenenta-noastra/ [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]
-
adresare directă și apartenență clară. Noi suntem ai Domnului, Dumnezeu este al nostru. Acest lucru este confirmat din generație în generație în tot Vechiul și Noul Testament și până azi, într-un fel, culminând cu strigătul Sfântului Apostol Toma copleșit de uimire și bucurie:”Domnul meu și Dumnezeul meu!”(Ioan 20, 28). Cât este de frumos și de semnificativ să constatăm că la adresarea lui Dumnezeu către om la începuturi:” Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”..., aflându-ne în interiorul Învierii lui Hristos, dovedind
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră by http://uzp.org.ro/invierea-domnului-si-apartenenta-noastra/ [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]
-
în special clerului) o noutate fără precedent, zguduind și chiar distrugând, în concepția lor, temelia Bisericii? Cum a fost posibil că secole, de cele mai multe ori, Sfintele Liturghii să fie fără credincioși, care primeau împărtășania? De ce acest lucru incredibil nu provoacă uimire, nu provoacă fiori, în timp ce dorința de împărtășire mai deasă provoacă teamă, opoziție, rezistență? Cum a putut să apară această ciudată doctrină de primire a împărtășaniei o singură dată pe an? Cum a putut fi considerată "normă" orice îndepărtare de la ceea
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU by http://confluente.ro/_problema_desei_sau_rarei_impartas_stelian_gombos_1339402024.html [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
din 30 mai 2017. Mă liniștisem parcă... imitam natura atât de perfect încât am căzut din ochiul drept pe o geană de rouă în grădina unui pom rupt în două. Apoi s-a risipit bucuria în valuri de flori, iar uimirea, se împrăștia pe goluri de gheață în care am rostogolit o paiață. Bine, a zis el! Sau bine a zis el, a zis el bine când ningea peste stamine și mult timp am odihnit că sunt îmbrăcat în boare de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
pe ochiul din care plouă. Citește mai mult Mă liniștisem parcă...imitam natura atât de perfectîncât am căzut din ochiul dreptpe o geană de rouăîn grădina unui pom rupt în două.Apoi s-a risipit bucuriaîn valuri de flori, iar uimirea,se împrăștia pe goluri de gheațăîn care am rostogolit o paiață.Bine, a zis el! Sau bine a zis el,a zis el bine când ningea peste stamineși mult timp am odihnit că suntîmbrăcat în boare de vânt,și mult
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Dorinte > GALBEN Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă-ngroapă ochiul tău fără sclipire Întors spre altă frunză ruginită Din altă toamnă mult mai veștejită În colțul tău cu galben și uimire... Împrăștii și pictezi în galben răni Ce galben sângerează în vitralii Și sfinții s-au îngălbenit sărmanii De-atâta apă galbenă din căni... Un trandafir prea auriu mă doare Că mi l-ai smuls din inimă, dușman Stă aruncat pe
GALBEN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Galben.html [Corola-blog/BlogPost/356130_a_357459]
-
ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să bei din roua norilor cu care te însoțești, să admiri cu uimire panorama de vis a unei văi acoperită de un ocean verde și cea a munților încărcați de zăpadă, când simți și trăiești clipe de nedescris, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic
IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1418055625.html [Corola-blog/BlogPost/382017_a_383346]
-
altercației, Teșcuțoaia s-a înfuriat atât de tare, încât i-a tras o palmă zvravănă peste obraz ofițerului neamț. Acesta, uluit de curajul nebunesc al femeii, s-a uitat la ea nemișcat, preț de vreo câteva secunde lungi și treptat, uimirea din ochii lui albaștri s-a transformat în admirație, sfârșind prin a izbucni în râs.... Au râs și soldații care asistaseră la scenă. Apoi, ofițerul neamț a îmbrățișat-o cu afecțiune, sărutând-o pe amândoi obrajii și spunându-i cu
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
pe amândoi obrajii și spunându-i cu admirație, firește, în germană: - Bravo, bravo, femeie! După aceea, a lăsat-o să plece; ba mai mult, copiilor din car le-a dat pesmet și „zacăr de crumpene”, adică glucoză, spre marea lor uimire și neînțelegând prea bine ce se întâmplase, cum de luaseră lucrurile o întorsătură atât de neașteptată. Teșcuțoaia a ajuns cu bine la Sălătruc, unde a tras la o rudă îndepărtată de-a lui bărbatu-său. După nici două săptămâni, s-
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
din poza îngălbenită de vreme, care semăna uimitor cu bunică-mea. Față de Hobzoaica, avea, totuși, trăsături mai ferme și ochi negri, pătrunzători. Mai târziu, când am început să înțeleg de ce și bunică-mea și maică-mea îi ponegreau pe ruși, uimirea și fascinația față de străbunică-mea Teșcuțoaia au crescut; mă tot întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi pălmuit în locul ofițerului neamț, unul sovietic?!... - Ei, maică, am fi murit atunci pă loc, dacă în locu’ neamțuli ar fi
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
la o grădină zoologică și am găsit de cuviință să aplic acestă tehnică pe un șarpe destul de măricel, care dormita, plictisit de atâtea priviri. Am și întins palma spre el. A început să ridice capul și m-a privit. Era uimire. Nimeni nu mai „comunicase” cu el... de ceva timp. A început să se unduiască ridicându-se ușor, privindu-ne unul pe altul. Pur și simplu mă bucuram că îi fac și lui o bucurie, acea senzație pe care o au
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Cercul_interior_dor_danaela_1331580048.html [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
Aleargă să vezi codri de aramă / Pe dealuri de iubire și de dor / Ascultă-ți simțurile care cheamă / Să reaprinzi tăciunii de amor // Chiar de-i sădi fire de fericire / Fie în piatră sau pământ arid / Vei intui - cuprinsă de uimire / Că dragostea nu-i sentiment sordid // Nu contempla fantome în oglindă / Privește-n zbor de pasăre măiastră / Lasă iubitul tău să te surprindă / Cu serenadele de la fereastră” (Nu-i prea târziu). De aici rezultă că pentru poet, dragostea e un
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1483283140.html [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
peșteră semi-întunecată, care se apropia vertiginos de mine, iar eu de ea. Era în fapt un vortex, o punte Einstein-Rosen, o banală gaură de vierme care ducea cel mai probabil ÎN LUMEA DE DINCOLO. STOP JOC ... Am realizat mut de uimire cum, dintr-odată, gura tunelului se oprește o fracțiune de timp (care timp?), după care - cu aceeași viteză - se îndepărtează de mine. M-am trezit levitând din nou în încăperea sălii de operație, în fapt simțeam cum sunt tras în
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1452897452.html [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
este aceeași ? Doar trăim în secolul iubirii : de bani. De bani. De bani și iar de bani ! * Trebuie să storci valută forte, din orice situație și cu orice ocazie ! Primăvara, vara, toamna și, mai ales , iarna : când toate îngheață de uimire ! * Că , vorba ceea , mai dulce decât mierea nimic nu-i decât banul ! Pentru supraviețuire sau dezmăț, pentru copiii gata să moară de foame pentru mamă, sau pentru nudul tău de femeie perfectă : dimineața, la prânz și seara, scuzați, noaptea. * Că
A DOUA PREDICĂ ERETICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/costel_zagan_1406746457.html [Corola-blog/BlogPost/349112_a_350441]
-
erau fie la un ceai, fie la Nicoleta acasă, avea ocazia să pună un pic în practică cele învățate. Se purtau discuții din toate domeniile și acolo unde simțea că are ceva pertinent de spus, îndrăznea să-și spună părerea. Uimirea celor din jur o făcea să înțeleagă, că atât cultura generală cât și grija pentru exprimare, erau unanim apreciate. De multe ori Iulia încercase, un sentiment de inferioritate în grupul mediciniștilor, de aceea cu ceva timp în urmă, o introdusese
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Vacanta_la_mare.html [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
din rouă nepierdut. Îmi rog iubirea-n trup să înnopteze, îmi picure în suflet zori, pe pleoape netrezite Soare-așeze, să-mi guști sfiala, să m-adori. O lacrimă, cât un surâs, iubire, pe-obrazul dimineții blând, sărută clipa vieții cu uimire și-mi pune stavilă pe gând. Îți murmur numele-n silabe frânte, te chem timid și te dezmierd, te strâng dorind ca brațele să-ncânte și trupul tău, să nu îl pierd. Mă simți atât de fragedă și-ți pleacă
IUBINDU-TE... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1420758949.html [Corola-blog/BlogPost/350116_a_351445]
-
chiar pe împărat, care, din cauza asta, este disperat. Se întristă Mărțișor, dar era mulțumit că prințesa nu a fost pedepsită, ca ei. - Hai, Norocel, să mergem să-i cerem iertare împăratului! Când ajunse în sala tronului, împăratul a tresărit de uimire văzând cum arată Mărțișor. Sigur l-a subestimat. Cu armura strălucitoare de culoarea nisipului, coiful argintiu cu încrustații sidefate, albăstrii, cingătoarea sclipitoare și cizmele cu reflexe sidefate, părea un luptător coborât din stele. Înfățișarea lui semeață îl descumpăni pe Soare-Împărat
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
tot hazul, ori de spaimă de-a dreptul...despre care habar n-am avut...de prietenii și rivalități nebănuite...impresii despre mine și despre colegii mei...știute și neștiute. Mă reflectam, ca într-o oglindă a vremii, redescoperindu-mă, cu uimire. În ochii lor, totul părea altfel. Anii de liceu își decantau clipele...feerice sau de coșmar. Ascultăm cu ochii măriți de bucurie. Am crescut frumos, împreună cu colegii mei, alături de părinții lor naturali, niște copii reușiți. Mereu simt o strângere de
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Sapte_ani_.html [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
de Samoil Mârza, la marele Eveniment, Străbunicul acela frumos, cioplit de Dumnezeu, drept ctitor de Neam, susură azi în lacrimile de bucurie ale strănepoatei Alexandra-Svetlana: „... Cum să nu plâng în hohote, de emoție, de mirare, de surpriză, de recunoștiință, de uimire...?! Când în fotografia care surprinde cel mai important moment din istoria acestui neam, în clipa cea mai importantă în care s-a împlinit visul de secole al tuturor românilor, cu prețul a sute de mii de jertfe de vieți omenești
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Ori trei? Frații se pomeniră cu Vătaful în ogradă. Dădu binețe și, nici una nici două, îl întrebă pe Filu dacă se simte vrednic să-i fie ucenic, deoarece auzise că taman asta și-ar dori. Copilul, după clipa întâi de uimire, înțelese că avea să se-ntâmple minunea. Și, pe minută, i se păru c-ar fi crescut cu vreo două palme. Vătaful băgă și el de seamă înălțarea fciorașului, dar și ceva în plus: avea deasupra frunții o cunună de
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
-i frânse trupul, căzu la pământ în leșin greu... * A doua zi, când deschise ochii, alături de ai săi se afla și fata vindecată, care-i zâmbea printre lacrimi, și părinții ei, copleșiți de ajutorul primit, și săteni... Privirile tuturor arătau uimire, bucurie pentru ce el, Filu, săvârșise. Pătruns de grozăvia clipei, băiatul mulțumi Cerului că-l împuternicise, că-i făcuse voia... Și pe dată simți cum Dinu, Vătaful Calușarilor îi atinge creștetul șoptind că-i recunoaște puterea, că a fost ales
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vizitatorii_stelari.html [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
în spatele porții. Afară era un ger năprasnic. Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie. - Angela? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii mijiți a somn. Ora era destul de înaintată, iar profesorul de matematică tocmai se pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât trecerea sa către lumea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454657227.html [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
și rătăcită, diafană și neîngrijită, alergând după o floare pe care ai prins-o în ochii tăi, împetălindu-i cu un nor pe care pleoapa l-a strâns în pumnul ei, ca să ne spună ce te doare În fiecare geană atârnă uimirea ta, neîmplinirea și surâsul amar fâșâitul codrului mângâiat de ploaia din care-și trage sufletul inima rotunjind, îmblânzind și strecurând sclavia pe un inelar pe care se răzvrătește copilăria înghițindu-și cratima Am cerșit bogățiile vieții pentru a ți le
AM DRESAT FLUTURI PENTRU TINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1442865080.html [Corola-blog/BlogPost/373779_a_375108]