1,131 matches
-
va pleca decât peste Încă patruzeci de minute și el avea biletul pregătit. Cu spatele la fereastră și la femeie, trecu În revistă fără grabă Încăperea În care se afla, dar fiecare amănunt se așeză ordonat la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești, dar nu cu urciorul că ăla se spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
comandată de el a fost înfrântă de inamic, iar prințesa a murit. Chun Yufen a fost trimis acasă și tocmai atunci visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis și realitate, Chun observă că la rădăcina salcâmului era o adâncitură plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prietenii, nici dacă îi place să tragă la măsea... nu se știa mai nimic despre el. Totuși, pentru bucureșteni Takamura era un adevărat Superman, un Erou, un Salvator; Takamura le ridica moralul și nivelul de trai văzând cu ochii. Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă, după cum se știe. * * * Era prima zi din septembrie, o zi atât de caldă încât era duminică. Ciorchini de oameni se adunaseră pe balcoane să prindă o gură cât de mică de aer. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în spate avea destul loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac pentru un ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i dădea urciorul cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rămas de la părinți (I.H. Rădulescu). Limba este mijlocul prin care ne arătăm cunoștințele și cugetările noastre (I.H. Rădulescu). A vorbi despre limba română este ca o duminică (N.Stănescu). Limbă veche, de eroi și de statui. 213 Este scrisă pe ulcioare, pe ștergare și pe ii (V.Carianopol). O limbă ca un fagure de miere (M. Eminescu). Freamăt tânăr de pădure. Grai de păsări legănând luceferi (I. Pillat). Alcătuire de cuvinte românești (V. Eftimiu). ,,Sărut vatra și-al ei nume Care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-și putea explica Nicolai Arsenievici adunarea de ieri și mustrarea lui Alexandr Timofeevici. Nicolai Arsenievici dédu peste cap paharul de vin și-și continué gîndul. „Dacé Palaghia ar sta mai puțin prin grédiné, oamenii ar tréi mai liniștiți”. Turné din ulcior vin În pahar și-l lésé pe masé féré sé-l atingé. „Dacé Palaghia ar grebla mai putin, oamenii ar tréi mult mai bine”. Cu siguranțé oamenii ar tréi mai liniștiți dacé nu ar fi Palaghia. Asta o știa toaté lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capitolul muzee? Încercai să-mi aduc aminte primul muzeu la care m-am dus. Aveam vreo șase ani. Sunt incapabil să precizez dacă ceea ce fusesem dus să văd era aztec ori chinezesc, european ori african. Amestec confuz de statui, tablouri, urcioare sparte și pietre tombale. Singura certitudine, toate erau vechi, chiar și atunci când erau numite moderne. Mama nu contenea să se extazieze și mă tot întreba care-mi sunt „impresiile”. Nu aveam niciuna, în afara celei cu privire la constantul orgasm matern pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gata-gata să se transforme În ceea ce a fost mai Înainte se Întorcea din nou peste umăr și Întreba: Ia spune ce vrei să-ți cânt, sau vrei o poezie anume? Aș mai vrea poezia cu soldatu’ bolnav! Imediat, după ce termin ulciorul ăsta, bine? Tare bine!, răspundea băiatul și aștepta să vadă cum se termină poezia și să rețină câte ceva din ea. Uneori, Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce ai! Frasin era un zgîrcit fără pereche. Iluminarea curții se făcea prin furt de la iluminatul străzilor. Avea sisteme de supraveghere, dar care nu înregistrau ceea ce vedeau. Cum, necum, dar pe Botgros l-a surprins, așa cum ne învață proverbul cu ulciorul. Ce faci aici? Hî? Ce faci aici, nu-i clară întrebarea? Ba da. Ți-am adus banii. Dă-i încoace. Botgros îi dă fîșicul și imediat Frasin pornește spre casă. N-am timp în seara asta de tine. Vino doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a șters ochii, a îngânat o scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat apa ori pentru băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu oluri cu țurgalăi, haidați, măi! striga el, adunînd lume În jurul carului Încărcat de vase. Hai la oluțuri, Îi dădea Înainte Mihai, iaca, mă sui pe ele și nu se sparg! — Scoboară, omule, de pe oluț că tii sparge tu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl furase ? Nu înțelegea nici ce voia să spună cuvântul "dincolo". Nemiloasa întorsătură a istoriei l-a făcut însă să înțeleagă repede. Ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la îndoială vremelnicia marilor nedreptăți îndurate de întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru s-a trezit mahmur de-a binelea după o băută gospodărească, cum îi zicea el, de două-trei zile în șir, cu ulcioare de vin vechi de Cotnari, cu hartane fripte, cu strune la ureche și cu hangițe ispititoare. Nici măcar nu a conștientizat cât a dormit, dar s-a bucurat nespus când și-a dat seama că soarele se află la doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă din cele ciubară, că ea vă va ocroti de rele pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați ademeniți de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A îngânat Mălina profund nedumerită de prezența Sfântului Duh în ceea traistă și a sorbit o gură de apă din ulcior. Buzele i s-au lipit de buza vasului de ceramică neagră. Auzi, Trifănele!? Aud! Totuși, trebe să mă mai duc pe la tușa Malvina de la Crasna, că vrăjitoarea ceea a lui Colibaba, ne-a luat laptele de la trei vaci, nenorocita. Soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca acum. Cine te-a pus să te urci în vârful cireșului, măi Natalițo? — Ceasul rău, domnule doctor. —Ai vrut să faci pe grozava. M-am mai urcat de-atâtea ori, nu era prima dată. —Știi vorba bătrânească? — O știu. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Treci tu și peste asta. să mai încercăm să mergem. Se continua antrenamentul după pauze și Natalia, în dorința de a se pune cât mai repede pe picioare, nu voia să știe de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de una singură, din stânga și din dreapta; se mustra că pe zi ce trece nu mai era curajoasă ca atunci când era copilă, atunci când nu înțelegea prea multe și împreună cu aceste frământări sufletești trecuse pragul în preadolescență. Cu aceste gânduri și cu ulciorul în mână s-a trezit la răspântia de la Pleșca, moment în care șia adus aminte de Clănțău cu care făcea multe plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atenție cărarea, ca nu cumva să devieze calea spre imaș și din întâmplare să nimerească peste vreo cornută care nu știe decât să dea cu capul indiferent cine-i iese în cale. În sfârșit a ajuns la șipot, a pus ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul cu apă, și-a aruncat privirea spre cer. Ce putea să vadă, decât o splendoare?! Cerul era curat, albastru, soare, cald, într-un cuvânt minunat. Și-a aruncat privirea spre pădure, loc care o atrăgea cel mai mult. De ce, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și să sporovăiască cât vor pentru că sunt colocatarii lor iar spiritele pădurii trăind într-o armonie aparte. Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]