218 matches
-
la număr - flutură adesea pe buzele sutelor de coriști care poartă, astfel, pretutindeni, mesajul dragostei pentru om și popor. Autor a numeroase cântece pe versurile marelui nostru poet (Sara pe deal buciumul sună cu jale; Când amintirile Ă; Pe aceeași ulicioară; Atât de fragedă etc.ă, compozitorul a adus, astfel, nu numai un original omagiu lui Mihai Eminescu, dar s-a dovedit și un subtil interpret, un fin tălmăcitor pe note al unor creații lirice ale geniului poeziei românești. Creația sa
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
paradoxal, nu de cuceritori, ci de cei cuceriți cu spiritul caracteristic acestui popor, vesel iubăreț și muncitor. După ce-am dormit câteva ore, am ieșit seara la plimbare, din nou urmărind splendidul apus de soare și continându-ne plimbarea pe străduțe, ulicioare, la întâmplare, descoperind imagni și trăind senzații de neuitat. Balcoane, flori, taverne, muzică grecească, castele ruinate transformate în elegante restaurante, băbuțe ascunse sub câte un portal, descoperite în ultima clipă... și câte și mai câte... Ne-am prelungit plimbarea până
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și „un arhetip al propriei situații a omului în lume”, ceea ce explică întrucâtva indicațiile primite de flăcăul vânător chiar de la leu: „- Lasă-te tu de luptat,/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară” (CasimceaTulcea). Asemenea cerbului care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învață pe flăcău modalitatea prin care poate supune haosul imanent, precum și dobândirea recunoașterii sociale, datorată contagiunii dintre profan și energiile sălbatice: „- Lasă-te tu de luptat/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară,/ Pe ulița grecilor,/ În cinstea fetelor,/ În ciuda nevestelor./ Și cînd te-or vedea,/ Pe tine te-or lăudară” (Casimcea - Tulcea). Monstru devorator din aceeași clasă cu lupul, de care îl apropie și funcția psihopompă, leul reprezintă timpul mistuitor, în fața căruia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin iarba verde, după boi, S-ascult cucul cum cântă, S-alerg fuga pe ulicioară Când trece câte-o nuntă. Să mă mai cațăr iar pe gard Și să mă urc în păr. Să fur cireșe din cimitir Pere de la vecini. Să merg cu ghiozdănașu-n mână Și să mă duc la școală. Să strig la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
prieteni. Am aflat întâmplător sau nu, după ani de zile, cu jale în suflet, că unii dintre ei au trecut deja în lumea umbrelor. Pentru unii dintre noi, drumurile s-au despărțit pentru toată viața. Fiecare cu destinul său, cu ulicioara lui. Așa s-au dus vremurile, cu totul deosebite față de cele ale generațiilor trecute. Pe atunci, omul avea 7-8 copii, îi creștea pe lângă casă, pentru a-i împroprietări cu câte o jumătate de hectar de pământ și îi făcea gospodari
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
hectare de alei umbroase și morminte sînt propice reveriei melancolice, amintirilor istorice și evocărilor literare, și chiar și ciudățeniilor cultelor ezoterice. Pantele, unele anevoioase pentru locuitorii în vîrstă, oferă multor apartamente priveliști excepționale asupra Parisului, fără a mai socoti farmecul ulicioarelor și al treptelor care amintesc de Montmartre. Numeroase alei deservesc micile case muncitorești care fac astăzi deliciul cuplurilor tinere, cu puțini copii, dar cu un gust pronunțat pentru farmecul învechit al acestor construcții îndrăznețe, vestigii ale Parisului baricadelor de la 1830
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de geamuri, foarte vechi, de pe la începutul secolului probabil - se clatină și scârțâie din toate încheieturile, dându‑ți senzația că este pe punctul de a se desface în bucăți. Are și prostul obicei de a se opri la tot pasul din cauza ulicioarelor înguste, unde o mașină intrată mai tare pe carosabil îi blochează drumul pentru vreo 5-10 minute. Nervozității mele progresive îi răspunde însă calmul imperturbabil al celorlalți pasageri. Sunt ritmuri naturale aici. Lisabona nu ar fi Lisabona dacă am emite pretenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un dragon. Vizavi de Primărie se află fostul Palat Regal, care adăpostește muzeul orașului Bruxelles. În Grand-Place, se așterne la anumite ocazii festive un imens covor roșu-galben-verde, „țesut” din flori vii, care o transformă într-o poiană mirifică, de basm. Ulicioare înguste, aglomerate cu tarabe și mese lungi la care mănâncă o clientelă nesățioasă - e sâmbătă și e amiază -, încât trebuie să te strecori foarte abil, ca să nu atingi din greșeală cotul unei mâini duse la gură. Incredibil câți străini sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se uită în ochii lui si-ncepu să râdă. - Ce rîzi? Ce-i de râs aicea? - - Bine, Haidem! Era o noapte frumoasă, lună, un ger aspru fără pic de vânt. Ninsoarea se lăsase pe garduri și zaplazuri de - amândouă părțile ulicioarei. Zapada încarcase crengile de copaci și acoperămintele caselor. Ghețușul trosnea sub pași și el trecea cu dânsa de braț... ea în scurteică cu guler de blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deliciile, rămâne întîia în suvenire - dulce, neștearsă, neprețuită. Era o noapte de iarnă, cu lună, cu nori, cu stele; un frig aspru și reîntineritori și fără vânt. Brumă și ninsoare se așezase pe garduri[le] și zaplazurile de amândouă părțile ulicioarei, lumina lunei albea încă zapada încărcată pe crenge de copaci și pe zaplazuri, ca pe niște bulgări de bumbac, și pe strada înghețată de trosnea sub pași trecea el de braț cu dânsa el în palton cu gulerul dat în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
după ce tocmise la loc paiele și pământul, ca să nu se cunoască că el a ieșit din mormânt, și-ncepu să meargă încet prin cimitir... Ajunse {EminescuOpVII 252} lângă mur... îl sări... și-ncepu să meargă spre oraș... Ajunse într-o ulicioară strâmtă, de a căreia amândouă laturile se-nalțau case negre și lungi cu ferestrele rotunde... Un turn de biserică lung, cu piatra lui mucigăită, acoperit cu olane negrite de vreme, cu ferești risipite * și oarbe, cu o ușă masivă și veche
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case mici acoperite de fumul galben, împotriva ciumei. O bătrână cu capul înfășurat într-o cârpă pestriță, legată pe ureche cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de săpun, sub care ardeau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
puțin maghiari. Sunt sătui de politicienii maghiari corupți, de măsuri luate de ochii lumii, cu cocarda în piept și nu doresc drepturi de „limbă maternă” care se rezumă la traducerea străzii „Lacul Roșu” în „Piros tó” sau la denumirea unei ulicioare - „Sfântu Ladislau”.", a spus Tokes. Alegerile anticipate ar fi fost un avantaj pentru UDMR pentru că nu i-ar fi lăsat timp lui Tokes să își implementeze mesajul. Liderii Uniunii ar fi profitat de picarea Guvernului și ar fi venit cu
De ce vrea UDMR alegeri anticipate () [Corola-journal/Journalistic/45155_a_46480]
-
nostru în fața kitschului turistic religios, întreținut teatral și demonstrativ. Cireașa de pe tort a zilei este portul Acra (Akko), fief al templierilor, cu o fortăreață ca în insulele Rodos și Kos, cu moschee și bazar. În timpul prânzului, o iau singură pe ulicioare și găsesc Spitalul templierilor, precum și subteranele lor, pe care le străbat cu un grup de turiști, ieșind în cealaltă parte a orașului. Urmează a doua rundă de recitaluri: nu mai avem public, așa că suntem doar între noi. A patra zi
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
casa părintească pentru totdeauna. Făcu doi pași, trei, se opri; ca și cum ar fi auzit două tălpi grele pornind împreună cu el; se întoarse înapoia lui, nimeni. Strânse cingătoarea de piele cu cuie, își legă la păr baticul cu pete roșii, luă ulicioare strâmte și întortocheate, un câine îl lătră cu tristețe, o cucuvaie simți că se apropie lumina și zbură surd, înspăimântată, pe deasupra capului lui. Trecu grăbit pe lângă porțile încuiate, ieși în grădinile cu livezi; se porniră de-acum să ciripească întâi
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
aruncau lui Stancio câte o întrebare, la care el răspundea, ca totdeauna, în doi peri. La crâșmă oameni bătrâni și gospodine grăbite se înghesuiau să cumpere vin pentru praznicul cel mare de a doua zi. Am făcut la stânga pe o ulicioară. - Mai e mult? - Tucă! mi-a răspuns Stancio, împingând cu umărul o portiță într-un gard de nuiele. Am văzut în fundul ogrăzii o casă cu streșini joase, încărcate de zăpadă. Era lumină la fereastră. Un câine a hămăit de câteva
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
surâse aruncându-și îndărăt peste cap cârlionții scăpătați apoi se întoarse brusc pentru ca după câțiva pași să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer și polisul deveni din nou gri inexpresiv și creștinesc TIMPUL SUFLETULUI orele senectuții mele mai numără
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
din prima ediție rusă a poeziilor eminesciene, care l-au impresionat puternic. El a tradus primul pachet de poezii ale lui Eminescu și le-a publicat în prestigioasa revistă chneză „Traduceri”, numărul din ianuarie 1955, sub pseudonimul Baoquan: Pe aceeași ulicioară..., Ce te legeni..., Și dacă..., Somnoroase păsărele și De ce nu-mi vii. În toamna anului 1957, Ge Baoquan a fost vizitat de Xu Wende, care tocmai își terminase studiile filologice la Universitatea C. I. Parhon din București. Tânăr și talentat
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
de pildă Al. Lambrior, Moses Gaster, H. Tiktin. Pe urmele lui Perpessicius, Gh. Bulgăr stăruie îndelung în laboratorul manuscriselor eminesciene, remarcând evoluția figurilor de stil de la o variantă la alta, continua cizelare și înnobilare a textului (O, rămâi, Pe aceeași ulicioară, Atât de fragedă ș.a.), de asemeni, tendința de condensare. Luceafărul, elaborat în decursul a zece ani, a fost redus de la 113 strofe la 98, încă 4 fiind anulate de Maiorescu în ediția princeps. Autorul studiului se oprește asupra cuvintelor-cheie, ca
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
unei cete de lăieți, la Coșbuc, ajunge, la Topârceanu, prilej de-a arăta înfruntarea, comică, a două omeniri: "S-a oprit lîng-o poiată/ Un țigan răzleț de ceată, -/ Ochii-i fug după găini.../ Strîns își ține-acum vioara/ Și, cum trece ulicioara,/ Fac în urma lui ca cioara/ Toți copiii din vecini." Romanța gramofonului, accesoriu poetic într-o casă burgheză, pe care în vremea noastră, nemaiavînd ce face cu el, l-am privi cu pomenita simpatie, e o impetuoasă (ca a tuturor confraților
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
industria olăritului și a sticlei.Orașul este cunoscut și pentru combinatul său de produse lactate, Al Junaidi. El găzduiește, de asemenea, două instituții arabe de învățământ superior: Universitatea Hebron și Universitatea Politehnică a Palestinei. Orașul vechi este caracterizat de numeroase ulicioare, case de piatră cu acoperișul plat și vechile bazare. În imediata apropiere a Hebronului se află localitățile arabe ad-Dhahiriya, Dura și Yatta. Guvernoratul Hebron este are populația cea mai mare dintre guvernoratele din teritoriul Autorității Naționale Palestiniene: 600,364 locuitori
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Majoritatea populației americane trăiește în orășele cu trei, cinci, zece, cincisprezece mii de locuitori. Ce călător nu cunoaște acea emoție irepetabilă a așteptării care-i cuprinde sufletul la intrarea într-un oraș unde n-a mai fost? Fiecare stradă, fiecare ulicioară dezvăluie noi și noi taine ochilor lui lacomi. Spre seară începe să i se pară că a îndrăgit deja orașul. Primele impresii ale călătorului, cele mai autentice, se formează în funcție de aspectul mulțimii de pe stradă, de arhitectura clădirilor, de mirosul din
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
calambururi printre oameni la care nu prind. Simili-absurde, poezii, în fond: "Căsuța noastră - am crezut-o cînd am mai crescut - pricepea omenește. Am înțeles-o aceasta, tîrziu, cînd am ieșit întîiași dată pe prispă și am coborît spre pîrîu, prin ulicioara care ne despărțea de conu Leon, vestit proxenet, care milostivea multă călicime, pe care o ținea pe degeaba în casă. Aș fi jurat că pereții boiți verzi îmi pot răspunde. De aș fi întrebat un perete cum îl cheamă? mi-
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]