7,855 matches
-
de ascundere sau acoperire, odată cu traducerea sa prin latinescul falsum. Convins că la Parmenide se regăsește, odată cu aletheia, fie și în treacăt, întrebarea despre ființă, pe care Heidegger a încercat mereu să o readucă în prim-plan după o lungă uitare istorică, filosoful german trece de la întrebarea despre ființă la întrebarea despre adevărul ființei, înțeles ca Wesen al ființei: "Deshalb könnte es auch sein, daß zu ihrer Zeit eine Erfahrung eben dieser Seinsvergessenheit als Not entstünde und notwendig würde; daß angesichts
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
recapitularea cu titlul "To pseudos als Gegensatz zum alethes" etc.) Traducerea românească pentru acest text pe care l-am redat în germană tocmai pentru a demonstra dificultățile de transpunere, sună: "S-ar putea atunci întâmpla ca, față în față cu uitarea ființei, omenirea să-și aducă aminte și să-și îndrepte gândurile spre ființa însăși și doar spre ea, în măsura în care va fi gândită ființa însăși - pe ea, în adevărul ei: adevărul ființei. Această gândire ce-și are temeiul în aducerea-aminte lasă
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești", expresii ale superiorității comentatorului și inferiorității celui comentat, pe cînd Ioan răsună mai cărturărește, mai distant". Un personaj scos din uitare e fiul scriitorului, Constantin, căruia i se creionează un portret complex, nicidecum doar caricatural așa cum îl știam. Pentru asta se citează scrisori, se compară caligrafii, fizionomii, se adună deci cu o grijă de colecționar împătimit mici fragmente și se reface
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
lucruri nu se poate scrie cu "obiectivitate": vor sări împotriva ta și fanii și adversarii. Comentînd fraza, Alexandra Laignel-Lavastine remarcă, în recenta ei carte, care a stîrnit deja o imensă vîlvă la Paris, Cioran, Eliade, Ionesco. L'oubli du fascisme (Uitarea fascismului), apărută la Presses Universitaires de France, faptul că "savantul sugerează că [...] ar fi devenit imposibil să consideri istoria sub un unghi pozitiv [...]" (p. 488). Sublinierea este a mea. Există în această remarcă o semnificativă glisare de sensuri care ridică
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
capitol intitulat totuși (de ce?) Ura lui Cioran. Ca și Nae Ionescu în prefața la De două mii de ani, Cioran e un antisemit metafizic, nu unul emoțional. Și care nu urăște. E. Ionesco n-are ce căuta într-o carte consacrată "uitării fascismului" de către cei doi contemporani ai săi. Și, totuși, Lavastine îi rezervă un număr comparabil de pagini. Singurul element care ridică unele întrebări este prezența lui ca diplomat român la Vichy (1942-1944). Se poate deduce însă lesne, din chiar documentele
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
navigator, dar soarta, altfel spus probele inițiatice pe care trebuia să le treacă - altfel spus, experiența legionară a lui Eliade - îl obligă să amîne indefinit întoarcerea acasă" (p. 422). În fine, motivul Minotaurului din operă: "Este tot un mit al uitării", remarcă Lavastine (p. 423). Oare Eliade n-a făcut altceva, în toți anii de după război, elaborîndu-și studiile, decît să viseze la uitarea tinereții lui fasciste? Lavartine e ferm convinsă de asta. Nu înseamnă că ne poate convinge și pe noi
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
să amîne indefinit întoarcerea acasă" (p. 422). În fine, motivul Minotaurului din operă: "Este tot un mit al uitării", remarcă Lavastine (p. 423). Oare Eliade n-a făcut altceva, în toți anii de după război, elaborîndu-și studiile, decît să viseze la uitarea tinereții lui fasciste? Lavartine e ferm convinsă de asta. Nu înseamnă că ne poate convinge și pe noi. Se întrevede deja al doilea fel de abuz: acela de a considera că întreaga operă a lui Eliade și Cioran, după ce au
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
legătură dovedește o lipsă de spirit științific pe care o egalează doar lipsa de scrupul moral a autoarei? Nu pot intra în detalii. Ar fi să lungesc peste măsură acest articol. Îi trimit pe cititori la capitolul IX (Memoria și uitarea: trecutul în opere), cel mai scandalos din carte. Lavastine n-are nici o dificultate în a scrie negru pe alb: "Că pozițiile sale ideologice, expuse și argumentate de-a lungul a sute de pagini înainte de 1945, au contribuit în mare măsură
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
fel de lectură îi caracterizează cartea. O dată, pentru că încarcă momentele ulterioare de semnificații extrase din trecut, ca și cum nici o schimbare n-ar fi fost cu putință, ca și cum prezentul ar fi în întregime conținut în trecut. Problema ei adevărată nici nu e "uitarea", nerecunoașterea trecutului, ci imposibilitatea prezentului de a se debarasa de trecut, ca de un păcat originar care nu este iertat în veșnicie. În al doilea rînd, pentru că aplică gîndirii unor oameni din anii '30 standardele din anii '2000. Și încă
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Iorgulescu se referă la formele aberante pe care le-a luat "demitizarea" lui Eliade în cîteva cărți recente. Fără a o numi pe aceea a d-nei Alexandra Laigniel-Lavastine (despre care România literară va publica în numărul viitor o amplă recenzie), Uitarea fascismului de la Presses Universitaires de France, dl. Iorgulescu semnalează primejdia transformării criticii în proces politic și a judecării întregii opere științifice a autorului Tratatului de istoria religiilor prin prisma "virusării" ei de către ideologia legionară. Dl. Iorgulescu citează un instructiv exemplu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
din vecini/ cu numeroșii mei frați/ cu sandalele rupte, iubiții de mai tîrziu/ nefericirile și neliniștea/ și rîdea și mai mult/ printre fericiri solidificate între certuri/ și spălat rufe/ ducîndu-mă la doctor/ luîndu-mi uniforma albastră de școală/ printre fericiri și uitare// și rîdea ș...ț". Am căzut în păcatul de a cita foarte mult, adică exact ce nu-mi place la așa-zișii critici de poezie. însă volumul Ioanei Nicolaie e entuziasmant pur și simplu și îmbie la citare. în plus
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
sub orice regim politic etc. De răul radical al Securității comuniste, nu pare a fi conștient nici unul. Pe deasupra, există o puternică presiune socială asupra noastră a tuturor, dar nu dirijată spre recunoașterea acestui rău, ci, din contra, spre refularea, spre uitarea lui. Dl Pleșu are dreptate: „Un lucru refulat e o bombă cu ceas, e un potențial de explozie. [...] apoi, e ridicol să vorbești de viitor cînd cei care vor să-l construiască reprezintă exact trecutul [...], cînd prezentul și viitorul nostru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
reia revanșa față de ostentația materialistă, de promiscuitatea concretului ce se silea a ocupa tot ecranul: „Utopie! iată, lovită/ îți dezvălui și tu o carne suferindă! te credeam/ doar esență rece, inatacabilă.../ Vreau să spun: sînteți, o zei, chinuiți, suferiți/ de uitare, retrași în bolgii și zone. V-am văzut rana./ Azi-noapte, zeul mi-a bătut în geam: «Să cinăm/ ceva împreună, să-ți spun cît am fost de jăcuiți/ și umiliți»” (Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu e pînă și umbra
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
antologiei) oricine își poate da seama că mai vechile trăsături sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit. Va fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
mai existe o cauză a răcelii cu care scriitorii est-europeni emigrați erau primiți în Apus: un sentiment de culpabilitate. Ați perceput urmele acestei vinovății? IK: Da, dar nu am enumerat încă toate cauzele și, pe lîngă culpabilitate, mai intervenea și uitarea. Autorii acelor țări erau pur și simplu dați uitării. Cînd ei își făceau apariția în Apus, era ca și cum niște fantome le-ar fi tulburat occidentalilor somnul sau conștiința. Dar să nu generalizăm. Au existat și autori care au avut noroc
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
est-europeni emigrați erau primiți în Apus: un sentiment de culpabilitate. Ați perceput urmele acestei vinovății? IK: Da, dar nu am enumerat încă toate cauzele și, pe lîngă culpabilitate, mai intervenea și uitarea. Autorii acelor țări erau pur și simplu dați uitării. Cînd ei își făceau apariția în Apus, era ca și cum niște fantome le-ar fi tulburat occidentalilor somnul sau conștiința. Dar să nu generalizăm. Au existat și autori care au avut noroc, cum este cazul meu. Am avut parte de o
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
pe porțiuni, versurile dacă sunt modeste, ele pot fi reparate cu meșteșug și puse în stare să funcționeze: ,,Călătoresc prin vremi și locuri,/ Prin viața mea treceți zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că au inventat întunericul.” A
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
mă lasă chiar atât de singur, pentru că eu, “cronicarul dumneaei”, așa cum obișnuia să îmi spună, moștenesc și sper să pot împărtăși, în continuare, amintirile enigmaticei R. Pentru că de la Doamna Profira Stoicescu am înțeles că moarte există numai acolo unde există uitare.
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
cu articole și eseuri în presa din Spania. Scurtul roman de 99 de pagini apărut la Ed. Aleph este un fel de voiaj interior, o întoarcere în trecut, pe fondul războiului și dezolării, pentru a vorbi despre durerea pierderii, despre uitare și vid esențial. Biografia lui Cocteau Cineast, poet, om de teatru și desenator, Jean Cocteau (1889-1963) a fost unul din creatorii cei mai fecunzi ai secolului XX. Dotat cu o capacitate unică de transformare, el a fost un veritabil barometru
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
Geo Vasile Au trecut deja 12 ani de la stingerea poetului "Stelelor fixe", printre primii chemați la Tatăl ceresc, din generația lui. Abia depășise pragul celor 50 de ani. În ciuda vremurilor ce-au urmat, gestionate de ghilotina uitării, Gheorge Pituț a avut o postumitate demnă de poezia sa, grație strădaniei iubitei și tovarășei de viață, Valentina Pituț, literat și editor stimabil, dovadă și această carte de sonete Când îngerii adorm pe crengi ( Ed. Decebal, 2003, 152 p.). Este
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
ce se ascunde în transcrierea sanii, de pildă. Nu cumva sănii? Nu cumva sânii? Înțelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greșelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang, dang sau Cuvintele mele au "încetsat" sa mai fie, sau m-am uitat spre in jos/ ajunsesem prea sus? Dar să nu dăm impresia că
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene, îl face pe cititor, cel puțin, să-și privească mai bine trecutul oarecum mai înțelegător, oarecum mai realist. E o carte pentru memorie, dar nu una care, prin osificare, să devină o altă formă a uitării, ci o memorie vie, chiar dacă, uneori, dureroasă.
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
din comun" al cărților lui Lucian Raicu. N-avem nici cea mai mică îndoială că pînă acum ele au avut un asemenea destin, văzînd mai ales "succesul" din ultima vreme. Cît despre îngrijorare, chiar nu trebuie s-o avem pentru că uitarea, în general, se așterne nestingherită, oricît ne-am iluziona noi. Sau poate nu...
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
i-au portretizat: înlăturarea Anei Pauker l-a salvat pe M.H. Maxy de la dizgrație, desenul lui Jules Perahim dedicat lui Lenin a avut cea mai lungă viață din toate, iar portretul făcut de Steriadi ,,Academicianului A. Toma" a fost dat uitării odată cu poetul. l În Via}a româneasc|, număr dublu, aprilie-mai, dl Iulian Boldea are inspirata idee de a grupa trei articole despre cărți ale unor importanți autori români din diasporă (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și I. Negoițescu). Scandal cu tulnic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
țâșnesc așadar în fiecare noapte și aproape imediat se risipesc, acoperind Pământul cu o mantie de vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau altul și apoi este din nou dat uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au repetat, urmărindu-mă toată viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]